James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

89

ii

niciodată de capul lor. Voglio e non. îţi face şi plăcere să le mai dai cîte o ţigară. Sînt şi sociabili. Cînd trec pe lîngă tine-i auzi cum fredonează cîte o frîntură de cîn-tec. începu şi el să fredoneze.

La ci darem la mano La la lala la la

Intră pe strada Cumberland şi, înaintînd cîţiva paşi încă, se opri la zidul staţiei, la adăpost. Nimeni. Cherestea Meade. Bîrne aruncate unele peste altele. Ruine şi case ieftine. Cu pasul precaut păşi peste un şotron, cu pietrele uitate pe margine. N-am zbîrcit-o. Lîngă depozitul de cherestea un copil chircit pe vine, jucînd bile, singur, dînd cu degetul gros, la întîmplare. O pisică înţeleaptă, un fel de sfinx clipind des, pîndea din pragul ei cald. Păcat să le deranjezi. Mohammed şi-a tăiat o fîşie din mantie numai ca să n-o trezească. S-o deschid. Odată jucam şi eu bile cînd mergeam la grădiniţă, la băbătia aia. Ei îi plăceau prăjiturelele. Pensiunea doamnei Ellis. Şi domnul ? Deschise scrisoarea înăuntrul ziarului.

O floare. Cred că-i o. O floare galbenă cu petalele presate. Atunci, nu-i supărată ? Ce spune ?

Dragă Henry,

Am primit ultima ta scrisoare pentru mine şi îţi mulţumesc foarte mult pentru ea. îmi pare tare rău că ţie nu ţi-a plăcut ultima mea scrisoare. De ce ai mai pus în plic timbrele ? Sînt grozav de supărată pe tine. Aş vrea să te pedepsesc pentru asta. Ţi-am spus că eşti un răută­cios pentru că expresia aialaltă nu-mi place. Te rog chiar să-mi explici ce înseamnă gluma asta. Ce, nu eşti fericit acasă la tine, răule mic ? Ce n-aş da să pot face ceva pentru tine. Te rog, spune-mi ce gîndeşti tu despre mine da drept-drept. Deseori stau şi mă gîndesc ce nume fru­mos ai tu. Dragul meu Henry, cînd ne vedem şi noi ? Mă gîndesc la tine aşa des că nici n-ai idee. Nu m-am mai simţit niciodată atrasă aşa mult de un bărbat ca de tine. Chiar că mă simt parcă prost. Te rog scrie-mi o scrisoare mai lungă şi povesteşte-mi mai multe. Ţine minte că

dacă nu vrei am să te pedepsesc. Aşa că acum ştii ce am să-ţi fac, răule, dacă nu-mi scrii. O, ce dor mi-e să mă văd cu tine. Henry dragul meu nu-mi mai nesocoti rugămin­ţile pînă nu-mi pierd răbdările. Atunci am să-ţi spun tot-tot. Acuma la revedere, răule mic drag. Mă doare capul aşa tare astăzi şi scrie de îndată la iubitoarea ta

MARTIIA

P.S. Spune-mi ce fel de parfum foloseşte soţia ta. Vreau şi eu să ştiu.

Smulse grav floarea din acul în care era prinsă, îi mirosi aproape totala lipsă de mireasmă şi o puse în buzu­narul de la inimă. Limbajul florilor. Le place pentru că nu-l aude nimeni. Sau poate un buchet otrăvit să-l omoare. Pe urmă, mergînd încet mai departe, citi iarăşi scrisoarea, murmurînd ici şi colo cîte un cuvînt. Supărată tulipă pe tine dragul meu floare bărbată îţi pedepsesc cactusul dacă nu te rog sărmanele nu-mă-uita ce dor mi-e violete pentru trandafiri dragi cînd şi noi curînd anemone ne vedem şi noi toată regina nopţii răule soţia parfumul Marthei. Citind-o pînă la capăt o scoase din ziar şi şi-o puse la loc în buzunarul de la haină.

O bucurie palidă îi întredeschise buzele. S-a schimbat de la prima scrisoare. Mă întreb dac-o fi scris-o ea singură. Face pe indignata ; o fată de familie bună ca mine, o persoană respectabilă. Ne-am putea întîlni duminică după rozarii. Mulţumesc ; nu aşa ceva. Obişnuitele tactici de amor. Pe urmă, pe după colţ. La fel de rău ca o ceartă cu Molly. Ţigara te mai răcoreşte. Narcotic. Data viitoare merg ceva mai departe. Răule mic ; te pedepsesc ; i-e frică de cuvinte, sigur. Brutal chiar, la urma urmei, de ce nu ? Să încerc, oricum. Cîte puţin deodată.

Pipăind încă scrisoarea în buzunar, scoase acul prins» în ea. Un ac cu gămălie obişnuit, nu ? îl aruncă pe stradă. De unde de la rochia ei ; prinsă în ace. Curios, ce multe ace pot să aibă ele. Nu există trandafiri fără spini.

Glasuri plate dublineze îi răsunau în minte. Tîrfele alea două atunci noaptea la Coombe, ţinîndu-se de braţ în ploaie.

90

91

O, Mary şi-a pierdut acul de la pantalonaşi. Şi nu mai ştie ce să facă Ca să şi-o ţină-n sus Ca să şi-o ţină-n sus.

Să şi-o ţină ? Să-i. Mă doare aşa tare capul. E vremea ei periodică probabil. Sau stă toată ziua şi bate la maşină. Dacă-şi obosesc ochii le face rău la stomac. Ce fel de parfum foloseşte soţia ta ? Te-ai fi gîndit la aşa ceva ?