James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

Pe pînze grăbite de flăcări Din miazăzi unde furtuna sufla Vine el, palidul vampir, Gura lui o caută pe-a mea.

— Bună ziua, Stephen, spuse profesorul, venind să-i citească peste umăr. Bot şi copite ? Te-ai apucat de...

Bardul bivolilor binevoitor.

SCANDAL ÎNTR-UN BINECUNOSCUT RESTAURANT

— Bună ziua, domnule profesor, spuse Stephen roşind. Scrisoarea aceasta nu e a mea. Domnul Garret Deasy m-a rugat s-o...

— O, îl ştiu, spuse Myles Crawford, şi-o ştiu şi pe nevastă-sa. Băbătia cea mai arţăgoasă pe care-a lăsat-o bunul Dumnezeu pe lumea asta. Doamne, păi ea are boala botului şi copitelor, poţi să fii sigur. Seara aia cînd i-a aruncat chelnerului supa-n cap la Steaua şi Jartiera. Oho !

Femeia a adus păcatul pe lume. Pentru Elena, soaţa lui Menelaus, care-a fugit de acasă, zece ani de zile grecii. O'Rourke, prinţul de Breffni.¹¹³

— Acuma-i văduv ? întrebă Stephen.

~- Da, pentru moment, spuse Myles Crawford, în timp ce ochii îi parcurgeau manuscrisul. Caii împăratului. Habsburg. Un irlandez i-a salvat viaţa pe meterezele Vienei. Nu uita asta ! Maximilian Karl O'Donnell, Graf von Tirconnell în Irlanda.^1W Şi-a trimis moştenitorul 'ncoace, să-1 facă pe rege feldmareşal austriac.¹¹⁵ Iese ceva urît acolo într-o zi. Gîşte sălbatice.^11G O, da, de fiecare dată. Să nu uitaţi asta !

— Chestia e dacă n-a uitat-o el ? spuse liniştit J.J. O'Molloy învîrtind între degete un presse-papier în formă de potcoavă. Să salvezi viaţa prinţilor nu-i o afacere prea rentabilă.

Profesorul MacHugh se întoarse spre el.'

— Şi dacă n-ar fi ? spuse.

— Să vă spun eu cum a fost, începu Myles Crawford, Intr-o zi, un ungur...

157

CAUZE PIERDUTE SE POMENEŞTE NUMELE UNUI NOBIL MARCHIZ

— Noi totdeauna am fost loiali cauzelor pierdute, spuse profesorul. Succesul înseamnă pentru noi moartea intelec­tului şi a imaginaţiei. Noi n-am fost niciodată loiali faţă de învingători. Ii slujim doar. Eu de pildă îi învăţ pe alţii limba asta stridentă de sorginte latinească. Vorbesc limba unei rase a cărei mentalitate şi-a găsit culmea în maxima : timpul e bani. ^ll7 Dominaţie materială Dominus ! Doamne ! Unde e spiritualitatea ? Doamne Isuse Cristoase ! Doamne Lordule Salysbury.¹¹⁸ O sofa într-un club aristocratic. Insă grecii !
KYRIE ELEISON

Un surîs de lumină îi limpezi ochii încadraţi de rame negre, îi lungi şi mai mult buzele prelungi.

— Grecii ! spuse iarăşi. Kyrios ! Strălucitor cuvînt ! Vocale pe care semiţii şi saxonii nu le cunosc. Kyrie ! Aureola intelectului. Kyrie eleison ! Făcătorul de closete şi constructorul de cloacă nu vor fi niciodată stăpînitorii spi­ritului nostru. Sîntem vasalii cavaleriei catolice a Europei care s-a năruit la Trafalgar şi ai imperiului spiritului, nu un imperium, care s-a coborît în adîncuri odată cu flota ateniană la Aegospotami.ⁱ¹⁹ Da, da. S-au coborît în adîncuri. Pirrus, înşelat de un oracol, a făcut o ultimă încercare să mai întoarcă vremurile de aur ale Greciei, Loial unei cauze pierdute.

Se îndepărtă de ei, pornind spre fereastră.

— Au pornit la bătălie, spuse întunecat domnul O'Mad-den Burke, dar totdeauna au căzut.¹²⁰

— Buhuhu ! plînse Lenehan cu puţin zgomot. Din cauza unei pietre cu care a dat cineva în el în a doua jumătate a dimineţii. Sărmanul, sărmanul, sărmanul, Pirus ! ^m

Şopti apoi aproape de urechea lui Stephen;

153

LIMERICKUL LUI LENEHAN ^12a

Este un învăţat MacHugh mai gras ăecît toţi Care poartă ochelari montaţi pe negrele roţi. Cum vede dublu oricum De ce să-i mai poarte de-acum ?

Nu pot să văd unde-i Joe Miller aici. Parcă dumneata poţi ?

In doliu după Salust, cum zice Mulligan. Care i-a murit dracului mama.

Myles Crawford îngrămădi foile într-un buzunar de la haină.

— E bine, se face, spuse. Citesc eu restul după asta. Se aranjează.

Lenehan îşi întinse mîinile în semn de protest

— Şi ghicitoarea mea ? spuse. Ce operă e ca o femeie frigidă ?

— Operă ? Faţa de sfinx a domnului O'Madden Burke repetă ghicitoarea.

Lenehan anunţă binedispus :

-— Roşa din Castilia. Nu vă prindeţi ? Roza de casta-Lia. He !

îl împinse încetişor pe domnul O'Madden Burke în splină. Domnul O'Madden Burke se frînse graţios peste umbrelă icnind prefăcut.

— Ajutor ! suspină el. Simt o slăbiciune puternică.¹²³ Lenehan, ridicîndu-se în vîrful picioarelor, îi făcu vînt

grăbit cu foiţele foşnitoare.

Profesorul, revenind pe Ungă pupitrul cu colecţia de ziare, îşi trecu mîna peste cravatele desfăcute ale lui Stephen şi domnului O'Madden Burke.

— Parisul în trecut şi în prezent, spuse. Parcă aţi fi nişte comunarzi.

— Ca tipii care au aruncat în aer Bastilia, spuse J.J. O'Molloy cu ironie liniştită. Sau voi sînteţi cei care l-au împuşcat în taină pe lordul guvernator al Finlandei ? Ară­ta ti de parcă-aţi fi săvîrşit această faptă. Generalul Bobri-

k124

"159

TUTTI FRUTTI

— Ne gîndeam doar s-o facem, spuse Stephen.

— Talentele toate, spuse Myles Crawford. Dreptul, umanităţile...

— Cursele de cai, interveni Lenehan.

— Literatura, presa.

— Dac-ar fi şi Bloom aici, spuse profesorul. Blinda artă a publicităţii.

— Şi madame Bloom, adaugă domnul O'Madden Burke. Muza cîntului. Cea dinţii dintre favoritele Dublinului.

Lenehan tuşi tare.

— Ahem ! spuse apoi foarte încet. O, doar o gură de aer proaspăt ! Am răcit în parc. Au lăsat poarta deschisă.

DUMNEATA POŢI

Redactorul şef puse o mînă nervoasă pe umărul luî Stephen.

— Vreau să scrii ceva pentru mine, spuse el. Ceva mai muşcător. Dumneata poţi. Citesc asta pe faţa dumitale. fu lexiconul tinereţii... ¹²⁵

O citesc pe faţa dumitale. O citesc în ochii tăi. ¹²⁶ Intri­gant şi linguşitor de duzină.

— Boala botului şi a copitelor ! strigă redactorul şef ca o invectivă ironică. Mare miting naţionalist la Borris-in-Ossory. Căcănarii ! Să-i scoată ochii publicului ! Dă-le ceva consistent. Ceva în care să intrăm cu toţii, la dracu'. Tatăl şi Fiul şi Sfîntul Duh şi Jakes M'Carthy. ^m

— Noi toţi sîntem buni de hrană spirituală, spuse dom­nul O'Madden Burke.

Stephen îşi ridică ochii spre privirea impertinentă, indi­ferentă a celuilalt.

— Vrea să te atragă în banda presei, spuse J.J. O'Molloy.

MARELE GALLAHER

— Dumneata poţi s-o faci, repetă Myles Crawford încleştîndu-şi mîinile într-un gest emfatic. Stai niţel. Fa-

160

cern ca Europa întreagă să rămînă cu gura căscată, cum zicea Ignatius Gallaher pe vremea cînd n-avea slujbă şi ţinea sala de biliard la Clarence. Gallaher, ăsta zic şi eu ziarist. Asta avea condei Ştiţi cum s-a lansat ? Vă spun eu. Cea mai deşteaptă chestie ziaristică a istoriei. Era în optzeci şi unu ¹²⁸, la şase mai, pe vremea invincibililor, asasinatul din parcul Phoenix. Dumneata nici nu te năs­cuseşi, cred. Să-ţi arăt.

îl împinse înspre colecţia de ziare.

— Uitaţi-vă aici, spuse întorcîndu-se spre ei. Neio York World ne telegrafiase să ne ceară o corespondenţă specială. V-aduceţi aminte ?

Profesorul MacIIugh încuviinţă din cap.

— New York World, spuse redactorul şef împingîndu-şi excitat pălăria de paie pe ceafă. De la locul sinistrului. Tim Kelly sau Cavanagh vreau să spun, Joe Brady şi toţi, restul. Pe unde-a trecut cu maşina Piele-de-Capră. Tot itinerarul, înţelegeţi ?

— Piele-de-Capră, spuse domnul O'Madden Burke. Fitzharris. Ăla care, cică ţine-un fel de azil pentru căruţaşi, acolo pe podul Butt. Holohan mi-a spus. îl ştiţi pe Holohan ?

— Ăla şontorogul, nu ? spuse Myles Crawford.

— Şi Gumley săracul, e şi el acolo, aşa mi-a spus, păzeşte pietrele de caldarîm ale patronilor. Paznic de noapte.

Stephen se întoarse spre el surprins'.

— Gumley ? întrebă. Nu mai spuneţi ? E prieten cu tata, nu ?

— Lăsaţi-1 pe Gumley, strigă iritat Myles Crawford. Lăsaţi-l pe Gumley să-şi vadă de pietrişul lui, s-aibă grijă să nu-i fugă de sub nas. Uitaţi-vă aici. Ce-a făcut Ignatius Gallaher ? Vă spun eu. O inspiraţie de geniu. A telegrafiat pe loc. Aveţi Weekly Freeman din 17 martie ¹²⁹ ? Perfect. Vă prindeţi aici ?

Foşni îndărăt filele colecţiei şi-şi înfipse degetul într-un anumit loc.

— Să luăm pagina patru, reclama pentru cafeneaua Bransome, să zicem. înţelegeţi ? Perfect.

Telefonul zuruL

161

11 — Ulise, voi. I

O VOCE DIN DEPĂRTĂRI

?- Răspund eu, spuse profesorul pornind într-acolo;

— B e poarta parcului. Bun.

Degetul îi sărea lovind foaia într-un punct, într-altul, yîbrînd.

— T este reşedinţa viceregelui. C e locul unde s-a săvîrşit asasinatul. K este poarta Knockmaroon.

Carnea flască de pe ceafă îî tremura ca o creastă de cocoş. Plastronul prost scrobit îi ţîşni la vedere şi cu un gest brutal şi-1 împinse la loc în vestă.

— Alo ? Evening Telegraph aici... Alo ?... Cine-i acolo ?... Da... Da... Da...

— De la F la P e drumul pe care-a mers Piele-de-Capră cu maşina să-şi facă alibiul. Inchicore, Roundtown, Windy Arbour, parcul Palmerston, Ranelagh, F.A.B.P. V-aţi prins ? X e circiuma lui Davy în susul străzii Lesson.

Profesorul apăru în uşa biroului.

— Bloom e la telefon, spuse.

— Spune-i să se ducă la dracu', răspunse redactorul şef prompt. X e circiuma lui Burke ^iao, vedeţi ?

INGENIOS, FOARTE

j— Ingenios, spuse Lenehan. Foarte.

— Li le-a servit-o pe tavă, spuse Myles Crawford, toată istoria, dracului.

Un coşmar, din care n-ai să te trezeşti niciodată. ¹³¹

— Am văzut cu ochii mei, spuse cu mîndrie redactorul şef. Eram de faţă. Dick Adams, cel mai bun om din Cork în care-a suflat Dumnezeu duhul de viaţă, şi cu mine.

Lenehan făcu o plecăciune în faţa unei siluete de aer şi anunţă :

— Scumpă Madam. Eu sînt Adam. Şi m-am purtat bine. Cit am fost cu tine.

— Istoria ! strigă Myles Crawford. Bătrîna de pe strada Prince ¹³², ea a fost acolo cea dintîi. Era plîngerea şi scrîş-nirea dinţilor. Dintr-o simplă reclamă. Gregor Grey o desenase. Asta i-a dat ideea la început. Pe urmă Paddy Hopper 1-a montat pe Ti Pi care 1-a luat ia Star, Acuma e cu

162

s

Blumenfeld. Asta zic şi eu presă. Asta înseamnă talent. Şi Pyatt. El a fost părintele lor, al tuturora. ¹³³

— Părintele ziaristicii de senzaţie, confirmă Lenehan, şi cumnatul lui Chris Callinan.

__ Alo ?... Mai eşti acolo ?... Da, mai este. Vino dum­neata încoace.

— Unde mai găsiţi un om de presă ca ăsta, ai ? strigă redactorul şef. Aruncă foile la loc.

— Al tacului de drare ¹³⁴, spuse Lenehan către domnul O'Madden Burke.

— Deştept foc, spuse domnul O'Madden Burke. Profesorul MacIIugh se întoarse din birou.

— Pentru că veni vorba despre invincibili, spuse, aţi văzut că au fost şi nişte negustori de-ăştia ambulanţi de cărţi poştale care-au fost traduşi în faţa instanţei...

— A, da, spuse repede J.J. O'Molloy. Lady Dudley se întorcea o dată acasă prin parc să vadă ce copaci a doborît furtuna de anul trecut şi s-a gîndit să cumpere o ilustrată cu Dublinul. Şi s-a dovedit că era o ilustrată comemorativă cu portretul iui Joe Brady sau al Numărului Unu sau al lui Piele-de-Capră. Şi-asta drept în faţa reşedinţei vice­regelui, închipuiţi-vă !

— Ăştia se ţin numai de fleacuri, spuse Myles Craw­ford. Pfui ! Presa şi baroul ! Unde mai vezi azi în,barou un om cum erau ăia, ca Whitside, ca Isaac Butt, ca O'Hagan cu limbă de argint ? Ai ? E, prostii. Oameni mărunţi!

Buzele îi zvîcneau mai departe, mute, într-o grimasă de dispreţ.

O fi vreuna care să-şi dorească buzele astea să le sărute ? Tu de unde ştii ? Atunci de ce l-ai mai scris ?

VERSURI ŞI ÎNŢELESURI

Gură, mură. Pică adică mură-n gură ? Sau. e-o gură îa care-i o mură ? Trebuie să fie, Mură, zgură, ură, sură, harababură. Rime : doi bărbaţi îmbrăcaţi la fel, care-arată la fel, doi cîte doi.

: : î ţ : : la tua pace