James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

William Humble, lord de Dudley şi lady Dudley, înso­ţiţi de locotenent colonelul Hesseltine, ieşiră după dejun în caleaşca pornind de la reşedinţa viceregelui. în caleaşca de după ei se aflau onorabilele doamna Paget, domnişoara de Courcy şi onorabilul Gerald Ward, aghiotantul de serviciu.

Cavalcada trecu prin poarta cea mică a Parcului Phoe-nix salutată de poliţişti respectuoşi şi înainta mai departe pe lîngă podul regal în sus pe cheiurile de nord. Viceregele era cît se poate de cordial salutat în drumul său prin metropolă. La podul Bloody domnul Thomas Kernan de partea cealaltă a rîului îl salută zadarnic de departe. între

301

podurile Reginei şi Whitworth caleştile viceregale ale lor­dului Dudley trecori mai departe fără să fie salutate de domnul Dudley White, licenţiat în drept şi licenţiat în litere, care se oprise pe cheiul Arran în faţa prăvăliei cu amaneturi a doamnei M. E. White, la colţul străzii Arran pipăindu-şi nasul cu degetul arătător, neputîndu-se lămuri dacă ar fi ajuns mai repede la Philsborough schimbînd de trei ori tramvaiul sau oprind o trăsură sau pe jos prin Smithfield, dealul Constituţiei şi gara Broadstone. Sub portalul Palatului de Justiţie Richie Goulding, cu ser­vieta sa purtînd marca Collis şi Ward îl văzu cu surprin­dere. Dincolo de podul Richmond în pragul biroului lui Ileuben J. Dodd, avocat, agent pentru Asociaţia de asi­gurări patriotice, o femeie mai în vîrstă care era gata să intre se răzgîndi şi întorcîndu-se pe lîngă vitrina de la King surise credulă reprezentantului Majestăţii Sale. Din ecluza sa din zidul cheiului Wood sub birourile lui Tom Devan rîul Poddle scotea în semn de credinţă o limbă de scursoare lichidă de canal. Deasupra perdeluţelor de la ferestrele barului hotelului Ormond, aur alături de bronz, capul domnişoarei Kennedy alături de capul domnişoarei Douce priveau şi admirau. Pe cheiul Ormond domnul Si-mon Dedalus, urmîndu-şi drumul său de la vespasiană spre biroul ajutorului de şerif, se opri în mijlocul străzii şi sa­lută adînc cu pălăria. Excelenţa Sa binevoi să-i întoarcă salutul domnului Dedalus. De la colţul străzii Cahiii re­verendul Hugh C. Love, licenţiat în litere, îşi aduse ne­observat omagiul, cu gîndul la lorzii deputaţi ale căror mîini binevoitoare împărţiseră odinioară parohii bogate. Pe podul Grattan, Lenehan şi M'Coy care-şi luau tocmai rămas bun unul de la altul, priviră caleştile trecînd. Tre-cînd pe lîngă biroul lui Roger Greene şi pe lîngă tipogra­fia mare roşie a lui Dollard, Gerty MacDowell, aducînd scrisorile cu prospectele de linoleum Catesby pentru tatăl său imobilizat în pat, îşi dădea seama după pompa afişată că era vorba de lordul şi doamna locotenent dar nu putu să vadă ce toaletă avea Excelenţa sa doamna pentru că tramvaiul şi camionul cel mare galben de mobile de la Spring trebuiseră să se oprească tocmai în faţa ei pentru că trecea lordul locotenent. Dincolo de manufacturile da

30:

tutun ale lui Lundy şi Foot, din portalul umbrit al vinăriei lui Kavanagh, John Wyse Noian surise cu răceală neob­servată către lordul locotenent general şi guvernator ge­neral al Irlandei. Prea onorabilul William Humble, lord de Dudley. Marea Cruce a Ordinului Victoria, trecu prin faţa ceasurilor mereu ticăitoare ale lui Micky Anderson şi a manechinelor de ceară în costume şic şi cu obraji proaspeţi de la gentilomul Henry dernier cri James. Din­colo, în faţa porţii de pe strada Doamnei Tom Rochford şi Flynn Năsosul priveau cavalcada apropiindu-se. Tom Rochford observînd că ochii lady-ei Dudley se opriseră asupra lui îşi scoase repede degetele mari din buzunarele vestei sale de culoarea claretului şi îşi scoase şapca în faţa ei. O încîntătoare soubrette, Mărie Kendall, cu obrajii ţi­pători şi fustele sumese, surise ţipător din afişul ei de sus spre William Humble, lord de Dudley şi locotenent colo­nelul H. G. Hesseltine şi de asemenea spre onorabilul Gerald Ward, aghiotant. De la fereastra P.D.P.-ului Buck Mulligan, vesel, şi Haines, grav, priveau de sus echipajul viceregal peste umerii unor clienţi curioşi, ale căror si­luete masate întunecau tabla de şah pe care John Howard Parnell o privea cu intensitate. Pe strada Downes, Dilly Dedalus, ridicîndu-şi privirea mioapă din franceza ele­mentară a lui Chardenal, văzu umbrele de soare deschise şi spiţe de roată rotindu-se în văpaia soarelui. John Henry' Menton, umplînd cadrul uşii de la Commercial Buildings, privea fix cu ochii lui de moluscă apoşi de vin, ţinînd un ceas de aur mare gros vînătoresc la care nu se uita în mîna lui stingă care nu-l simţea într-însa. Cînd copita din faţă a calului lui King Billy se săltă în aer, doamna Breen îl trase pe grăbitul ei soţ de sub copitele călăreţilor de pe flancul cavalcadei. Ii strigă la ureche vestea. Inţelegînd, el îşi trecu volumele peste piept la stînga şi salută cea de a doua caleaşca. Onorabilul Gerald Ward, aghiotant, surprins agreabil, se grăbi să răspundă. La colţul Ponsonby o siluetă înaltă, slabă, obosită, ase­mănătoare unei sticle, purtînd litera H se opri şi alte patru sticle albe cu joben se opriră în spatele lui ELYS, în timp ce călăreţii de pe flancuri tropăiau prin faţa lor împreună cu caleştile. Peste drum de magazinul de mu-

303

zică Pigot, domnul Denia J. Maginni, profesor de dans etc, în costum de culoare deschisă, păşea cu gravitate, ajuns şi depăşit de un vicerege şi neobservat de acesta. Pe lîngă zidul de la locuinţa rectorului venea bine dispus Blazes Boylan păşind cu pantofii lui galbeni şi cu ciorapii al­baştri ca cerul cu model cu ceasuri, păşind în ritmul refrenului de la Fata mea-i o fată din Yorkshire.

Blazes Boylan înfăţişa pieptarelor albastre ca cerul ale călăreţilor din frunte şi desfăşurării lor de paradă o cravată albastră ca cerul, o pălărie de paie cu boruri largi aşezată in unghi cochet şi un costum de serj indigo. Ma­nile sale înfundate în buzunarele jachetei uitară să salute dar el oferi celor trei doamne admiraţia îndrăzneaţă a ochilor săi şi floarea roşie dintre buzele sale. Pe cînd tre­ceau pe strada Nassau, Excelenţa Sa atrase atenţia con­soartei sale care se înclina răspunzînd la saluturi, asupra programului muzical în curs de desfăşurare în Parcul Co­legiului. Nevăzuţi, în armuri de sunete de aramă, tineri highlandezi suflau din trompete şi băteau în tobe după cortegiul în trecere.