La uşa lui Antonio Rabaiotti, Bloom se opreşte o clipă sub lumina strălucitoare a lămpilor cu arc. Dispare. După o clipă reapare şi se grăbeşte mai departe.) BLOOM : Peşte prăjit cu cartofi. Nix. Ha !
(Dispare înăuntru la Olhousen măcelarul slrecurîn-du-se pe sub oblonul care tocmai se lasă în jos. Cîteva momente mai tîrziu iese pe sub oblon, pufăind, puf-puf, Poldy, Blum-blum Bloohoom. Ţine în fiecare mină cîte un pachet, unul conţinînd un picior de porc călduţ, celălalt un picior rece de miel, presărat din belşug cu piper. Icneşte îndreptîndu-şi trupul. Pe urmă, încovoindu-se într-o parte, îşi presează unul din pachete pe o coastă şi geme.) BLOOM : Mi s-a pus un junghi într-o parte. De ce-oi fi fugit aşa ?
(Respiră adine, cu grijă şi porneşte încet către felinarul dintr-o parte. Licărirea ţîşneşte din nou.) BLOOM : Ce-i cu asta ? Un far ? Reflector.
(Se opreşte la colţ, în faţă la Cormack, pîndind.) BLOOM : Aurora borealis sau o fi de la furnale ? A, pompierii, sigur. Oricum, e spre sud. Mare foc. O fi casa lui. Tufişul sărăntocului. Nu-i la noi. (Fredonează bine dispus) Arde Londra, arde Londra ! Foc ! Săriţi, foc ! (11 zăreşte pe marinarul care se bălăbăneşte prin mulţime în partea dinspre capătul străzii Talbot). îl SCap, te pomeneşti. S-alerg. Repede. Mai bine traversez pe aici.
(Dă buzna să treacă strada. Nişte ştrengari încep să ţipe.) HAIMANALELE : Fii atent, domnu'. (Doi bicicliş'ti cu lanterne de hîrtie aprinse, legănînduse, trec în goană pe
103
Ungă ci, atingîndu-l şi sunînd din răsputeri din clopoţel.)
CLOPOŢEII : Hehehe, stai aşa.
BLOOM (Deodată ţeapăn, străpuns de junghi) : Au.
(Priveşte în jur, se aruncă iarăşi să treacă. Prin ceaţa tot mai deasă ridicindu-se, un tramvai de patrulă, inain-tînd cu precauţie, se iscă uriaş asupra lui, cu farul lui mare roşu clipind, cu troletd scrîşnind pe fir. Conducto-rul băngăne din clopotul de alarmă.) CLOPOTUL : Bang Bang Bla Bak Blud Bugg Bloo.
(Frinele scrîşnesc violent. Bloom, ridicînd o mină în-mănuşată In alb asemenea unui poliţai, iese stîngaci, cu picioare ţepene, de pe şine. Conductorul, unul cu nasul turtit, azvîrlit înainte peste, roata de conducere, urlă la ti în timp ce vagonul trece cu zgomot de lanţuri şi clape.) CONDUCTORUL : Hei, moş tăgîrţă, ce, te joci de-a pălăria peste baligă ?
BLOOM (Bloom sare pe trotuar şi se opreşte locului iarăşi. îşi şterge o pată de noroi de pe obraz, cu una din mîini Unind pachetul.) : Strada-i barată. Cit pe-aci. dar mi-a trecut junghiul. Trebuie să mă apuc iar de gimnastica aia a lui Sandow. Aplecări pe mîini. Asta te asigură şi împotriva accidentelor de circulaţie. Providenţa. (Se pipăie peste buzunarul de la pantaloni.) Leacul mamii, săraca. Nici nu ştii cînd ţi se agaţă tocul în şină sau ii se-ncurcâ un şiret de la gheată într-o roată. In ziua aia cînd duba poliţiei era cit pe-aci să mă calce pe pantof, la colţ la Leonard. A treia oară-i. Că mă joc de-a pantoful. Insolent conductorul ăla. Ar trebui să-l reclam. încordarea asta-i face şi pe ei nervoşi. S-ar putea să fie tipul ăla care mi-a suflat-o azi dimineaţă pe femeia aia cu capul de cal. Acelaşi gen de frumuseţe. Oricum, a frînat la timp. Mers ţeapăn. Şi uite că se nimereşte. Cîrcelul ăla groaznic pe aleea Lad. Am mîncat ceva stricat. Semn de ghinion. De ce ? Probabil o vită ilegală. Semnul fiarei, (tşi închide ochii o clipă.) Am cam ameţit. Migrena mea de fiecare lună sau chestia aialaltă. Ceaţă în căpăţînă. Senzaţia asta de oboseală. E prea mult pentru mine acuma. Au !
(O siluetă sinistră stă sprijinită cu picioarele încrucişate de zidul lui O'Beirne, o faţă necunoscută, colorată cu mercur negru. De sub un sombrero cu boruri largi crea' tura îl priveşte cu ochi răi.)
109
BLOOM : Buenas noch.es, senorita Blanche que caile es esta ?
CREATURA (Impasibilă, ridică un braţ ca semnal) ; Parola. Sraid Mabbot.
BLOOM : Haha. Merci. Esperanto. Slan leath. (Mormăie.) Spioană de la liga gaelică trimisă de ăla care mănîncă foc
Dostları ilə paylaş: |