James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

(Un chip întunecat, mercurial, îşi face apariţia condu-cînd o siluetă în văluri.)

ÎNTUNECATUL MERCUR : E urmărit la Castel. A fost degradat şi dat afară din armată.

MARTHA (cu văluri groase, un căpăstru stacojiu în jurul gîtului, un exemplar din IRISH TIMES în mînâ, pe un ton plin de reproş, arătînd cu degetul) : Henry ! Leopold ! Leo-pold ! Lionel, tu, pierdutule. Redă-mi onoarea. PRIMUL VARDIST (Cu asprime) : Haideţi la secţie. BLOOM (Speriat, îşi pune pălăria pe cap, face un pas în­dărăt, apoi, luîndu-şi inima în dinţi şi ridicîndu-şi braţul •irept în unghi drept, face semnul de apărare şi de confra-ternitate masonică) : Nu, nu, reverate maestru, e o femeie uşoară. Eroare de identitate. Curierul din Lyon. Lesurques şi Dubosc. Vă aduceţi aminte de cazul Childs, fratricidul. Noi,, mediciniştii. L-a omorît cu securea. Sînt acuzat pe nedrept. Mai bine unul scăpat decît nouăzeci şi nouă con­damnaţi pe nedrept.

MARTHA (Suspinînd în spatele vălului) : Şi-a călcat făgă-duiala. Numele meu adevărat este Peggy Griffin. Mi-a scris că se simte groaznic. Am să te spun lui frate-meu, fundaş 3 a Bective, te spun, fante fără inimă ce eşti. BLOOM (Cu mîna la gură) : E beată. Femeia asta e-n stare de ebrietate. (Munnură o aluzie vagă la trecutul Ephraimi-ţilor.) Cacabordel.

AL DOILEA VARDIST (Cu lacrimi în ochi, către Bloom) : Ar trebui să-ţi fie de-a dreptul ruşine. BLOOM : Domnilor juraţi, lăsaţi-mă să mă explic. E-o-ncurcătură de maţe. Sînţ un om cu totul neînţeles. Se

124

face din mine un ţap ispăşitor. Eu sînt un bărbat respecta­bil, căsătorit, fără nici o pată pe caracterul meu. Locuiesc pe strada Eccles. Soţia mea eu sînt fiica unui comandant militar cît se poate de distins în serviciu, un gentleman curajos .şi de prestanţă, cum îi spune, generalul maior Brian Tweedy unul din oamenii de acţiune ai Marii Britanii care au contribuit la ■câştigarea marilor noastre bătălii. A fost avansat pentru eroica apărare de la Rorke"s Drift. PRIMUL VARDIST : Ce regiment ?

BLOOM (Intorclndu-se spre galerie) ; Regimentul regal Dublin, băieţi, sarea pămîntului, renumit în lumea în­treagă. Cred că recunosc cîţiva vechi camarazi de arme acolo sus printre dumneavoastră. Regimentul regal de puşcaşi clin Dublin. împreună cu bătrina noastră poliţie metropolitană, gardienii căminelor noastre, băieţii cei mai curajoşi şi tinerii cei mai străluciţi în ce priveşte fizicul, în serviciul suveranului nostru.

O VOCE : Renegatule ! Trăiască Burii ! Cine l-a fluierat pe Joe Chamberlain ?

BLOOM (Cu mina pe umărul primului vardist) : Şi batrî-nul meu tată a fost judecător de pace. Sînt la fel de bun britanic ca şi dumneavoastră, domnul meu. Am luptat cu trupele noastre pentru rege şi pentru ţară în războiul celor cu gîndurile aiurea sub generalul Gough în parc şi am fost scos din luptă la Spion Kop şi la Bloomforitein, am fost ci­tat şi în comunicate. Ara făcut tot ce putea face un alb. (Calm dar cu sentiment) Jim Bludso. Am ţinut-o cu bo­tul lipit pe ţărm.

PRIMUL VARDIST : Profesiunea sau meseria. BLOOM : Păi, am preocupări literare. Autor şi ziarist. De fapt tocmai publicăm acum o culegere de povestiri premi-itte iniţiată de mine, ceva care constituie o idee cu totul nouă în lumea literară. Am reiaţii în presa britanică şi irlandeză. Dacă sunaţi la...

(Myles Craicford soseşte cu mers ataxic, cu o pană de gîscă între dinţi. Ciocul stacojiu îi străluceşte în aureola 'pălăriei sale de paie. Leagănă într-o mină o funie de ceapă spaniolă şi în cealaltă ţine la ureche un receptor telefonic.) MYLES CRAWFORD (Guşa de cocoş tremurîndu-i) : Alo, Şaptezeci şi şapte optzeci şi patru. Alo. Urinalul Omului li­ber şi Ştergătorul de dos săptămînal aici. Uluim Europa în-

125

treagă. Dumneata cine eşti ? Albăstritul ? Cine să scrie ? Eloom ?

(Domnul Philip Beaufoy, palid la faţă, se ridică în pi­cioare în boxa martorilor, în costum decent de stradă, cu batista corect arătîndu-i-se la buzunarul vestonului, panta­loni bine călcaţi de culoarea levânţicăi şi ghete de piele. Are în mînă o servietă mare cu eticheta Lovitura de maestru a lui Matcham.

BEAUFOY (Vorbeşte tărăgănat) : Nu, nu eşti dumneata aşa ceva, nici de departe nu eşti, dacă mă întrebi pe mine. Nu cred în ruptul capului şi cu asta am terminat. Nici un gen­tleman înnăscut, nimeni cu cele mai rudimentare însuşiri ele unui gentleman nu s-ar coborî vreodată la o compor­tare atît de deosebit de respingătoare. E unul dintre aceş­tia, înălţimea Voastră. Un plagiator. Un simulant soios travestit în om de litere. E cît se poate de limpede că omul acesta a jefuit cu cea mai neruşinată josnicie din unele din cărţile mele de mare succes lucruri cu adevărat splendide, bijuterii desăvîrşite, ale căror pasaje de dragoste sînt în afară de orice bănuială. Cărţile de dragoste şi petrecîn-du-se în lumea bună ale lui Beaufoy, cu care înălţimea Voastră este fără îndoială familiarizat, sînt bunuri pre­ţioase care se găsesc în orice cămin din ţara întreagă. BLOOM (Murmură cu umilinţă de cline bătut) : Aş ridica o obiecţie în legătură cu pasajul acela cu vrăjitoarea cu rîs frumos mînă în mînă, dacă-mi daţi..;

BEAUFOY (Dezgolindu-şi într-o grimasă dinţii, surîde su­perior către juriu): Caraghiosule ! Nici nu găsesc cuvinte pentru abjecţia pe care o reprezinţi 1 Cred că nici nu tre-buie să-ţi mai dai vreo osteneală deosebită în privinţa asta. Agentul meu literar, domnul J. B. Pinker e aici de faţă. Presupun, înălţimea Voastră, că vom primi onorariul obiş­nuit pentru martori, nu ? Finanţele noastre au fost consi­derabil descumpănite ca urmare a acţiunilor acestui ziarist de duzină, acestei ciori de Rheims, care nici măcar nu a frecventat cursurile vreunei universităţi. BLOOM (Indistinct): Universitatea vieţii. Literatură de joasă extracţie.

BEAUFOY (Strigă) : E o minciună demnă de tot dispreţul şi care vădeşte descompunerea morală a acestui individ,

126