James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise



Yüklə 3,46 Mb.
səhifə105/159
tarix05.01.2022
ölçüsü3,46 Mb.
#63797
1   ...   101   102   103   104   105   106   107   108   ...   159
(H. Rumbold, meşter bărbier, într-un veston de culoa­rea sîngelui şi cu şorţ de tăbăcar, cu o frînghie înfăşurată pe umăr, urcă pe butul eşafodului. Poartă agăţate la cen­tura un baston de fier şi o măciucă bătută în cuie. îşi freacă acum cu veselie posomorită mîinile butucănoase, înarmate cu boxuri americane.)

H. RUMBOLD (Către primul magistrat, cu veselie sinistră): Harry Spînzurătorul, Majestatea Voastră, spaima de la Mersey. Cinci guinee o jugulare, Gîtul sau viaţa.

138

(Clopotele de la biserica Sfîntul Gecrge bat încet, cu sunet fieros, întunecat, puternic.) CLOPOTELE : Heiho ! Heiho !

BLOOM (Disperat) : Staţi. Opriţi. Pescăruşii. Inimă bună. Am văzut. Inocenţă. Fata de la cuşca maimuţelor. Grădina zoologică. Cimpanzeii ăia libidinoşi. (Cu respiraţia tăiată.) Bazinul pelvian. Roşeţa ei naivă m-a împins în prăpastie, m-a făcut neom. (Copleşit de emoţie.) Am fugit de la faţa locului. (Se întoarce spre un oarecare din mulţime, rugă­tor.) Hynes, pot să-ţi spun cîteva vorbe ? Tu mă ştii. Aia trei şilingi poţi să-i ţii. Dacă mai ai nevoie... HYNES (Cu răceală) : Nu le-am văzut în viaţa mea. AL DOILEA VARDIST (Arată spre colţ) : Acolo-i bomba. PRIMUL VARDIST : Maşină infernală cu ceasornic. BLOOM : Nu, nu, picioare de porc. Am fost la o înmor-

mîntare.

PRIMUL VARDIST (îşi scoate de la centură bastonul de



cauciuc) : Mincinosule !

(Şoricarul îşi ridică botul dînd la iveală faţa gălbuie scorbutică a lui Paddy Dignam. A ros toate oasele. Exhală a răsuflare fetidă, duhnind a carne putredă. Creşte pînă la proporţii şi forme omeneşti. Pielea de baset îi devine un costum cafeniu de morgă. Ochii v&rzi îi sînt injectaţi de sînge. Jumătate dintr-o ureche, tot nasul şi ambele de­gete groase îi sînt mîncate de vîrcolaci.) PADDY DIGNAM (Voce cavernoasă) : E adevărat. A fost la înmormîntarea mea. Doctorul Finueane a pronunţat viaţa stinsă cînd am sucombat în ,urma bolii din cauze naturale.

(îşi ridică faţa mutilată cenuşie spre lună şi latră lu­gubru.)

BLOOM (Triumfător) : Auziţi ?

PADDY DIGNAM : Bloom, eu sînt duhul lui Paddy Dig­nam. Ascultă, ascultă. O, ascultă ! BLOOM : Vocea e vocea lui Essau.

AL DOILEA VARDIST (Făcîndu-şi cruce) : Cum e cu pu­tinţă ? PRIMUL VARDIST : Aşa ceva nu scrie în catehismul

de-un penny.

PADDY DIGNAM : E metempsihoză. Strigoi.

O VOCE : Pe dracu' strigoi.

137


PADDY DIGNAM (Serios) : Odată eram în slujbă la dom­nul J. H. Menton, avocat, expert în probleme de sperjur şi ipoteci, Promenada Burlacilor, nr. 37. Acum sînt defunct, peretele inimii hipertrofiat. Grele vremuri. Sărmana soţie a suferit mult. Cum de mai suportă ? Aveţi grijă să nu se dea la sticla de sherry. (Priveşte în jur). Felinar. Trebuie să-mi satisfac o nevoie firească. Laptele ăla prins nu mi-a priit.

(Statura robustă a lui John O'Connell, paznicul, îşi face apariţia, ţinînd în mină un mănunchi de chei legate cu o panglicuţă.'Alături de el se arată părintele Caffey, capela­nul, cu pîntece de' broască, gîtul strîmb, în sutană şi cu scufie de noapte de pînză ieftină, strîngînd în mînă, somno­ros, cîteva fire răsucite de mac.)

PĂRINTELE CAFFEY (Cască, apoi cîntă croncănind răgu­şit) : Namine. Jacobus Vobiscuiţi. Amin. JOHN O'CONNELL (Trîmbiţînd furtunos prin megafonul lui) : Dignam, Patrick, T., Decedat.

PADDY DIGNAM (Ciuleşte urechile, crispîndu-se): Se aud tonuri.

(Se zvîrcoleşte pe jos lipindu-şi urechea de pămînt.) Vo­cea stăpînului !

JOHN O'CONNELL : Registrul de înhumări numărul Ca ca. Optzeci şi cinci de mii. Parcela şaptesprezece. Casa Cheilor. Locul o sută unu.



(Paddy Dignam ascultă cu efort vizibil, cu coada ridi­cată ţeapănă, cu urechile ciulite.)

PADDY DIGNAM : Rugaţi-vă pentru odihna sufletului său.



(Se strecoară zvîrcolindu-se printr-o gaură de cărbuni, costumul lui cafeniu tîrîndu-i-se în urmă peste pietrişul uruitor. După el păşeşte un şobolan bătrîn, obez, cu labe fungoide de broască ţestoasă sub o carapace cenuşie. Vo­cea lui Dignam se aude lătrînd înăbuşit sub pămînt : Dig­nam e mort, s-a dus jos. Tom Rochford cu plastron botgros şi pantaloni de călărie, sare din dispozitivul său pe două coloane.)

TOM ROCHFORD (Cu mina la piept, înclinîndu-se): Reu-ben J. Un florin dacă-l găsesc. (Fixează cu ochi hotărîţi gaura.) E rîndul meu acum. Urmaţi-mă pînă la Carlow.



133

(Executa un salt senzaţional de delfin prin aer şi e în­ghiţit de gaură. Două discuri pe coloanele maşinii apara­tului rostogolesc ochi de zero. Totul se depărtează. Bloom apare iarăşi în prim plan. Se opreşte în faţa unei case lu~ minate, ascultînd. Săruturile, luîndu-şi zborul de la cui­bul lor, îi bat din aripi prin aer în jur, ciripind, chicotind,




Yüklə 3,46 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   101   102   103   104   105   106   107   108   ...   159




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin