James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

repezit înainte, face o pasă rapidă cu degete poruncitoare şi schiţează semnul masonic mare, trăgîndu-şi braţul drept în jos de sub umărul sting) : Du-te du-te du-te, te conjur, oricine-ai fi.

(O tuse şi paşi de bărbat se aud depărtîndu-se prin ceaţa de afară. Chipul lui Bloom se destinde. Îşi vîră o mină în jiletcă, asumînd o poză calmă. Zoe îi oferă ciocolată.) BLOOM (Solemn) : Mersi. ZOE : Mai fă şi cum ţi se spune. Ţine.

(Se aud tocuri apăsate pe scară.)

BLOOM (Ia ciocolata) : Afrodiziac ? Mă gîndeam eu. Ma-nilia-i calmantă, sau ? Mnemo. Lumina tulbure tulbură memoria. Roşul influenţează mîncărimea. Culorile afec­tează caracterul femeilor, atîta cît au ele caracter. Negrul ăsta mă întristează. Mănîncă şi ai să fii vesel mîine. (Mă-, nîncâ ciocolata.) Are influenţă şi asupra gustului, movul. Dar de-atîta vreme n-am mai. S-ar părea că-i ceva nou. Afro. Preotul acela. Trebuie să vină. Mai bine mai tîrziu decît niciodată. Să încerc cu trufele de la Andrews.

(Se deschide uşa şi îşi face apariţia Bella Cohen, o pro­xenetă masivă. E îmbrăcată într-un capod ivoriu trei sfer­turi, cu franjuri la poale şi cu ciucuri brodaţi, şi îşi face vînt mişcind afectată un evantai de corn negru în genul lui Mannie Hauck în rolul lui Carmen. La mina stingă are verighetă şi inel de siguranţă. Ochii îi sînt daţi din gros cu cărbune. Are o mustaţă ţepoasă. Faţa măslinie îi e lătăreaţă,' uşor asudată şi cu nasul mare, cu nări rujate portocaliu. Cercei mari de berii îi atîrnă greoi din urechi.) BELLA : Pe cuvîntul meu ! Sînt toată lac de sudoare.

(Priveşte în jur la perechile din cameră. Pe urmă ochii i se opresc asupra lui Bloom cu insistenţă aspră. Evantaiul uriaş trimite o trombă de aer spre faţa ei încălzită, peste gît şi decolteul amplu. Ochii de şoim îi licăresc.) EVANTAIUL (Fluturînd grăbit, apoi mai încet) : însurat, după cîte văd.

BLOOM : Da... în parte, mi-am rătăcit... EVANTAIUL (Deschizîndu-se pe jumătate apoi iar închi-zîndu-se) : Şi stăpînă e cucoana. Fusta poartă pantalonii. BLOOM (Coboară ochii cu rînjet stupid); Asta cam aşa e.

178

EVANTAIUL (Închis de tot acum, se odihneşte pe cercelul ei) : Pe mine m-ai uitat de tot ? BLOOM : Da. Nu.

EVANTAIUL (Închis, sprijinindu-se într-o parte pe şol­dul ei) : Pe mine pe ea ea era care-ai visat-o tu înainte ? Era atunci ea el tu noi de cînd ne ştiam ? Toate şi aceleaşi acum că noi ?

(Bella se apropie mîngîindu-l uşor cu evantaiul.) BLOOM (Crispîndu-se) : Puternică fiinţă. în ochii mei ci­teşti acea aşteptare somnoroasă pe care atîta o iubesc fe­meile.

EVANTAIUL (Atingîndu-l uşor) : Ne-am întîlnit. Eşti al A meu. Soarta a vrut aşa. y

BLOOM (Supus cu totul) : Exuberantă femeie. Imens ţi-am dus dorinţa dominaţiei domniei tale. Sînt istovit, părăsit, nu mai sînt tînăr. Stau, ca să spun aşa, cu o scrisoare neexpediată purtînd marca suplimentară în faţa cutiei pe care scrie prea tîrziu la poşta mare a vieţii omeneşti. Uşa şi fereastra se deschid în unghi drept din cauza unui curent de aer de treizeci şi două de picioare pe secundă potrivit cu legea corpurilor în cădere. Am simţit chiar în clipa aceasta un junghi de sciatică în muşchiul meu fesier stîng. E în familia noastră. Tata săracul, un văduv, era un ade­vărat barometru în privinţa asta. El credea în căldura ani­mală. Paltonul lui de iarnă era căptuşit cu blană de pisică. Aproape de sfîrşit, aducîndu-şi aminte de regele David şi de Sulamita, împărţea patul cu Athos, credincios lui şi după moarte. Scuipatul de cîine, cum probabil, că... (Tre­sare.) Au !

RICHIE GOULDING (Intră pe uşă cu un geamantan în mînă) : Cine rîde cade-n cursă. Cel mai convenabil în tot Dub. Tocmai bun pentru ficatul şi rinichiul princiar. EVANTAIUL (Lovindu-l uşor) : Toate au un sfîrşit. Fii al meu. Acum.

BLOOM (Nehotârît) : Chiar acuma acuma ? N-ar fi trebuit să mă despart de talismanul meu. Ploaia, am stat pe stînci tocmai cînd se lăsa rouă, la malul mării, la vîrsta mea din-tr-un nimic. Orice fenomen are o cauză naturală.-EVANTAIUL (Arată încet în jos) : Ai voie. BLOOM (Priveşte în jos şi vede că ea are un şiret desfăcut la gheată) : Se uită ăştia la noi.

179

EVANTAIUL (Arată acum grăbii în jgs) : Trebuie. BLOOM (Ar vrea şi n-ar vrea) : Eu mă pricep să fac no­duri minunate la şireturi. Am învăţat cînd eram ucenic şi lucram la serviciul de expediţie la Kellet. Am experienţă. Orice nod spune tot. Perrnite-mi. E o plăcere. Am mai stat în genunchi o dată astăzi. Au !

(Bella îşi ridică uşor capotul şi, asigurîndu-şi echilibrul, îşi aşază pe marginea unui scaun laba durdulie a picio­rului prinsă în gheata de piele şi glezna plinuţă de tot în ciorap de mătase. Bloom, ţeapăn, bătrînicios, se apleacă peste piciorul ei, şi cu degete delicate scoate şi introduce şiretul.)

BLOOM (Murmure tandre) : Să fiu un vînzător care pro­bează ghetele la Mansfield, ăsta a fost visul meu cel mai drag din tinereţe, ce bucurie cînd prinzi şiretul, cînd îl legi în cruciş tot mai sus în încălţările pînă la genunchi de piele fină, moale ca mătasea şi atît de incredibil de mi­cuţe ale doamnelor din Clyde Road. Chiar mă duceam în fiecare zi să mă uit la manechinul lor de seară de la Ray-monde şi să-i privesc ciorapul subţire ca pînza de păianjen şi degeţelul de rubarbă cum se poartă la Paris. LABA PICIORULUI : Ta miroase-mi pielea asta caldă de capră. Ia cîntăreste-mi în palmă greutatea mea regală. BLOOM (Legînd şiretul) : Prea strins ? LABA PICIORULUI : Dacă dai chix, tu ăsta, îndemînca-tecule mai mult de-o grămadă, îţi dau un picior drept în minge.

BLOOM : Să nu-l bag în gaura greşită cum am făcut în noaptea aia la balul de la bazar. Ghinion. Nodul în buto­niera greşită a ei... persoana de care era vorba. în noap­tea aceea cînd s-a întîlnit cu... Gata !

(Termină de înnodat. Bella îşi lasă piciorul la pămînt. Bloom îşi ridică încet capul. Faţa ei mare, privirea ochilor ei îl izbesc drept în frunte. Ochii lui se fac tulburi, mai întunecaţi, înconjuraţi de pungi, nasul i se îngroaşă.) BLOOM (Mormăie nedesluşit) : în aşteptarea noilor co­menzi ale domniilor voastre, rămînem, domnilor... BELLO (Cu privire aspră de basilisc, voce de bariton) : Ciine al dezonoarei ! BLOOM (Pierdut de iubire) : împărăteasă !

180

BELLO (Obrajii greoi căzuţi) : Adorator al posteriorului

adulterin !

BLOOM (Plîngăreţ) : Urieşenia ta !

BELLO : Devorator de fecale !

BLOOMA (Cm genuflexiune sinuoasă) : Magnificenţa

voastră !

BELLO : Jos ! (O loveşte peste umăr cu evantaiul lui) ;

înclină-ţi capu-ncoace ! Alunecă-ţi piciorul stîng un pas

înapoi ! Acuma ai să cazi. Cazi ! în patru labe !

BLOOMA (Dîndu-şi ochii peste cap, plină de admiraţie, în-