James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

196

eterealul. Unde pescăruşul alb visător pluteşte unduind peste apele întunecat vălurind.

(Bloom se ridică pe jumătate în picioare. Nasturele de la spate de la pantaloni îi sare cu zgomot.) NASTURELE : Bip !

(Două tîrfe din Coombe dansează ploioase prin faţa lui, în şaluri, ţipînd monoton.) TÎRFELE :

O, Leopold şi-a pierdut acul de la pantaloni Şi nu mai ştia ce să facă, Să şi-o ţină-n sus Să şi-o ţină-n sus.

BLOOM (Cu răceală) : Ai rupt farmecul. Ultima picătură. Dacă n-ar exista decît etereaiul ăsta de care spui unde-aţi mai fi toate, postulante, novice ? Sfioase, sfioase, dar cînd vor ele — păcătoase.

CIPREŞII (Frunzele lor de argint ieftin precipitîndu-se, crengile lor ca nişte braţe osoase îmbătrînind, legănîndu-se lent) : Cu adevurut !

NIMFA : Sacrilegiu ! Să atentezi la virtutea mea ! (Pe su­tană îi apare o pată mare umedă.) Să-mi mînjeşti mie ne­vinovăţia ! Nu eşti demn nici să atingi vestmîntuî unei fe­mei curate. (Se caută prin cutele sutanei.) Stai tu niţel, Sa-tano. N-ai să-ţi mai cînţi tu isonurile tale de iubire. Amin. Amin. Amin. Amin. (Scoate un pumnal şi, tnvestmîntată în căviaşa de zale a unui cavaler din ordinul celor nouă, îm­punge spre părţile lui zămislitoare.) Nekum !

BLOOM (Tresare, îi prinde repede mina): Ho ! Nebrakada! Pisică cu nouă vieţi ! Joacă cinstit, madam. Fără pumnale. Vulpea şi strugurii, nu-i aşa ? Ce ne lipseşte nouă de vă trebuie în jur sîrmă ghimpată ? Crucifixul nu vă e destul de gros ? (fi înşfacă vălul.) Ce, ai chef de vreun sfint abate sau de Brophy, grădinarul ăl şchiop, sau de statua seacă a vărsătorului sau de o maică mai bărbătoasă, aşa un Alphonsus, ce spui, vulpeo ?

NIMFA (Scoţînd un ţipăt fuge cu vălul smuls, şi mulajul ei de ghips crapă, lâsînd să se ridice un abur foarte urît mirositor prin crăpături) : Asasi...

197

BLOOM (Strigă după ea) : Ca şi cum n-aţi şti singure să faceţi la fel şi chiar mai mult. Nici nu tresăriţi şi numai mucozităţi peste tot pe voi. Am încercat şi eu. Puterea voastră-i slăbiciunea noastră. Şi la urma urmelor care-i plata noastră de armăsari ? Ce, plătiţi banii jos ? Am citit undeva că vă angajaţi dansatori de pe Riviera. (Nimfa în fuga ei înalţă bocet mare.) He he ! Eu am şaisprezece ani de muncă silnică în spate. Şi mi-ar da vreun tribunal mă­car cinci şilingi pensie alimentară mîine ? Prosteşte tu pe altul, nu pe mine. (Trage pe nas.) Ce. Ceapă. Stătută. Pu­cioasă. Grăsime.

(In faţa lui e acuma silueta Bellei Cohen.) BELLA : Pe mine-ai să mă recunoşti data viitoare. BLOOM (Calm, privind-o în ochi) : Passee, madam. Ber­bec îmbrăcat în piele de miel. Lungă-n dinţi şi cu păr cît prisoseşte. O ceapă crudă noaptea la culcare i-ar prii tenu­lui dumitale. Şi mai masează-ţi bărbia aia dublă. Şi-ai nişte ochi searbezi chiar ca vulpea aia împăiată care ţi-o ţii -acasă. Atîta doar că sînt pe potriva feţei tale. Să ştii că eu n-am elice triplă.

BELLA (Dispreţuitoare) : Adevărul este că nu eşti în stare. (Latră ca o scroafă din părţile ei ruşinoase.) Fohracht 1 BLOOM (Dispreţuitor) : întîi curăţă-ţi degetul mijlociu, ăla fără unghie, că-ţi picură de pe el altă aia de la taurul tău. Ia un pumn de fîn şi şterge-te bine. BELLA : Te ştiu eu, publicitarule ! Mort de lot în şale ! BLOOM : L-am văzut pe-al tău, peşte de bordel rău ! Vîn-zător de sfrinţie şi-alte zemuri !

BELLA (întorcîndu-se către pian) : Care dintre voi cînta adineaori marşul funebru din Saul ?

ZOE : Eu. Fii atentă aici. (Fuge spre pian şi începe să poc­nească peste clape cu braţele încrucişate.) Asta-i pisică pă­şind cu grijă pe zgură. (Aruncă o privire peste umăr.) Ce-i acolo ? Cine vrea să facă dragoste pe furiş cu iubitele mele ? (Fuge îndărăt la masa din mijloc.) Ce-i al tău e-al meu şi ce-i al meu e numai al meu.

(Kitty încurcată îşi îmbracă dinţii din faţă cu foiţă de la pachetul de ciocolată. Bloom se apropie de Zoe.) BLOOM (Tandru): Nu vrei să-mi dai îndărăt cartoful ăla ? ZOE : Zbîrci, lucru dat rămîne bun dădut.

198

BLOOM (Cu sentiment) : Nu e mare lucru, dar e totuşi o

amintire de la mama săraca.

ZOE:

Dai un lucru şi înapoi de-l iei, Doamne-Doamne te şi întreabă ee-i, Tu-ai să spui că nici nu ştii, Şi eî te-azvîrle-n iad, să ştii.

BLOOM : E o amintire cu el. Aş vrea mult să-l am în­dărăt.

STEPHEN : Să-l ai sau să nu-l ai, asta e întrebarea. ZOE : Na. (îşi ridică o pulpană a furoului, dezvelindu-şx coapsa goală şi scoate cartoful înfăşurat în partea de sus a ciorapului.) Cine-ascunde aşa frumos, mai găseşte cu folos.

BELLA (încruntîndu-se): Hei, nu sîntem la şantan aici să ne-arătăm pulpele. Şi vezi nu sparge pianul ăla. Cine plăteşte la urma urmei ?

(Se îndreaptă spre pianolă. Stephen se caută prin bu­zunare şi scoţind o bancnotă pe care a apucat-o de un colţ i-o dă ei în mină.) •

STEPHEN {Cu politeţe exagerată): Punga aceasta de mătasă eu mi-am făcut-o din urechea de porc a marelui public. Iertaţi-mă, doamnă. Dacă-mi permiteţi. (Arată cu gest vag spre Lynch şi Bloom.) Sîntem cu toţii în aceeaşi oală. Kinch şi Lynch. Dans ce bordel ou tenons nostre etat.

LYNCH (Strigă de Ungă cămin unde s-a stabilit): Deda-lus ! Dă-i ei binecuvîntarea ta şi-n numele meu. STEPHEN (întinzîndu-i Bellei o monedă) : Aur. Ea o are deja.

BELLA (Priveşte moneda, apoi spre Zoe, Florry şi Kitty) : Vrei trei fete ? Aici e zece şilingi.

STEPHEN (Incîntat) : O sută de mii de scuze. (Se caută iarăşi prin buzunare şi scoate şi îi întinde două coroane.) Permiteţi, brevi mânu, mi-e vederea cam tulbure.

(Bella se îndreaptă, spre masă să-şi numere banii în timp ce Stephen mormăie pentru sine însuşi nişte mono-silabe. Zoe se aplecă asupra mesei. Kitty se apleacă peste ceafa lui Zoe. Lynch se ridică în picioare, îşi îndreaptă

199