James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

mains ! Croise !

(Orele nopţii se furişează să-şi ocupe locul în acest balet. Orele de dimineaţă, de amiază şi de amurg se trag îndărăt în faţa lor. Sînt mascate cu părul în pumnale şi brăţări de clopoţei maţi. Obosite schiţează reverenţe sub voalurile lor largi acoperindu-le.) BRAŢĂRILE : Heiho ! Heiho ! ZOE (contorsionmău-se, cu mîna la frunte): O ! MAGINNI : Les tiroirs l Chaîne de dames ! La corbeille !

Dos â dos !

(în arabescuri obosite, ele împletesc pe duşumea un desen complicat, înlănţuindu-se, desfăcîndu-se, făcînd ple­căciuni, unduindu-se, rotindu-se locului.) ZOE : Am ameţit de tot.

(Se eliberează din braţele lui, cade pe un scaun. Stephen o apucă de talie pe Florry şi dansează cu ea.) MAGINNI: Boulangere ! Les ronds ! Les ponts ! Chevaux de bois ! Escargots !

(întortochindu-se, păşind îndărăt, schimblnd mîinile, orele de noapte se înlănţuie, fiecare cu braţele arcuite, într-un mozaic de mişcări unduioase. Stephen şi Florry execută un dans complicat.)

MAGINNI : Dansez avec vos dames .' Changez de dames! Donnez le petit bouquet â votre dame ! Remerciez ! PIANOLA :

Cel mai bun cel mai bun dintre toate, Baraabum !

KITTY (Sare în sus): O, asta cintau la căluşei la bazarul

Mirus !

(Aleargă spre Stephen. El o lasă brusc din braţe pe Florry şi o apucă pe Kitty. Se aude un orăcăit strident, aspru, ascuţit, şuierător de buhai de baltă. Manejul de

213

căluţi de lemn Toft de la bazar scîrţiindbolborosindbom-bănind se roteşte în volbură înceată prin cameră dînd ocol jur împrejur prin cameră.)

PIANOLA

Fata mea-i o fată din Yorkshire.

ZOE ;

Din Yorkshire din creştet şi pînă în tălpi.

Haideţi cu toţii!

■ (O ia pe Florry în braţe şi dansează cu ea.)

STEPHEN : Pas seul!

(O împinge în roată pe Kitty în braţele lui Lynch, îşi înşfacă bastonul de pe masă şi începe să danseze în mij­loc. Toţi se rotesc, se învîrtejesc, valsează, fac piruete, Bloombella, Kittylynch, Florryzoe, femei jujube. Stephen cu pălăria şi toiagul face salturi de broască la mijloc, sare zvîcnind sus picioarele, strîmbînd gura închisă, cu mina strînsă zvîcnită deschisă pe sub coapse, cu bangăte clin­chete bumbumuri chiote vesele muget de corn fulgere albastre verzi galbene. Căluşeii bazarului se rotesc greoi cu călăreţi fantoşe de lemn atîrnînd de lanţuri poleite, în salturi de fandango sărind dînd pinteni cu călcîiul cu talpa şi căzînd iarăşi la loc.) PIANOLA :

Chiar dacă ea-i o fată de la uzină Şi nu poartă straie de soi.

(Strîngîndu-se strîns în braţe iute mai iute cu licăr şi sclipăr şi flipăr în fugă trec lepâdîndrupîndurlînd huruind, Baraabum!)

TUTTI: încă ! Bis ! Bravo ! încă o dată ! SIMON : Gîndeşte-te la cei din neamul mamei tale ! STEPHEN: Dansul morţii.

(Bang din nou barang babang din clopotul uşierului, calul, mîrţoaga, armăsarul, mînjii, Conmee pe măgar

214

eristic şchiop, marinarul cu cîrje şi picior în tricorn pe­trecut subsuară trăgînd de sfoară tropăind răzbătînd cu sunet de cimpoaie prin mulţime. Pe gloabe, pe porci graşi, pe cai cu clopoţei, pe scroafe din Gadarene, Corny în si~ criu. în oţel în piatră ca un rechin Nelsonul cu o singură toartă, două Frauenzimmere travestite pătate de prune din cărucior căzînd din răsputeri plîngînd. Bum, ăsta-i un ade­vărat campion. Flacăra albastră scurt licărind nobleţe din butoaie şi reverendul cîntec de seară al iubirii Love şi în trăsură de piaţă cochet Boylan iar bicicliştii cu două pungi şi Dilly cu firimituri de prăjitură pe rochia ei care nu-i de loc de soi. Şi pe urmă în cea din urmă rotire pe spi­nare de vrăjitoare hurdueîndu-se-n sus şi în jos plescăind în albie de bere un fel de vice rege şi regină cu delicii spre trandafirul de bufshire. Barrabum l)

(Cuplurile se desfac. Stephen se mai roteşte puţin ame­ţit. Camera unduieşte încet la locul ei. Cu ochii închişi, el se clatină pe picioare. Şine roşii zboară spre cer. Stele de jur împrejur sori rotindu-se în jur. Musculiţe străluci' toare dansează pe pereţi. El se opreşte.) STEPHEN : Ho !

(Mama lui Stephen, emaciată, se înalţă prin duşumea în cenuşiu lepros învestmîntată, cu o jerbă de flori por­tocalii ofilite şi un val sfîşiat de mireasă, cu faţa mîncată şi fără nas, verde de putreziciunea mormîntului. Părul îi e rărit şi lăţos. Îşi ţintuie orbitele încercănate cu albastru şi fără ochi asupra lui Stephen şi îşi deschide gura lipsită de dinţi pronunţînd un cuvînt neauzit. Un cor de fecioare şi confesori cîntă fără glas.) CORUL: