James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

odăjdiile îmbrăcate pe dos, cu cele două picioare stingi ale

sale cu călcîiele în faţă, celebrează liturghia în aer liber.

Reverendul domnul Hugh C. Haines Love, licenţiat, într-o

sutană simplă şi tocă pătrată, capul şi gulerul întoarse spre

spate, ţine o umbrelă deschisă deasupra capului minis-

trantului.)

PĂRINTELE MALACHI O'FLYNN : Iniroibo ad altare

diaboli.

REVERENDUL DOMN HAINES LOVE : Către diavolul

care mi-a înveselit zilele tinereţii mele.

PĂRINTELE MALACHI O'FLYNN (Scoate din caliciu şi

ridică în sus o ostie picurînd de sînge) : Corpus Meum.

REVERENDUL DOMN^ HAINES LOVE (Ridică mult în

sus la spate sutana ministrantului, dezvăluindu-i fesele

aoale păroase între care e înfipt un morcov) : Trupul meu.

VOCEA TUTUROR DAMNAŢILOR : aerirăm etse Uezen-

mulD iulunmuD a Icăc.

(Din înalturi se aude vocea lui Adonai.) ADONAI : Uuuuuuezenmud !

(Intr-o disonanţă stridentă ţărani şi orăşeni din facţiu­nile Oranj şi Verde cîntă Pocniţi-l pe Papă şi Zilnic, zilnic rugămu-ne Măriei.)

SOLDATUL CARR (Articulează cu ferocitate) : îl neno­rocesc, aşa să-mi ajute dracului Dumnezeu. îi sucesc porcu­lui ăstuia nenorocit dracului gîtul ăla prăpădit al lui ! MAMAMARE FĂRÂDINŢI (Împinge un pumnal în mina lui Stephen) : Fă-i felul ăstuia, acushla. La 8,35 înainte de masă ai să fii în cer şi Irlanda are să fie liberă. (Se roagă.) O Doamne, primeşte-l.

BLOOM (Aleargă spre Lynch): Nu poţi să-l scoţi de-aici ? LYNCH : Ăstuia îi place dialectica, limbajul universal. Kitty ! (Către Bloom.) Scoate-l dumneata de aici, de mine nu vrea să asculte. (O trage pe Kitty la o parte.) STEPHEN (Arată cu degetul) : Exit Judas. Et laqueo se suspendit.

BLOOM (Aleargă spre Stephen) : Hai cu mine acuma pînă nu se întîmplă altceva mai rău. Uite-ţi bastonul. STEPHEN : Bastonul, nu. Raţiunea. Această sărbătoare a raţiunii pure. CISSY CAFFREY (Trăgînd de soldatul Carr) : Haide, eşti

229

^beat. M-a insultat dar eu îl iert. (Strigă în urechea lui.)

îl iert că m-a insultat.

BLOOM (Peste umărul lui Stephen) : Da, du-te. Vezi că

nu ştie ce face.

SOLDATUL CARR (Se smulge din braţele ei): Am să-l

insult eu.

(Se repede spre Stephen, cu pumnii întinşi şi-l poc­neşte în faţă. Stephen se clatină, se prăbuşeşte, se răs­toarnă ameţit la pămînt. Zace cît e de lung cu faţa în sus, şi pălăria i se rostogoleşte spre zid. Bloom fuge după ea şi o ridică.)

MAIORUL TWEEDY (Tare): Arma la umăr ! încetaţi focul ! Salutaţi !

CÎINELE DE VÎNĂTOARE (Lătrînd furios) : huem huem huem huem huem huem huem huem.

MULŢIMEA : Ridicaţi-l de jos ! Nu mai da-n el cînd vezi că-i la pămînt ! Aer ! Cine ? Soldatul ăsta l-a pocnit. E-un profesor. L-a rănit ? Nu-l brutalizaţi ! A leşinat!

(Cîinele aţinîndu-se şi mirosind la marginea grupului ăe oameni latră zgomotos.)

O ZGRIPŢUROAICA : Ce treabă avea militaru' ăsta să-l pocnească pe domnu' şi încă cînd îl vede sub influenţa de băutură ? Să se ducă să se bată cu burii ! PROXENETA : Ia te uită cine vorbeşte ! Ce, soldatul n-are voie să meargă cu fata lui dacă vrea ? Ala se codea ca laşu'.

'(Se iau de păr, zgîriindu-se şi scuipîndu-se care mai de care.)

CÎINELE DE VÎNĂTOARE (Lătrînd): Ham ham ham. BLOOM (Le împinge la o parte, strigvnd): Plecaţi de-aici, daţi-vă la o parte !

SOLDATUL COMPTON (Trăgînd de camaradul său): Hai s-o-ntindem Harry. Vin sticleţii !

(Doi vardişti cu mantiile pe umeri se arată, înalţi, în mulţime.)

; PRIMUL VARDIST : Ce se-ntîmplă aici ? SOLDATUL COMPTON : Noi eram cu doamna şi ăsta ne-a rfaisultat şi l-a atacat pe prietenul meu. (Cîinele latră.) A cui e javra asta, dracului ? ' C1SSY CAFFREY (Plină ăe speranţă) : Sîngerează ?

230

UN BAUBAT (Ridiăndu-se după ce se aplecase în. ge­nunchi) : Nu. E ameţit. îşi revine numaideeît. BLOOM f Aruncînd o privire atentă bărbatului) : Lăsaţi-mă pe mine. Pot să...

A.L DOILEA VARDIST : Dumneata cine eşti ? îl cunoşti ? SOLDATUL CARR (Trăgîndu-se mai aproape de vardist): A insultat-o pe doamna prietena mea. BLOOM (Iritat): Dumneata l-ai lovit fără să te fi provocat cu nimic. Eu sînt martor, Domnule _< agent, ia-i numărul matricol.

AL DOILEA VARDIST : N^am nevoie să mă-nveţi dum­neata să-mi fac datoria.

SOLDATUL COMPTON (Trăgînd de camaradul său) : Hai s-o luăm din loc Harry. Că te bagă Bennett la zdup. SOLDATUL CARR (Clătinîndu-se pe picioare în timp ce celălalt îl trage de acolo) : Mai dă-l încolo pe Bennett. E-un nenorocit cu buca albă. Nu mai pot eu de Bennett. PRIMUL VARDIST (Scoţîndu-şi carnetul) : Cum îl cheamă? BLOOM (Privind peste capul spectatorilor) : Văd o tră­sură acolo. Dacă mi-ai da niţel o mînă de ajutor domnule agent... PRIMUL VARDIST : Numele şi adresa.