James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

(Corny Kelleher, cu doliu la pălărie, o coroană mori tuară în mînă, apare printre spectatori.) BLOOM (Repede): A, exact omul de care-aveam nevoie,' (îi şopteşte.) Băiatul lui Simon Dedalus. S-a cam îmbătat. Fă-i pe poliţişti să-i împrăştie pe-ăştia de-aici. AL DOILEA VARDIST : Bună seara, domnule Kelleher.' CORNY KELLEHER (Către vardist, privindu-l mai lung): E-n regulă. îl cunosc. A cîştigat şi el ceva la curse. Cupa de aur. Zvîrluga. (Rîde). Douăzeci contra unu. Mă-nţeîegi ? PRIMUL VARDIST (Se întoarce spre mulţimea strînsă acolo): Hei, ce staţi aici să căscaţi gura ? Luaţi-o din loc de-aicea.

(Mulţimea se risipeşte, mormăind, pe aleile din jur.) CORNY KELLEHER : Lasă lucrurile-n seama mea, dom­nule sergent. E-n regulă. (Rîde clătinînd din cap.) Şi noi am trecut prin astea, ba poate chiar şi mai rău. Ce ? Nu-i aşa ?

PRIMUL VARDIST (Rîde) : Mda, parcă-aş zice că di». CORNY KELLEHEE (îi dă un ghiont celui de al doilea,

25*

vardist) : Hai să trecem cu buretele. (Cîntâ încetişor, legă-nînd din cap.) Şi tra-la-la la-la la tiralira bum. înţelegi cam cum ar veni chestia, nu ?

AL DOILEA VARDIST (Bine dispus): Ei, lasă că ştim noi. CORNY KELLEHER (Făcînd cu ochiul): Aşa sînt băieţii tineri. Am eu o trăsură aici.

AL DOILEA VARDIST : E-n regulă domnule Kelleher. Noapte bună.

CORNY KELLEHER,: Am eu grijă.

BLOOM (Dă mina cu cei doi vardişti, pe rină): Vă mul­ţumesc foarte mult, domnilor, vă mulţumesc. (Murmură confidenţial.) Nu vrem scandal, înţelegeţi. Tatăl lui e un domn cunoscut, foarte respectat. Ale tinereţii valuri, în­ţelegeţi. .

PRIMUL VARDIST : A, înţelegem noi domnule. AL DOILEA VARDIST : E totul în regulă, domnule. PRIMUL VARDIST : Chestia era doar că în caz de moles­tare corporală trebuia să raportez la secţie. BLOOM (Dă din cap repede) : Fireşte. Sigur. E datoria dumneavoastră.

AL DOILEA VARDIST : E de datoria noastră. CORNY KELLEHER : Noapte bună băieţi. VARDIŞTII (Salutînd împreună): 'pte bună, domnilor. (Se îndepărtează cu paşi înceţi greoi.)

BLOOM (Respiră adînc) : Un adevărat noroc că te-ai ni­merit aici. Ai o trăsură ?...

CORNY KELLEHER (Rîde, arătînd cu degetul mare peste umărul drept la trăsura oprită Ungă schelă): Doi negus­tori care se tratau de zor la Jammet. O luaseră tare, pe cuvîntul meu. Unul din ei a pierdut două lire la curse. Şi-au înecat durerea şi le-a venit chef să treacă pe la fru­muşelele. Aşa că i-am îmbarcat în trăsura lui Behan şi am luat-o spre locurile noptatece.

BLOOM : Tocmai mă îndreptam spre casă pe strada Gar-diner cînd s-a întîmplat să...

CORNY KELLEHER (Rîde): Poţi să fii sigur că voiau să mă tragă şi pe mine înăuntru la fete. Nu, domnule, zic. Nu-i pentru babalîci ca mine sau ca tine. (Rîde iarăşi şl-l ocheşte lung cu ochi fără luciu.) Mulţumesc lui Dumnezeu, noi avem acasă ce ne trebuie, ce, nu-i aşa ? Ha ! ha ! ha ! BLOOM (încearcă să rîdă) : He, he, he ! Da. Chestia e că

232

tocmai făcusem o vizită unui prieten vechi al meu acolo, Virag, nu-l cunoşti (săracul el e la pat de o săptămînă) şi-am' băut şi noi cîte un păhărel şi tocmai o luasem spre

casă...

(Calul necheaza.)

CALUL : Hohohohohohohohoh ! Hahahacasă. CORNY KELLEHER : Noroc că era Behan, prietenul nos­tru aici, care mi-a spus după ce i-am lăsat pe negustoraşii ăia la doamna Cohen şi i-am spus atunci s-o ia încoace să vedem ce-i. (Rîde.) Vizitii de dric treji ! asta-i o adevărată specialitate. Să-l ducă pînă acasă ? Unde stă ? Pe undeva

în Cabram nu ?

BLOOM : Nu, în Sandycove, cred, după cîte-am înţeles. (Stephen, lungit la pămînt, suflă înspre stele. Corny Kelleher, zbanghiu, trage cu ochiul spre cal. Bloom moho-rit, a căzut pe gîndul cel mai posomorit.) CORNY KELLEHER (Se scarpină în ceafă): Sandycove ! (Se aplecă şi-l strigă pe Stephen.) Hei ! (Strigă încă o dată.) Hei ! E plin tot de gunoaie. Ai grijă să nu-i fure

ceva.

BLOOM : Nu, nu, nu. Banii lui îi ţin eu şi uite aici pălă­ria şi bastonul lui.

CORNY KELLEHER : E, mda, las' că-şi vine el în fire. Nu şi-a rupt nimic. Bine, eu mă duc. (Rîde.) Am un ran-devu mîine dimineaţă. Trebuie să îngrop morţii. O iau spre casă.

CALUL (Necheaza): Hahahahacasă.

BLOOM : Noapte bună. Mai stau niţel şi-l duc eu peste cîteva...