James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

Ia vino-ncoace, tu, băieţaşule atît de drăguţ,

Să te văd cum mai baţi mingea de repede.

Nu mă-ntorc, nu pot să mă-nlorc, Fără colegii mei toţi, Că dacă aude profesorul meu Ne snopeşie-n bătaie pe toţi.

Ea l-a apucat de mînuţa lui albă Şi l-a tras în casă curînd, Pînă l-a închis într-o cameră-n fund, Unde nimeni nu l-ar fi auzit ţipînd.

A scos un briceag din buzunarul rochiţei, Şi i-a tăiat căpşorul lui mic. Şi acum el nu se mai joacă cu mingea, Şi nu mai simte nimic.
îmbrăcată toată în verde. la vino-ncocce, tu, băieţaşule

1

atit de drăguţ, să te văd cum mal baji mingea de repede.

Cum a primit tatăl lui Millicent această a doua parte ?

Cu simţăminte amestecate. Fără să surîdă, el auzea şi vedea minunîndu-se că o fiică de evreu era îmbrăcată toata în verde.

332

Rezumaţi comentariul lui Stephen.

Unul dintre toţi, cel mai mic dintre toţi, este victima predestinată. Odată din inadvertenţă, a doua oară deli­berat, îşi provoacă destinul. Acesta vine cînd el este pă­răsit şi îl provoacă atunci cînd el ezită acum şi, aseme­nea unei arătări de speranţă şi tinereţe, îl cuprinde cînd el nu mai rezistă. îl conduce într-o locuinţă străină, în în­căperile tainice ale unui necredincios şi acolo, implacabil îl imolează, pe el acum consimţind.

De ce era gazda (victimă predestinată) trist ?

Ar fi dorit ca o asemenea poveste a unei făptuiri să nu fie povestită despre o făptuire nu de el făptuită şi să nu fi trebuit de el să fie povestită.

De ce a rămas gazda (ezitînd, acum nerezistînd) ne­mişcat ?

Conformîndu-se legii conservării energiei.

De ce a rămas gazda (tainic necredincios) tăcut ?

Cîntărea probele posibile în favoarea şi împotriva omo­rului ritual :- incitările puterilor ierarhice, superstiţiile vulgului, propagarea zvonurilor în încălcarea continuă a veridicităţii, pizma faţă de opulenţă, influenţa represa­liilor, reapariţia sporadică a delicventei ataviste, circum­stanţele atenuante ale fanatismului, sugestiei hipnotice şi somnambulismului.

Faţă de care din aceste dezordini mentale sau fizice nu era el cu totul imun (dacă se poate spune că ar fi fost imun faţă de vreuna) ?

Faţă de sugestia hipnotică : odată, deşteptîndu-se, nu-şi mai recunoscuse camera de culcare ; în mai multe împrejurări, deşteptîndu-se, fusese un timp indefinit in­capabil să se mişte sau să emită sunete. Faţă de somnam-bulism : odată, dormind, trupul său se ridicase chircin-du-se şi tîrîndu-se în direcţia unui foc lipsit de căldură Şi ajungînd la destinaţie, acolo, încolăcit, neîncălzit, ză­cuse în cămaşa de noapte, dormind.

Acest fenomen din urmă, sau vreunul înrudit, se mai manifestase vreodată la vreun membru al familiei sale ?

De două ori, pe strada Holles şi pe terasa Ontario, fiica sa Milllcent, (Milly), la etăţile de 6 şi 8 ani scosese în somn o exclamaţie de spaimă şi răspunsese la întrebările ce-i erau adresate de două siluete în cămaşă de noapte cu o expresie mută, goală de înţelegere.

Ce alte amintiri infantile mai avea despre ea ?

Ziua de 15 iunie 1889. Un copil nou născut de sex fe­minin de temperament nervos congestionîndu-se de plîns şi plîngînd ca să se descongestioneze. Un copilaş, redenu-mit Ciorăpei de lînă care-şi scutură cu cutremurături puş­culiţa ; numărîndu-i cei trei nasturi descheiaţi ca nişte părăluţe ale lui, unu, doi, tlei; o păpuşică, un băieţaş, un marinar pe care l-a aruncat cît-colo : blondă, născută din doi bruneţi, avea strămoşi blonzi, depărtaţi, un viol, Herr Hauptmann Hainau, din armata austriacă, mai recent, o halucinaţie, locotenentul Mulvey, marina britanică.

Ce caracteristici endemice erau prezente în cazul acesta ?

Invers, conformaţia sa nazală şi frontală deriva în li­nie directă dintr-o stirpe care, deşi întreruptă, ar fi avut să continue la intervale distante pînă la cele mai distante intervale.

Ce amintiri păstra el despre adolescenţa ei ?

îşi părăsise într-un colţ cercul şi coarda de sărit. în parc, solicitată de un turist englez a refuzat să-i permită să execute şi să ducă cu sine imaginea ei fotografică (mo­tivul obiecţiei nefiind specificat). Pe bulevardul South Circular, aflîndu-se în tovărăşia Elsei Potter, şi urmărită de un individ cu aspect sinistru, a purces pînă la jumăta­tea străzii Stamer şi apoi a revenit brusc (motivul acestei întoarceri nefiind specificat). în ajunul celei de a 15-a ani­versări a naşterii sale a scris din Mullingar, comitatul Westmeath, o scrisoare făcînd o aluzie succintă la un stu­dent din localitate (facultatea şi anul de studii nefiind specificate).

Această primă despărţire dintre ei, lăsînd să se pre­supună o a doua despărţire l-a afectat ;pe el ?

Mai puţin decît îşi închipuise, mai mult decît sperase.

Care a fost a doua despărţire percepută de el la aceeaşi epocă de o manieră similară chiar dacă în alt fel ? Dispariţia temporară a pisicii sale.

De ce de o manieră similară, de ce în alt fel ?

De o manieră similară pentru că fiind determinată de un motiv tainic, căutarea unui nou mascul (studentul din Mullingar) sau a unei ierbi curative (valeriană). în alt mod, din cauza reîntoarcerilor posibile diferite către locuitorii casei sau către locuinţă,

în ce altă privinţă erau aceste diferenţe similare ? în ce priveşte pasivitatea, economia, instinctul tradi­ţiei, caracterul lor neaşteptat.

Adică ?

întrucît aplecîndu-se ea îşi ridica părul ei blond pen­tru ca el să i-l poată prinde cu o panglică (vezi aici pisica arcuindu-şi gîtul). Pe lîngă aceasta, pe suprafaţa larg des­chisă a lacului din parcul Stephen's Green printre răsfrîn-gerile inversate ale copacilor, jetul ei de salivă lansat fără comentarii, descriind cercuri concentrice pe apă, indica prin constanţa permanenţei sale curba descrisă de un peşte somnolent şi apatic (vezi aici pisica pîndind şoarecele). De asemenea, pentru a-şi aminti data, combatanţii, rezul­tatul şi consecinţele unui faimos angajament militar ea se trăgea de o buclă a părului ei (vezi aici pisica spălîndu-se după urechi). Mai departe, Milly prostuţa, visa că ar fi avut o conversaţie tăcută neamintită cu un cal al cărui nume fusese Joseph pentru care (căruia) îi oferise un pa­har cu limonada pe care el (calul) păruse să-l fi acceptat (vezi aici pisica visînd în faţa căminului). De aici, în ce priveşte pasivitatea, economia, instinctul tradiţiei," carac­terul lor neaşteptat, diferenţele lor erau asemănătoare.

334

335

In ce fel utilizase el daruri 1) o bufniţă 2) o pendulă oferite ca augurii matrimoniale, pentru a-i stîrni interesul şi a o instrui ?

Ca lecţii concrete pentru a-i explica : 1) natura şi obi­ceiurile animalelor ovipare. posibilitatea zborului aerian, anumite anomalii de vedere, procesul secular al îmbălsă­mării ; 2) principiul pendulului, ilustrat de discul legănă­tor, sistemul de roţi dinţate şi regulator, transpunerea în termenii reglementărilor umane sau sociale a diferitelor poziţii orometrice a indicatorilor mobili pe un cadran imo­bil, exactitatea revenirii periodice orare a unui moment în fiecare oră, cînd arătătorul mai lung şi cel mai scurt se aflau la acelaşi unghi al înclinaţiei, adică 5 şi 5/11 minute după fiecare oră pe oră în progresie aritmetică.

In ce moduri reciproca ea ?

Ea îşi amintea : că la a 27-a aniversare a naşterii lui îi dăruise o cupă de mic dejun „pentru mustaţă" din por­ţelan imitaţie Crown Derby. îşi manifesta simţul practic : în zilele de plată trimestriale sau în jurul acestor date, dacă şi cînd cumpărăturile fuseseră făcute de el nu pentru ea ea se arăta atentă faţă de necesităţile lui, anticipîndu-i dorinţele. îl admira : odată ce un fenomen natural îi fu­sese explicat de el nu pentru ea, ea îşi exprima dorinţa imediată de a stăpîni fără dobîndire treptată o fracţiune din cunoştinţele sale, jumătate, un sfert, a mia parte.

Ce propunere i-a făcut Bloom, diambul, tatăl lui Milly, somnambulă, lui Stephen, noctambul ?

Să petreacă odihnindu-se ceasurile intervenind între ziua de joi (propriu-zisă) şi cea de vineri (normală) într-un cubiculum alcătuit pentru folosinţă temporară în încăpe­rea situată imediat deasupra bucătăriei şi imediat adiacentă apartamentului de dormit al gazdei sale şi al soţiei sale.

Ce avantaje diferite ar fi rezultat sau ar fi putut re­zulta dintr-o prelungire a unor asemenea aranjamente temporare ?

Pentru oaspete : securitatea unui domiciliu şi izolarea necesară studiului. Pentru gazdă : reîntinerirea inteligen­ţei, satisfacţii prin procură. Pentru soţia gazdei : dezinte-

335

grarea unor obsesii, cîştigarea unei pronunţii corecte limbii italiene.

a

limbii italiene.

De ce aceste mai multe contingenţe provizorii între un oaspete şi soţia gazdei sale n-ar fi exclus sau n-ar fi fost excluse în mod necesar de eventualitatea permanentă a unei uniuni conciliatorii între un discipol de studii şi fiica unui evreu ?

Pentru că drumul spre fiică trecea prin mamă, drumul spre mamă prin fiică.

Cărei întrebări polisilabice inconsecvente a gazdei sale i-a răspuns oaspetele cu o replică monosilabică negativă ?

Dacă o cunoscuse pe defuncta doamnă Emily Sinico, ucisă accidental la gara feroviară Sydney Parade la 14 oc­tombrie 1903.

Ce remarcă incoativă corolară a fost în consecinţă su­primată de către gazdă ?

O declaraţie explicativă privind absenţa sa cu prilejul înmormîntării doamnei May Dedalus, născută Goulding, la 26 iunie 1903, ajunul comemorării decesului lui Rudolph Bloom (născut Virag).

A fost acceptată oferta de azil ?

Cu promptitudine, fără explicaţii, cu prietenie, cu re­cunoştinţă a fost declinată.

Ce schimb financiar a avut loc între gazdă şi oaspete ?

Primul i-a restituit celui de al doilea, fără dobîndă, o sumă de bani (o liră, şapte şilingi, zero pence) de o liră şapte şilingi avansată de cel de al doilea primului.

Ce alte contrapropuneri au fost alternativ avansate, ac­ceptate, modificate, declinate, reformulate în alţi termeni, reacceptate, ratificate, reconfirmate ?

Inagurarea unui curs prealabil de predarea limbii ita­liene, la locul de rezidenţă al elevului. Inaugurarea unui curs de instruire vocală, la locul de rezidenţă al elevei. Inagurarea unei serii de dialoguri intelectuale statice, se-mistatice şi peripatetice la locurile de rezidenţă ale ambi-

337

lor vorbitori (dacă ambii vorbitori ar fi avut un acelaşi loc de rezidenţă), la hotelul şi taverna Vaporul, nr. 6, strada Lower Abbey (proprietari W. şi E, Connery), la Biblioteca Naţională a Irlandei, nr. 10, strada Kildare, la Maternita­tea Naţională, nr. 29, 30 şi 31, strada Holles, într-o grădină publică, în vecinătatea unui loc de cult, la conjuncţia a două sau mai multe artere publice, la punctul de bisecţie al unei linii drepte trasă între rezidenţele lor (dacă ambii vorbitori ar fi rezidat în locuri diferite).

Ce anume făcea problematică pentru Bloom realizarea acestor propuneri mutual autoexcluzîndu-se ?

Irepetabilitatea trecutului ; o dată, la un spectacol al circului Albert Hengler la Rotunda, piaţa Rutland, Du­blin, un clovn intuitiv, particolorat în căutare de paterni­tate pătrunsese din arenă spre un loc în auditoriu unde Bloom, solitar, era aşezat şi declarase în faţa unui public manifestîndu-şi zgomotos amuzamentul că el (Bloom) era tatăl lui (al clovnului). Imprevizibilitatea viitorului ; odată în vara anului 1898 el (Bloom) însemnase o monedă de un florin (2 şilingi) cu trei crestături pe marginea sa zim-ţuită şi îl oferise ca plată într-un cont datorat lui şi primit de J şi T. Davy, băcani pentru familii, nr. 1, Charlemont Mall, Grand Canal, pentru circulaţia pe fluxul finanţelor civice, în vederea unei posibile reîntoarceri, oblice sau di­recte pînă la el.

Era clovnul fiul lui Bloom ? Nu.

Se reîntorsese moneda lui Bloom ? Niciodată.

De ce o asemenea zădărnicire recurentă l-a fi deprimat şi mai mult ?

Pentru că la acest punct turnant critic al existenţei omeneşti el dorea să amelioreze un mare număr de con­diţii sociale produse ale inegalităţii şi avariţiei şi animo­zităţii internaţionale.

338

Credea el deci că viaţa omenească ar fi fost infinit per­fectibilă eliminîndu-se aceste condiţii ?

Rămîneau condiţiile generice impuse de legea natu­rală, distinctă de legea umană, ca părţi integrale ale uni­versului uman ; necesitatea distrugerii pentru a procura subsistenţă alimentară ; caracterul dureros al funcţiilor extreme ale existenţelor individuale, agoniile naşterii şi morţii ; menstruaţia monotonă a femelelor simiene şi (mai ales) umane extinzîndu-se de la vîrsta pubertăţii pînă la menopauză ; accidentele inevitabile pe mare, în mine şi uzine ; anumite maladii foarte dureroase şi operaţiile chi­rurgicale rezultante, demenţa înnăscută şi criminalitatea congenitală, epidemiile decimante ; cataclismele catastro­fice care fac din spaimă baza mentalităţii umane ; zdrunci­nările seismice ale căror epicentre sînt situate în regiuni dens populate ; faptul dezvoltării vitale, prin convulsiile metamorfozelor de la copilărie prin maturitate spre declin.

De ce a renunţat la asemenea speculaţii ?

Pentru că este o sarcină a unei inteligenţe superioare să substituie ~âlte fenomene mai acceptabile în locul feno­menelor mai puţin acceptabile care trebuie suprimate.

Stephen a participat la această deprimare a lui ?

El a afirmat semnificaţia sa de animal raţional con­ştient procedînd silogistic de la cunoscut spre necunoscut şi de reactiv raţional conştient între un micro- şi un macro-organism în mod ineluctabil construite de incer­titudinea vidului.

Afirmaţia aceasta a fost înţeleasă de Bloom ? Nu în termeni verbali. în substanţa ei.

Ce-l liniştea pe el în neliniştile sale ?

Faptul că în calitatea sa de cetăţean lipsit de cheie dar competent procedase energic de la necunoscut spre cu­noscut prin incertitudinea vidului.

339

In ce ordine de precedenţă şi cu ce ceremonii corespuns zătoare s-a efectuat exodul din cămările servitutii către pustietatea nelocuitului ?

Luminarea aprinsă în sfeşnic purtată de

BLOOM.

Pălăria eclesiastică în vîrful toiagului de frasin purtată STEPHEN.

de

Cu ce intonaţie secretă a cărui psalm comemorativ ? Cel de al 113-lea, modus peregrinus : In exitu Israel de Egypto ; domus Jacob de populo barbaro.

Ce a făcut fiecare din ei la poarta de ieşire ? Bloom şi-a aşezat sfeşnicul pe duşumea. Stephen şi-a pus pălăria pe cap.

Pentru ce creatură a fost poarta de ieşire o poartă de intrare ?

Pentru o pisică.

Ce spectacol i-a confruntat cînd ei, întîi gazda, apoi oaspetele, au ieşit tăcuţi, de două ori întunecoşi, din obscu­ritate printr-un gang din spatele casei în penumbra gră­dinii ?

Copacul ceresc al stelelor încărcat cu roade umede noptatec albăstrii.

Cu ce meditaţii şi-a însoţit Bloom demonstraţiile către tovarăşul său a diferitelor constelaţii ?

Meditaţii despre evoluţii din ce în ce mai vaste ; despre luna invizibilă în procesul lunaţiei incipiente, apropiin-du-se de perigeu ; despre infinita lactaginoasa scînteie-toarea necondensată calea lactee, discernibilă la lumina zilei de către un observator plasat la capătul cel mai de jos al unui puţ cilindric vertical adînc de 5000 de picioare cu-fundîndu-se de la suprafaţă către centrul pămîntului ; despre Sirius (alpha în Caniş Major) la 10 ani lumină (57.000.000.000.000 mile) depărtare şi în volum de 900 de ori dimensiunea planetei noastre; despre Arcturus ;

340

despre precesiunea echinoxurilor ; despre Orion, cu cen­tura sa şi soarele sextuplu teta şi nebula în care s-ar putea cuprinde 100 de sisteme solare ale noastre ; despre stelele noi în stare nascentă sau muribundă cum ar fi Nova din 1901 ; despre sistemul nostru deplasîndu-se către conste­laţia lui Hercules ; despre paralaxa sau rotirea parai ac-tică a aşa-numitelor stele fixe, în realitate veşnic mişcă­toare de la eoni nemăsurat de depărtaţi spre viitoruri infinit de depărtate în comparaţie cu acestea anii, de trei ori douăzeci şi încă zece, dăruiţi vieţii omeneşti, formau o paranteză de infinitezimală scurtime.

Care anume erau meditaţiile inverse despre regresiunea crescîndă tot mai puţin vastă ?

Despre eonii perioadelor geologice imprimate în stra­tificările pămîntului ; despre nenumăratele existenţe ento-mologice minuscule ascunse în cavităţile pămîntului, dedesubtul unor pietre urnite din loc, în alveole şi monti-cule, despre microbi, germeni, bacterii, bacili, spermato­zoizi ; despre incalculabilele trilioane de bilioane de mili­oane de molecule imperceptibile conţinute prin coeziunea afinităţii moleculare într-un singur vîrf de ac ; despre uni­versul serului- omenesc constelat cu alte corpuri, ele însele universuri de spaţii vide constelate cu alte corpuri, fiecare, în continuitate, cu universul său de corpuri componente divizibile din care fiecare era iarăşi divizibil în diviziuni de corpuri componente redivizibile, dividenţii şi divizorii mereu descrescînd fără diviziune reală pînă cînd, dacă progresiunea aceasta ar fi dusă îndeajuns de departe, ni­mic nicăieri nu ar mai fi niciodată ajuns.

De ce nu a elaborat el aceste calcule spre un rezultat mai precis ?

Pentru că, mai înainte cu cîţiva ani, în 1886, pe cînd fusese preocupat de problema cvadraturii cercului aflase despre existenţa unui număr calculat pînă la un grad de exactitate relativă încît să fie de o astfel de mărime şi cu atît de multe cifre, de pildă de puterea a 9-a a puterii a 9-a a puterii a 9-a, încît, rezultatul fiind obţinut, 33 de volume tipărite cu litere mici de 1000 de pagini fiecare din nenumăratele teste de cîte 24 sau 25 de coli sau de

341

topuri de hîrtie de mătase ar fi trebuit să fie strînse pen­tru a cuprinde întreaga expresie a numerelor sale inte­grale, de unităţi, zeci, sute mii, zeci de mii, sute de mii, milioane, zeci de milioane, sute de milioane, miliarde, nu­cleul nebuloasei din fiecare din cifrele simple ale fiecă­rei serii cuprinzînd în volum succint potenţa de a fi ridi­cat la cea mai ridicată expresie cinetică a oricărei puteri a oricăreia dintre puterile ei.

Găsea el că problema posibilităţii ca planetele şi sate­liţii lor să fie locuite de o rasă, comportînd specii, şi a po­sibilei mîntuiri sociale şi morale a sus-zisei rase de către un mîntuitor, ar fi fost mai uşor de soluţionat ?

De o ordine diferită a dificultăţii. Conştient de faptul că organismul uman, în condiţii normale capabil să sus­ţină o presiune atmosferică de 19 tone, ar suferi, ridicat la o altitudine considerabilă în atmosfera terestră, cu o intensitate care creşte în proporţie aritmetică, potrivit cu apropierea de linia de demarcaţie dintre troposferă şi stra­tosfera, de emoragii nazale, greutate în respiraţie şi ver­tij, propunîndu-şi această problema spre soluţionare, pre-supusese, ca o ipoteză de lucru care n-ar fi putut fi dove­dită imposibilă, că o rasă de fiinţe mai adaptabilă şi construită altminteri din punct de vedere anatomic ar fi putut subzista în medii altminteri echivalente şi suficiente, marţiene, mercuriene, venusiene, jupiteriene, saturniene, neptuniene sau uraniene, deşi o umanitate la apogeul său de fiinţe create în forme variabile şi cu diferenţe deter­minate rezultînd la o similaritate în ansamblu şi de la un individ la altul, ar rămîne probabil, acolo ca şi aici, în mod inalterabil şi inalienabil legată de deşertăciuni, de deşer­tăciunea deşertăciunilor şi de tot ceea ce este deşertăciune.

Şi problema posibilei mîntuiri ?

Concluzia minoră era dovedită de cea majoră.

Care diferite particularităţi ale constelaţiilor au fost pe rînd luate în considerare ?

Culorile variate semnificînd grade diferite de vitalitate (alb, galben, roşu, roşu aprins, cinabru) ; gradul lor de strălucire ; mărimile lor revelate pînă la şi inclusiv a şap-

342

tea ; poziţiile lor ; osia carului, calea lui Walsingham ; căruţul lui David ; centurile inelare ale lui Saturn ; con­densarea nebuloaselor spirale în sori ; giraţiunile interde­pendente ale sorilor dubli ; descoperirile sincrone şi in­dependente ale lui Galileu, Simon Marius, Piazzi, Le Verrier, Herschel, Galle ; sistematizaţiunile încercate de Bode şi Kepler ale cuburilor distanţelor şi pătratelor tim­pilor de revoluţie ; compresibilitatea aproape infinită a cometelor hirsute şi uriaşele lor orbite eliptice egresive şi reintrînde de la perihelion la aphelion ; originea side­rală a pietrelor meteoritice; inundaţiile libiene pe Marte din perioada aproximativă a naşterii celui mai tînăr dintre cei doi astroscopişti ; revenirea anuală a ploilor de meteori în perioada sărbătorii Sfîntului Laurenţiu (martir, 10 au­gust) ; revenirea lunară cunoscută sub numele de crai nou cu luna veche în braţe ; influenţa atribuită corpurilor ce­reşti asupra celor umane ; apariţia unei stele (de prima mărime) de strălucire excesivă iluroinind ziua şi noaptea (un nou soare luminos generat de coliziunea şi amalgama­rea în incandescenţă a doi foşti sori neluminoşi) aproxi­mativ în perioada naşterii lui William Shakespeare deasu­pra deltei în Casiopeea, constelaţie culcată dar -care nu apune niciodată şi a unei stele (de a doua mărime) de ori­gină similară dar de strălucire mai mică şi care a apărut în şi a dispărut din constelaţia Corona Septentrionalis aproximativ în perioada naşterii lui Leopokl Bloom. şi a al­tor stele de (presupusă) origine similară care apăruseră (efectiv sau după cîte se presupune) în şi dispăruseră din constelaţia Andromedei aproximativ în perioada naşterii lui Slephen Dedalus, şi în şi din constelaţia Auriga cîţiva ani după naşterea şi moartea lui Rudolph Bloom junior, şi în şi din alte constelaţii cîţiva ani înainte sau după naşterea sau moartea altor persoane ; fenomenele aferente ale eclip­selor, solare şi lunare, de la interpoziţie pînă la reapariţie, căderea vîntului, alunecarea tranzitorie a umbrei, tacitur­nitatea creaturilor înaripate, ieşirea ra iveală a animalelor nocturne sau crepusculare, persistenţa luminii spectrale, infernale, obscuritatea apelor terestre, paloarea fiinţelor omeneşti.

343

Concluziile sale (ale lui Bloom) logice, după cîntărirea problemei şi lăsînd deschisă posibilitatea erorilor posibile ?

Că nu era vorba de un copac ceresc, nici de o grotă cerească, nici de un animal ceresc, riici de un om ceresc. Că era vorba de o Utopie, neexistînd nici o metodă cunos­cută de la cunoscut spre necunoscut ; o infinitate, transpo-zibilă deopotrivă ca finită presupunînd apoziţia presupus probabilă a unuia sau mai multor corpuri deopotrivă de o aceeaşi mărime sau de mărimi diferite ; o mobilitate a unor forme iluzorii imobilizate în spaţiu, remobilitată în aer ; un trecut care, posibil, ar fi încetat să existe ca un prezent înainte ca viitorii săi spectatori să fi intrat în existenţa prezentă reală.

Era el mai convins de valoarea estetică a spectacolului ?

Indubitabil, ca urmare a exemplelor repetate ale poe­ţilor care în delirul extazului de se vedea legaţi sau în depresiunea de a se simţi respinşi invocau constelaţiile arzătoare lor favorabile sau răceala satelitului propriei lor planete.

Accepta el ca un articol al credinţei teoria influenţelor astrologice asupra dezastrelor sublunare ?

I se părea deopotrivă posibil de dovedit ca şi de res­pins iar nomenclatura folosită în cartele selenografice ca fiind deopotrivă atribuibilă intuiţiei verificabile cît şi ana­logiei eronate ; lacul viselor, marea ploilor, golful rouăi, oceanul fecundităţii.

Ce afinităţi speciale i se păreau că există între lună şi femeie ?

Antichitatea ei în a preceda şi a supravieţui genei'aţiilor telurice succesive ; predominanţa ei nocturnă ; dependenţa ei satelitică ; reflecţia ei luminară ; constanţa ei sub toate fazele proprii, răsărind şi apunînd la timpurile ei fixe, crescînd şi descrescînd ; invariabilitatea forţată a aspec­tului ei ; răspunsul ei nedeterminat la interogaţiile neafir-tnative ; puterea ei asupra apelor efluente şi refluente ; puterea ei de a insufla dragostea, de a mortifica, de a in­vesti cu frumuseţe, de a provoca nebunia, de a incita şi

344

aiuta delicventa ; inscrutabilitatea liniştită a chipului său ; teribila ei apropiere, singuratică, dominantă, implacabilă, răspînditoare de splendoare ; calitatea ei de a prevesti furtună şi linişte ; stimulul reprezentat de lumina, miş­carea, prezenţa ei ; dojana pe care o reprezintă craterele, mările ei aride, tăcerea ei ; splendoarea ei, cînd e vizibilă ; atracţia pe care o exercită, cînd e invizibilă.

Ce semn luminos vizibil a atras privirea lui Bloom, care i-a atras apoi privirea lui Stephen ?

La catul al doilea, (în spate) al casei sale (a lui Bloom) lumina unei lămpi cu parafină cu abajur oblic proiectată pe ecranul unui stor cu rulou furnizat de Frank O'Hara. manufacturier de storuri, galerii de perdele şi rulouri, nr. 16, strada Aungier.

Cum a explicat el taina unei făpturi nevăzute, soţia sa, Marion (Molly) Bloom, denotată de un semn luminos vizi­bil, o lampă ?

Prin aluzii sau afirmaţii verbale directe şi indirecte ; prin afecţiune şi admiraţie reţinute ; prin descrieri ; prin sugestii.

Au rămas amîndoi tăcuţi apoi ?

Tăcuţi, fiecare contemplîndu-l pe celălalt în ambele oglinzi întrupare reciprocă a chipurilor de semeni ale lor nu a lui nici a lui.

Au rămas ambii un timp nedefinit inactivi ?

La sugestia lui Stephen, la instigaţia lui Bloom, amîn­doi, întîi Stephen, apoi Bloom, în penumbră au urinat, unul alături de altul, organele lor de micţiune făcute re­ciproc invizibile prin circumpoziţii manuale, privirile lor, întîi a lui Bloom, apoi a lui Stephen, înălţate spre umbra luminoasă şi semiluminoasă proiectată în noapte.

In mod similar ?

Traiectoriile urinării lor, întîi succesive, apoi simul­tane, erau neasemănătoare : a lui Bloom mai lungă, mai puţin sacadată, în forma incompletă a penultimei litere albateice bifurcate, el care în ultimul an de liceu (1880)

345

fusese capabil să atingă punctul de cea mai mare altitu­dine în raport cu întreaga forţă concurentă a instituţiei şcolare, 210 elevi ; a lui Stephen, mai înaltă, mai sibilantă, el care în ultimele ceasuri ale zilei precedente îşi sporise prin consumuri diuretice o presiune vezicală insistentă.

Ce probleme diferite li s-au înfăţişat fiecăruia din cei doi privind organul colateral invizibil dar audibil al ce­luilalt ?

Lui Bloom : problemele iritabilităţii, tumescenţei, ri­gidităţii, reactivităţii, dimensiunii, asepsiei, pilozităţii ; Lui Stephen : problema integrităţii sacerdotale a lui Isus cir­cumcis (1 ianuarie, sărbătoarea obligaţiei de a asculta li­turghia şi de a se abţine de munca servilă nenecesară) şi problema ridicată de întrebarea dacă prepuţul divin, inelul nupţial carnal al sfintei Biserici romane catolice şi aposto­lice, păstrat la Calcuta, trebuia să fie obiectul simplei hi-perludii sau al latriei de gradul al patrulea acordate după alcizia acelor excrescenţe divine cum ar fi părul şi unghiile de la picioare.

Ce semn ceresc a fost observat simultan de amîndoi ?

O stea precipitată cu mare velocitate aparentă pe fir­mament dinspre Vega în Constelaţia Lirei deasupra zeni­tului şi dincolo de grupul stelar al Părului Berenicei spre semnul zodiacal al Leului.

Cum a oferit ieşirea remanentul centripet purcezătoru-lui centrifug ?

Inserînd ţeava unei chei masculine ruginite în gaura unei broaşte feminine instabile, obţinînd o presiune pe inelul cheii şi întorcîndu-i bucla de la dreapta spre stingă, extrăgînd pena din lăcaşul broaştei, trăgînd înspre înăun­tru spasmodic o poartă obsolescentă nesigură în ţîţîni şi revelînd o deschizătură pentru intrare liberă şi ieşire liberă.

bun unul de Ia altul, fiecare

Cum şi-au luat rămas în parte ?

In picioare, perpendicular pe aceeaşi uşă şi de părţi diferite ale bazei ei, liniile braţelor lor ridicate în gesturi valedictorii întîlnindu-se în orice fel de punct şi formînd

346

orice fel de unghi mai mic decît suma a două unghiuri drepte.

Ce sunet însoţea unirea mâinilor lor tangente, separa­rea miinilor lor (respectiv) centrifuge şi centripete ?

Sunetul bătăii ceasului în noapte de către dangătul clo­potelor bisericii Sfîntul George.

Ce ecouri ale acestui sunet au fost auzite de ambii şi de fiecare în parte ? De către Stephen :