James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

Masturbatori de casă mare.

253

Glumeşte tu, glumeşte. Cunoaşte-te pe tine însuţi. S-a oprit mai jos de mine, un zeflemisitor care mă fixează. Mă opresc.

— îndoliatule înrimator, se încruntă Buck MuUigan.' Synge a lepădat straiele negre ca să fie asemenea naturii. Numai ciorile, popii şi cărbunele englezesc sînt negri.

Rîsul zvîcnindu-i pe buze.

— Longworth se dă de ceasul morţii, spuse, după ches­tia aia pe care-ai scris-o despre bătrîna Gregory gură-spartă. O, tu, inchizitorial iudeu iezuit, şi beţiv pe dea­supra. Ea-ţi obţine un bănuţ de la ziar, şi tu te-apuci şi-i înjuri toate aiurările ei. Nu puteai să iei exemplu de la Yeâts ?

Reîncepu să coboare gesticulînd, intonînd cîntător, şi mişcîndu-şi graţios braţele :

— Cea mai frumoasă carte care a ieşit din ţara noastră în vremea sa. Te duce cu gîndul la Homer.^2e3

Se opri în josul scărilor.

— Am o idee pentru oipantomimă, spuse, solemn." Holul maur cu pilaştri, umbrele întreţesute. S-a dus

vremea jocului cu arşice, s-au dus şi scrierile.

Cu glas modulînd în varii feluri Buck MuUigan îşi citi tablele :

Fiecare din noi propria-i soaţă

sau

Luna de miere ţi-o ţii în labă (imoralitate naţională în trei orgasme)

de Balloc Taurul MuUigan

întoarse un rînjet vesel de clown peticit spre Stepnen, spunînd.

— Travestiul, mi-e cam teamă, e cam străveziu. Dar ascultă mai departe.

Citi, marcato :

— Personajele :

259

Toby Tostoff (un polonez ruinat) Crab (cercetător prin păr)

Medicinescul Dick

şi (două muşte dintr-o lovitură),

Medicinescul Davy

Baba Grogan (sacagioaica)

Proaspăta Nelly

şi Rosalie (tîrfa de pe cheiul de cărbuni)

Rîdea, clătinînd din cap încolo şi încoace, mergînd mai departe urmat de Stephen ; şi plin de veselie le spunea umbrelor, suflete ale oamenilor :

— O, noaptea aceea la teatrul Camden, cînd fiicele Erinului au trebuit să-şi sumetice fustele să calce peste tine cum zăceai acolo în dudcolorata, multicolorata, multi-dudinoasa ta borîtură ! ^2G6

— Cei mai nevinovat dintre fiii Erinului, spuse Ste­phen, pentru care şi le-au sumes ele vreodată.

Pe punctul să păşească pragul, simţindu-l pe cineva în spate, se dădu la o parte.

Mă despart. Acum e momentul. Unde deci ? Dacă Socrate iese de la el de acasă astăzi, dacă Iuda iese la noapte. De ce ? în spaţiu stă lucrul acela la care în timp trebuie să ajung, ineluctabil.

Voinţa mea : voinţa lui care-mi face faţă. Mări între nqtj

Un bărbat ieşi printre ei, înclinîndu-se, salutînd.

— Bună ziua iarăşi, spuse Buck Mulligan. Portalul.

Aici am pîndit păsările pentru un augur. Aengus al păsărilor. Ele pleacă, vin. Astă noapte şi eu am zburat. Uşor am zburat. Oamenii se minunau. Pe urmă, strada tîrfelor. Şi el întinzîndu-mi un pepene zemos. Intră. Ai să vezi.

— Jidovul rătăcitor, şopti Buck Mulligan cu o spaimă bufonă. I-ai văzut ochii ? Se uita la tine ca să te poftească pe tine. Mi-e spaimă de tine, bătrîne marinar. ^2G7 O, Kinch, eşti în primejdie. Fă-ţi rost de nişte tampoane la nădragi.

Maniere de la Oxenford.

260

Lumina zilei. Soarele-ntr-o roabă peste arcul podului.

Un spate negru mergea înaintea lor. Pas de pardos, în jos, ieşind prin porţile mari, pe lîngă grilajul cu ţepi.

Ei îl urmară.

Răneşte-mă încă. Spune mai departe.'

Aerul blînd definea cornişele caselor pe strada Kildare.' Păsări deloc. Firave din vîrful caselor două pene de fum se înălţau, destrămîndu-se şi-n scămoşeală blîndă blînd se risipeau.

Lasă-ţi strădaniile. Pacea preoţilor druizi ai lui Cymbe-line hi erof antică : din pămîntul larg un altar.

Să lăudăm noi zeii Şi fumul nostru întortochiat să urce în nările lor