James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

69

Unele daţi voia să se facă actoriu, sau altă dată ca furier sau eu pariuri, pe urmă nici nu-l mai ţineai din cîrciumi sau la luptele de cocoşi, alte ori să se călătorească pe mare sau călare pe drumu mare cu ţiganii, să fure pentru bani copilu moşierului noaptea pe clar de lună sau să dosească rufele de la spălătorese sau să sucească gîtu la găini pe sub garduri. Tot fugise de acasă că nu mai ştia nici el socoteala şi iar se înturnase cu vîntu în buzunare că taică-su plîngea de toată bucuria cînd îl vedea la faţă. Cum aşa, zice domnu Leopold. care sădea mai încolo cu mîinile la piept, doritor să ştie unde bătea vorbele, le taie pe toatele? Vă zic eu că le-am văzut încă azi-dimineaţă cum le mina la corăbiile de Liverpool, zice. Nu-mi vine a crede că e aşa de rău, zice. Câ avea experienţie la vite ca astea de prăsilă şi la alea tinere, sau la berbece de un an cu lină groasă, că fusese mai demult cu leafă la domnu Joseph Cuffe, neguţător de soi ce-şi cîştiga traiu cu vite vii şi vindea şi locuri de păşune, chiar lingă curţile Iu domnu Gavin Low pe strada Prusiei. Aicia nu sînt să zic ca dom­niile voastre, zice. Mai degrabă-i sughiţu de la nădufu vacilor. Domnu Stephen, cam luat de mirare da îi vorbea frumos, zice că nici vorbă de aşa ceva şi că avusese ştire de la marele pieptănar al cozilor de la curtea împărătească cu mulţumiri pentru ospeţie, că-l trimitea pe doftoru Boalavitei, cel mai renumit prinzător de vaci din ducatul Muscoviei. cu ceva bărdace de leacuri să ia tauru de coarne. Haide, haide, zice domnu Vincent, ce mai. Te tre­zeşti că te ia dilema-n corne cînd nici nu ştii dacă te bagi cu un taur care-o mai fi şi irlandez, zice. Irlandez de nume şi irlandez din fire, zice domnu Stephen. şi îi sălta băutura în pahar. Taur irlandicesc în prăvălie de porcela­nuri englezască. Văz eu unde baţi, zice domnu Dixon. îi tot acelaşi taur de l-a trimis pe insula noastră fermieru Nicholas, ăl mai mare crescător de vite dintre toţi, cu cîrligu de smarald trecut pîn nas. Aicia bine zice, zice domnu Vincent de peste masă, l-ai luat tauru de coarne. zice, că taur mai gras şi mai de soi nu s-a bălegat vrodată pe pajiştile astea. Că are coarnele îndestulării, pielea de aur şi suflarea fumegoasă şi bună de-i iese pe nară că toaie muierile de pe insulă şi-au lăsat dracului aluatu şi făcă-leţu, şi-au dat zor după el să-i atîrne încovrigări de mar-