James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

(Face un pas înainte. Un vagabond cu un sac în spi­nare îi taie drumul. El se trage la stînga, vagabondul şi el la stînga.)

BLOOM : Vă rog. (îl evită, îl ocoleşte, face un pas într-o parte, trece pe Ungă el, mai departe.) BLOOM : Să ţii dreapta, dreapta, dreapta. Dacă există un indicator, cu degetul care s-arate drumul, plantat de Touring Club la Steapaside, cui i se datorează această bine­facere publică ? Mie, care m-am rătăcit şi mi-am adus contribuţia în coloanele ziarului Irish Cyclist cu scrisoa­rea intitulată în întunecatul Steapaside. Ţine, ţine, ţine dreapta. Unul care caută prin gunoaie, acuma la miezul nopţii. Tăinuitor, mai degrabă. E primul loc unde se duce direct asasinul. Îşi spală şi el acolo păcatele lumii.

(Jacky Caffrey, fugărit de Tommy Caffrey, se poc­neşte violent de Bloom.) BLOOM : Au !

(Izbit, cu picioarele tremurînde, se opreşte locului. Tommy şi Jacky dispar, ici, colo. Bloom se pipăie cu mîi-nile în care ţine pachetele după ceas, peste buzunarul de ceas, buzunarul de portvizit, buzunarul de portmoneu, plăcerile păcatului, cartoful, săpunul.) BLOOM : Fereşte-te de hoţii de buzunare. Trucul vechi al pungaşilor. Se ciocnesc de tine. Şi-ţi umflă punga.

(Clinele se apropie amuşinînd, cu nasul la pămînt. O siluetă lungită pe jos strănută. Apare un individ cocîrjat, bărbos, înfăşurat în caftanul lung al bătrînilor din Sion şi cu o şapcă de casă cu porapon portocaliu. Ochelarii de baga îi atîrnă în jos pe nas. Dungi gălbui de otravă îi apar vizibile pe faţa suptă.)

RUDOLPH : încă o jumătate de coroană bani risipiţi pe Ziua de azi. Ţi-am spus să nu umbli niciodată cu goi be­ţivi. Aşa n-ai să faci tu bani. BLOOM (Ascunde picioarele de porc şi de miel la spate.

110

si, spăsit, simte pe pielea lui caldul şi recele cărnii) : Ja, ich iveiss, papachi.

RUDOLPH : Ce faci tu aici în locul ăsta ? Ce, tu n-ai su­flet ? (Cu gheare slăbănoage de vultur pipăie faţa tăcută a lui Bloom): Nu eşti tu fiul meu Leopold, nepotul lui Leopold ? Nu eşti tu băiatul meu scump Leopold care a părăsit casa tatălui său şi l-a părăsit pe Dumnezeul părin­ţilor săi Abraham şi Iacob ? BLOOM (Precaut): Cred că da, tată. Mosenthal. Ce-a mai

rămas din el.

RUDOLPH (Cu severitate) : într-o noapte te-au adus acasă

beat ca un dine după ce ţi-ai cheltuit bănişorii tăi buni.

Cum le spune la ăia care aleargă ?

BLOOM (In costum tineresc, cochet, albastru Oxford, cu

vestuţă albă, umeri înguşti, pălărie alpină cafenie, ceas

V/aterbury de argint veritabil întors fără cheie şi lanţ dublu

Albert cu breloc ataşat, murdar tot, într-o parte, cu noroi

care începe să se usuce) : Alergători de cros, tată. Numai

aUmci, o singură dată.

RUDOLPH : O dată ! Murdar tot de noroi, din cap pînă-n

picioare. Şi te-ai tăiat şi la mînă. Tetanos. Ăştia te fac

kaput, Leopoldleben. Fii atent cu ăştia.

BLOOM (Fără vlagă) : M-au provocat la o întrecere. Era

noroi. Am alunecat.

RUDOLPH (Cu dispreţ) ; Goim nachez. Frumos lucru să-l

vadă mama ta, săraca. BLOOM : Mama !

ELLEN BLOOM (în costumaţie de pantomimă, scufie cu cordeluţe, crinolină şi turnură, bluză de văduva Zwankey cu mînecuţe bufante, încheiate la spate, mănuşi cenuşii fără degete si o broşa cu camee, cu părul strîns în file, apare la balustrada scărilor cu un sfeşnic înclinat în mînă şi strigă alarmată cu glas ascuţit): O, Mîntuitorule ado­rat, ce i-au făcut! Sărurile mele ! (îşi saltă o pulpană a fustei şi cotrobăieşte prin buzunarul jupanului ecru în dungi. O sticluţă, o medalie Agnus Dei, un cartof zbîrcit şi o păpuşă de celuloid se răspîndesc pe jos.) Sfîntă Maică a Domnului, unde-ai fost, tmde-ai fost ?

(Bloom, bîlbîindu-se printre dinţi, ea ochii în jos, în­cepe să-şi distribuie pachetele în buzunarele pline, însă renunţă repede, mormăie.)

111

0 VOCE (Aspră) : Poldy !

BLOOM : Cine ? (Se apleacă repede şi evită astfel stîn-gaci o palmă) : La dispoziţia dumneavoastră.