James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

(îşi ridică privirile. Pe fondul unui miraj cu curmali

1 se înfăţişează, dreaptă, în faţă o femeie bine făcută, îm­brăcată în costum turcesc. Volume opulente îi umplu bine pantalonii stacojii şi vesta lucrată cu fir de aur. E încinsă cu o eşarfă lată galbenă. Un iaşmac alb pe care întuneri­cul nopţii îl face să pară violet îi acoperă faţa lăsîndu-i liberi doar ochii mari negri şi părul ca pana corbului.) BLOOM : Molly !

MARION : Aşa crezi ? Doamna Marion de acuma încolo, dragul meu bărbăţel, cînd mai vorbeşti cu mine. (Ironică) Mititelul, i-au îngheţat picioarele, stînd aici să aştepte atîta ?

BLOOM (îşi schimbă greutatea corpului de pe un picior pe altul) : Nu, nu. Absolut de loc.

(Respiră foarte agitat, înghiţind mult aer, întrebări, speranţe, picior de porc pentru cina ei, atîtea lucruri să-i spună, scuze, dorinţă, fascinaţie. Pe fruntea ei strălu­ceşte o monedă. La degetele de la picioare are inele cu pietre scumpe. Gleznele ei sînt legate cu un lanţ subţire. Alături, o aşteaptă o cămilă, cu capul acoperit cu un turban înalt. De şaua ei cu baldachin atîrnâ o scară de mă­tase cu nenumărate trepte. Se apropie de ea bîţîindu-şi nemulţumită crupa. Ea o loveşte furioasă cu palma peste coapsă, şi b7-ăţările şi lanţurile de aur îi sună mînioase, şi în vremea asta o ceartă în dialect maur.) MARION : Nebrakada ! Feminimum.

(Cămila, ridicîndu-şi un picior din faţă, culege din-tr-un copac un mango mare, îl oferă stăpînei, clipind, în copita sa despicată, pe urmă îşi lasă capul în jos şi, icnind, cu gîtul ridicat, se pregăteşte să îngenuncheze. Bloom îşi încovoaie spinarea ca treaptă pentru ea.) BLOOM : Pot să vă... Vreau să spun în calitatea mea de menajator al dumneavoastră... Doamnă Marion... dacă aţi vrea...

MARION : Aşadar remarci o schimbare ? (Mîinîle îi alunecă încet peste plastroanele ei cu ornamente aurite. Cu o ironie înceată, prietenoasă, în priviri.) O, Poldy,

jl 12

Poldy, te-ai împotmolit aici ca un zaharisit. Du-te şi cu­noaşte viaţa. Să vezi şi tu lumea largă. BLOOM : Mă duceam tocmai îndărăt după loţiunea aia cu ceară albă, apă de floare de portocali. Joia prăvăliile se închid mai devreme. Dar mîine dimineaţă la prima oră. (Se pipăie prin diverse buzunare.) Rinichiul ăla care nu stă la un loc. A !

(Arată cu mîna spre sud, apoi spre est. O bucată nouă curată de săpun de culoarea lămiii răsare, răspîndind lu­mină şi mireasmă.) Sx\PUNUL :

Ce pereche minunată sîntem Bloom şi cu mine ; El luminează pămîntul, eu lustruiesc cerul bine.

(Faţa pistruiată a lui Sweny droghistul apare în discul săpunului soare.)

SWENY : Trei şilingi şi un penny, vă rog. BLOOM : Da. Pentru soţia mea, doamna Marion. Reţetă specială.

MARION (Voce suavă) : Poldy ! BLOOM : Da,.doamnă ? MARION : Ti trema un poco ii cuore ?

(Dispreţuitoare, se îndepărtează cu pas mîndru, ca o porumbiţă îndopată, jucăuşă, umflată în guşă, freăonînd duetul din Don Giovanni.) BLOOM : Eşti sigură cu Voglio acela ? Vreau să spun cu

pronunciati...

(O urmează, urmat şi el de prepelicarul amuşinător. Proxeneta cea vîrstnică îl apucă de mînecă şi perii ţepoşi de pe negul din bărbie îi scînteie tremurători.) PROXENETA : Zece şilingi, ia fecioara. Proaspătă, nici n-a pus nimeni mîna pe ea. Cinşpe ani. Nu-i nimeni înăuntru decît taică-su bătrînu, care-i beat mort.

(Arată cu degetul. In gaura căscată a vizuinii ei întu­necate apare furişă, cu rochia murdară de ploaie, Brîdie Kelly.) BRIDIE : Strada Clocitoarei. Ai ceva de gînd ?

(Chicotind îşi flutură ca un liliac şalul şi o ia la fugă. O brută mătăhăloasâ o urmăreşte ţopăind voiniceşte după ea în cizmele lui înalte. Se împiedică pe trepte, îşi reca-
pată echilibrul, se precipită în noapte. Se mai aud ţipete şi chicoteli, tot mai slab.)

PROXENETA (Cu ochii ei de lup sticUnău-i): îşi ia şi el ee-i al lui. N-ai să găseşti fecioare în lupanarele astea. Zece şilingi. Şi nu mai sta aşa toată noaptea că dau ăia-n civil peste noi. Numărul şaişpe-i o bestie.