James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

411

urmă aceeaşi goarnă de deşteptare dimineaţa şi tobele rî-pîind şi nefericiţii ăia de soldaţi mărşăluind cu gamelele lor de putea în toată piaţa mai rău decît de la ovreii ăia bătrîni cu bărbile .lor lungi în halatele lor şi la adunările lor de leviţi şi stingerea şi semnalele de tun pentru soldaţi să rupă rîndurile şi străjerul care venea încet cu cheile să încuie porţile şi cimpoaiele şi numai căpitanul Groves şi cu tata care discutau despre manevra lui Rorke şi despre Plevna şi despre sir Garnet Wolseley şi despre Gordon la Khartum şi trebuia să le aprindem pipele de fiecare dată cînd plecau undeva un babalîc rău şi beţiv cu grogul pe pervazul ferestrei nici mort n-ar fi lăsat o picătură se tot scobea în nas şi-şi scormonea creerul să mai găsească vreo anecdotă porcoasă să ţi-o spună prin colţuri decît că nu-şi da drumul cînd eram eu de faţă mă tot trimitea după cîte ceva un pretext străveziu îmi făcea complimente numai whiskyul Bushmill vorbea în el sigur dar făcea la fel cu orice femeie care-i ieşea în eale mi-nchipui c-a murit de beţie galopantă de secole zilele cît nişte ani nici o scrisoare de la un suflet de om decît alea cîteva pe care mi le trimi­team singură cu petece de hîrtie înăuntru aşa de plictisită eram cîteodată că-mi venea să zgîrii cu unghiile cînd îl as­cultam pe arabul ăla cu un singur ochi şi cu instrumental ăla dogit cum cîntă hi-hi hi-ha ha-ha foarte mulţumesc pen­tru aşa cîntec lumesc hi-ha la fel de rău ca şi acuma stăm cu mîinile bălăngănind stăm şi mă uitam pe fereastră doar-doar o fi vreun tip mai de Doamne-ajută măcar în casa de vizavi felceraşul ăla din strada Holles pe care-şi pusese ochii infirmiera cînd eu mi-am pus mănuşile şi pălăria la fereastră să-i arăt că am de gînd să ies nici nu i-a trecut prin cap ce vroiam eu să-l las să înţeleagă nu sunt ăştia cu-adevărat tîmpiţi nu te înţeleg niciodată ce spui chiar dacă ai vrea să le-o scrii cu litere de-o şchioapă pe afişe numai pentru ochii lor de bobleţi nici chiar dacă dai mîna cu ei de două ori la rînd cu stînga şi nici nu m-a recunoscut cînd aproape-aproape m-am încruntat la el în faţa capelei de la Westland Row unde le-o mai fi deşteptăciunea aia grozavă tare mult aş vrea să ştiu materia cenuşie o au toată acolo în coadă dacă mă-ntrebi pe mine şi ţărănoii ăia altfel gata oricît să te tragă pe sfoară de la City Arms deştep-tăciune au dracului cu mult mai puţină decît boii şi vacile

412

de la care vînd carnea ei,şi băiatul care aduce cărbunele obraznicul ăla negricios care încerca să mă tragă pe sfoară cu nota de plată de la altul pe care şi-a scos-o din pălărie şi ce labe avea şi ăla cu spoi tingiri vreo sticlă spartă pen-tru-un om sărac n-aveţi azi cumva şi nici o vizită şi nici o scrisoare vreodată decît cecurile pentru el sau vreo reclamă ca aia cu Şarlatanul care te vindecă de orice boală-ai-fi-cu-prins pe care i-au trimis-o lui şi începea cu Stimată Doamnă numai scrisoarea lui şi carta aia poştală de la Milly azi di­mineaţă ca să vezi dumneaei îi scrie scrisori lui de la cine am primit eu ultima dată vreo scrisoare A doamna Dwenn chiar ce i-o fi venit să scrie după atîţia ani să-mi ceară reţeta pe care-o aveam pentru pisto madrileno Floey Dillon de cînd a scris să spună că s-a măritat cu un arhitect foarte bogat parcă stau eu să cred tot ce-aud cu vilă şi opt camere tatăl ei era un.om teribil de drăguţ aproape şaptezeci de ani avea şi totdeauna aşa bine dispus ei şi-acuma domni­şoară Tweedy sau domnişoară Gillsspie uite şi pianul şi avea şi serviciu de cafea din argint masiv pe bufetul ăla de acaju şi pe urmă a murit aşa de departe nu pot să-i sufăr pe ăştia care se-apucă să-şi povestească toate neiazu-rile toată lumea işi are necazurile lui jNancy Blake asta săraca de ea a -murit acum o lună de pneumonie acută e adevărat dar eu n-o cunoşteam chiar aşa de bine era mai mult prietena lui Floey mai mult decît prietena mea mare plictiseală să trebuiască să răspunzi el nu-mi spune nici­odată cum trebuie şi fără puncte de loc să zicem ca şi cum ai ţine un discurs trista pierdere aţi suferit-o simpatie eu totdeauna greşesc aici şi scriu nepoţi cu un singur i sper că are să-mi scrie el o scrisoare mai lungă data viitoare dac-o fi adevărat că mă place cu adevărat O mulţumesc bunului Dumnezeu că am şi eu pe cineva să-mi dea ce mi-am dorit atîta să-mi mai bage ceva putere în mine n-ai nici un noroc într-o groapă ca asta de aici cum a fost de mult odată şi pentru tine aş vrea şi eu să-mi scrie şi mie o scri­soare de dragoste aia de la el nu era cine ştie ce şi i~am şi spus că n-are decît să-mi scrie ce pofteşte al dvs devotat Hugh Boylan la Vechiul Madrid proastele alea de femei îşi închipuia_că_drag£isie-e să stai să oftezi cu spor ţine-mâ "ca mor şi totuşi dacă el ar scrie aşa mi-nchipui că ar fi ceva adevărat şi adevărat sau nu îţi umple toată ziua şi viaţa îţi

413

dă mereu ceva la care să te gîndeşti în fiecare clipă şi să vezi toate ÎE jurul tău de parcă e o altă lume aş putea să-î scriu răspunsul din pat sa-l las să-şi imagineze cum stau acolo scurt doar cîteva cuvinte nu scrisorile alea lungi scrise în sus şi în jos pe care le scria Atty Dillon la individul ăla care era nu ştiu ce pe la tribunal şi care a şi lăsat-o după aia cu buzele umflate copiate din rubrica curierul pentru doamne cînd i-am cerut şi eu să-mi scrie cîteva cuvinte simple pe care el să poată să le întoarcă aşa cum vrea să nu acţionez cu precipit precipitare cu sinceritate deopotrivă cea mai mare fericire de pe pămînt să răspunzi afirmativ la cererea în căsătorie a unui gentleman O Doamne altceva ce să faci e foarte simplu pentru ei dar cînd eşti femee cum de-ai îmbătrînit ăia odată te-au şi aruncat tocmai la fund la lada de gunoi aia de la Mulvey a fost prima cînd eram în pat atunci dimineaţa şi doamna Rubio a adus-o cu ea cînd a venit cu cafeaua şi sta ţeapănă acolo cînd i-am cerut să mi-o dea mie şi am arătat cu degetul spre ele nu-mi venea în minte cuvmtul cum le pune un ac de păr s-o deschid cu el a da horquilla aşa antipatică băbătia şi doar le avea acolo chiar sub nasul ei cum sta acolo cu claia aia de păr fals pe capul ei şi mai voia să fie şi cochetă urîtă foc cum era trebuie să fi avut vreo optzeci de ani sau 100 toată faţa numai riduri cu toată religia ei gata să-i tirani­zeze pe toţi pentru că n-a putut niciodată să înghită că flota din Atlantic înseamnă acuma jumătate din toate va­poarele din lume şi drapelul Union Jack flutură cu toţi carabineros ai ei cu tot pentru că patru englezi beţi le-au luat lor stînca şi pentru că eu nu dădeam fuga la liturghie destul de des la Santa Măria cît i-ar fi plăcut ei şi ea îm­brobodită pînă sus cu şalul decît era vreo nuntă şi cu toate minunile sfinţilor şi cu sfînta ei fecioară neagră cu rochia de argint şi soarele care să danseze de trei ori în dimineaţa de Paşti şi cînd trecea preotul prin faţă cu clopo­ţelul să ducă vaticanul la muribunzi tot făcîndu-şi şi ea cruce în numele Majestăţii lui un admirator aşa semna el acolo aproape că am sărit în sus nu-mi mai încăpeam în piele îmi venea sâ-l agăţ cînd l-am văzut că mă urmăreşte pe Caile Real în vitrina magazinului pe urmă m-a atins el cînd a trecut pe lîngă mine n-aş fi visat niciodată că are să-mi scrie să-mi dea întîlnire am ţinut-o toată ziua în cor-

414

saiul rochiei o citeam prin toate colţurile şi oriunde cînd a plecat tata la exerciţii să văd după scris sau după cum erau puse mărcile şi cîntam ţin minte am să-mi iau un tranda­fir alb şi aş fi vrut să dau înainte prostul ăla de ceas să vie mai repede timpul el a fost primul bărbat care m-a sărutat sub zidul maurilor iubitul meu atît de tînăr nici nu-mi trecuse pînă atunci prin cap ce însemna să te săruţi pînă cînd şi-a băgat limba în gura mea gura lui era dulce fra­gedă şi mi-am ridicat piciorul de cîteva ori pe el ca să învăţ cum ce i-am spus că eram logodită aşa ca să rîd cu fiul unui nobil spaniol care-l chema Don Miguel de la Flora şi el a crezut că am să mă mărit cu el în 3 ani multe lucruri serioase le spui aşa în glumă orice floare înfloreşte cîteva lucruri i le-am spus adevărate despre mine tocmai ca el să poată să-şi închipuie pe fetele spaniole el nu le plăcea mi-nchipui că fusese vreuna care l-a respins l-am excitat de tot mi-a strivit toate florile pe care mi le adusese peste pieptul meu nu se uita de loc la bani şi la mărunţiş pînă nu l-am învăţat eu să fie mai cu grijă de la Cappoquin zi­cea că vine pe Blackwater dar prea a ţinut puţin pe urmă în ziua dinainte de a pleca mai da era în mai cînd s-a născut infantul regele Spaniei aşa sunt eu totdeauna primăvara aş vrea alt bărbat în fiecare primăvară acolo sus sub stînca cu tunul îîngă turnul lui OHara i-am spus că a fost lovit de trăznet şi toată povestea cu maimuţele bătrîne din Barbaria pe care le-au trimis la Clapham fără coadă şi se îmbulzeau toate la spectacol unele peste altele în cîrcă doamna Rubio spunea că femela era ca un scorpion de stînca şi fura puii de la ferma lui Ince şi arunca în. tine cu pietre dacă te apropiai prea mult el se uita la mine eram atunci cu bluza aia albă deschisă în faţă să-i dau curaj pe cît puteam şi eu fără să fie prea pe faţă tocmai pe atunci începuseră să fie mai durdulii aşa am spus că sunt obo­sită ne-am întins pe jos chiar deasupra golfului cu brazi un loc de-a dreptul sălbatic cred că-i stînca cea mai înaltă care există galeriile şi cazematele şi toate stîncile alea de ţi se făcea frică şi peştera Sf Michael cu stalactitele sau curn le-o fi zicînd oare atîrnă în jos şi scările tot noroiul ăla care-mi plescăia în ghete sunt sigură că ăsta-i drumul pe care se duc maimuţele în jos pe sub mare spre Africa cînd mor vapoarele departe ca nişte surcele aia era corabia spre

415

Malta care tocmai trecea da marea şi cerul puteai să faci ori şi ce-ţi plăcea să stai acolo întinsă în veci vecilor el îi mîngîîa pe dinafară tare mult le place lor să facă aşa ro-tunzimea lor eu mă aplecasem peste el cu pălăria mea albă de paie ca s-o îndoi niţel că era prea nouă profilul meu din stînga mai frumos cu bluza descheiată era ultima zi cu el el avea un fel de cămaşă transparentă îi vedeam pieptul roz voia să şi-l atingă de al meu numai o secundă dar n-am vrut să-l las la început s-a supărat foc de frică nu poţi să ştii niciodată tuberculoză sau să lase însărcinată embara-zada servitoarea aia bătrînă Ines îmi spusese că o singură picătură chiar dacă-ţi intră după aceea am încercat cu o Banană dar mi-a fost frică să nu se rupă şi-mi intră că nu mai pot s-o scot undeva sus da odată au scos ceva dintr-o femeie care-i rămăsese acolo sus de ani de zile şi era toată prinsă în săruri de var cu toţii parcă sunt turbaţi să intre de unde au ieşit ai zice că nu le-ajunge oricît de adînc ar intra şi pe urmă au terminat cu tine într-un fel pînă data viitoare da pentru că te simţi minunat de bine acolo toată vremea aşa de bine şi moale cum am terminat atunci da O da l-am stors în batista mea mă prefăceam că eu nu sunt excitată dar.mi-am desfăcut picioarele nu l-am lăsat să mâ atingă pe sub fustă aveam o fustă care era desfăcută sus într-o parte l-am torturat de moarte la început îl gîdilam îmi plăcea grozav să stîrnesc cîinele ăla la hotel grrrrst hamhamham închisese ochii şi o pasăre zbura sub noi era timid cu toate astea îmi plăcea să-l văd aşa în dimineaţa aia cînd l-am făcut să roşească puţin cînd m-am pus peste el aşa cînd l-am descheiat şi i-am scos-o afară şi am tras laoparte pielea avea un fel de ochi acolo ei toţi sunt ca nişte manechine acolo la mijloc ei o au rău aşezată Molly iubita mea îmi spunea cum îl chema pe numele mic Jack Joe Harry Mulvel era da aşa cred locotenent era mai mult spre blond avea o voce care parcă rîdea aşa că-ţi spun m-am dus să văd chestia aia cum îi zice toate erau chestia aia cum îi zice la el mustaţă avea adică zicea că se întoarce Doamne parc-a fost ieri cînd mă gîndeam şi că dacă aveam să fiu măritată avea să facă cu mine şi eu i-am promis cu mîna pe inimă l-aş lăsa să se suie acuma pe mine cu ochii închişi poate o fi mort sau l-au omorît sau căpitan sau amiral sunt aproape 20 de ani dacă spun golful cu brazi la el mă dacă

416

ar veni pe la spate şi mi-ar pune mîinile pe ochi să spun cine e poate că l-aş recunoaşte e tînăr încă cam vreo pa­truzeci de ani s-o fi însurat cu vreo fată din Blackwater şi s-o fi schimbat de tot toţi se schimbă ei n-au caracter nici pe jumătate cît o femee şi ea nici nu ştie ce-am făcut eu cu iubitul ei bărbăţel înainte ca el să fi visat măcar că ea există şi-neă ziua în amiaza mare în ochii lumii întregi ai putea să spui ar fi putut să scrie un articol despre noi în Chronicle îmi cam pierdusem şi eu busola după aia cînd am suflat în punga aia biscuţii îi luasem de la Fraţii Benady şi am pocnit-o Doamne ce poc mare toate găinuşile de munte şi porumbeii ţipînd ne-am întors tot pe drumul pe unde-am venit peste dealul din mijloc am ocolit pe lingă vechiul post de pază şi locul de îngropăciune al ovreilor ziceam că citim literele ebraice de pe ele vroiam să trag cu pistolul lui el zicea că n-are şi nu mai ştia ce să facă cu mine să-mi ia îndărăt chipiul lui de uniformă pe care şi-l purta într-o parte şi eu i-l tot îndreptam H M S Ca-lypso şi-mi legănam în mînă pălăria mea episcopul ăia bătrînul care vorbea din faţa altarului predica aia nesfîr-şită despre rolul înaît al femeii despre fetele care merg acuma cu bicicleta şi umblă cu chipiuri pe cap şi pantalo­nii bufanţi bloomerşi ai femeilor de azi Dumnezeu sâ-i dea mai multă minte şi mie mai mulţi bani bloomerşi cred că le zice aşa de la numele lui nici n-aş fi visat că ăsta are să fie numele meu Bloom cînd îl scriam cu litere mari ca să văd cum ar sta pe o carie de v?,zită sau îl repetam ca să-l spun la măcelar şi cu mulţumiri M Bloom arăţi ca o blu-micică înfloritoare îmi spuneam Josie după ce m-am mări­tat cu el oricum e mai bine decît Breen sau Briggs cu briz-. brizuri sau numele astea groaznice care au cîte un popo în ele doamna Ramspopo sau cine ştie ce alt fund nici după Mulvey nu m-aş fi înnebunit sau să zicem că aş divorţa de el doamna Boylan mama cine-o fi fost ar fi putut să-mi dea un nume mai ca lumea slavă Domnului după numele ăla splendid al ei Luni ta Laredo ce nostim era cînd aiergarn pe Willis Road pînă la Europa point învîrtindu-ne încolo şi-ncoace de cealaltă parte a Jerseyului şi-mi tremurau şi săltau în bluză ca ăştia mici ai lui Milly acuma cînd dă fu-ga-n sus pe scări îmi plăcea grozav să mă uit în jos la ei săream în sus spre arbuştii de piper şi plopii albi şi smul-

417

27 — Uiise, voi. n

geam frunze şi aruncam cu ele în el s-a dus în India voia să scrie călătoriile pe care trebuie să le facă bărbaţii ăştia pînă la capătul lumii şi îndărăt măcar să aibe şi ei atîta bucurie să mai stoarcă şi ei o femee două cît mai pot şi pe-urmă pleacă să se înnece sau să sară în aer pe undeva am urcat pe dealul morilor pînă la platforme atunci dumi­nică dimineaţă cu căpitanul Rubio care-a murit avea un ochian ca al sentinelei zicea c-o să ia unul-sau două de pe bordul corăbiei eu eram în rochia aia de la Marche B din Paris şi aveam colierul de coral şi strîmtoarea scînteia de-ţi lua ochii vedeam pînă dincolo spre Maroc aproape golful Tangerului alb şi muntele Atlas cu zăpada pe el şi strîm­toarea ca un rîu aşa limpede Harry Moliy iubita mea mă gîndeam la el pe mare toată vremea după aia la liturghie cînd fusta a început să mi se deşire la înălţare săptămîni şi săptămîni de zile ţineam batista sub pernă că avea miro­sul lui n-aveai de unde să iei un parfum mai ca lumea la Gibraltar numai de-ăla ieftinul peau despagne care se tre­zea şi-ţi lăsa un miros urît pe tine mai mult decît orice alt­ceva aş fi vrut să-i dau o amintire el mi-a dat inelul ăla in­comod de Claddagh să-l am ca noroc pe care i l-am dat lui Gardner cînd a plecat în Africa de sud unde burii ăia l-au omorît cu războiul lor şi cu molima dar tot au luat bătaie ei pînă la urmă ca şi cum ar fi dus nerorocul cu el ca un opal sau perlă trebuie să fi fost aur curat 16 carate pentru că era foarte greu îi văd şi acuma faţa proaspăt rasă ţiiiiiiu-drong trenul ăla iar ce ton plîngăreţ odată în zilele de de­mult şi moarte şi care nu se mai întorc să-mi închid ochii să-mi suflu buzele în afară sărut ce trist deschide ochii pianul şi-asta dinainte ca peste lume'să fi început ceţurile ce detest eu cîntecele-astea iubire a ce vine cîntecul dulce cu tine am să-l zic cu toată vocea cînd mai ies iar în rampă Kathleen Kearney şi grupa ei de schelălăitoare domnişoara cutare domnişoara cum îi spune domnişoara zi-i-pe-nume riroaie de vrăbii spîrcuitoare care se bîţîie acolo şi discută despre politică se pricep şi ele cum se pricepe dosul meu fac orice ca să fie şi ele interesante într-un fel sau altul frumoase irlandeze marca depusă fiică de soldat sunt eu da şi tu de ce de cizmar sau cîrciumar rîde ciob de oală soartă ar cădea moarte de pe picioare dacă ar avea vreodată norocul să se plimbe pe Alameda la braţul unui ofiţer seara

418

cînd e fanfara mic ochii-mi strălucesc piept ca al meu n-au ele pasiunea să .le-ajute Dumnezeu vai de capul lor ştiam eu mai multe despre bărbaţi şi viaţă cînd aveam 15 ani de­cît au să ştie ele toate la 50 habar n-au cum să chite un cîn-tec ca ăsta Gardner zicea că nu există bărbat care să se uite la gura mea şi la dinţii mei cînd zîmbesc aşa şi să nu se ducă cu gîndul exact la lucrul ăsta la început mi-a fost frică că n-are să-i placă accentul meu el e atît de englez tot ce mi-a lăsat tata cu mărcile lui cu tot am ochii şi si­lueta mamii oricum el întotdeauna a spus că sînt nişte porci unii dintre ăştia el nu are de loc aşa se pierdea tot cînd vedea buzele mele să pună şi ele mîna pe un bărbat la care să facă să te uiţi şi să facă o fata ca a mea sau să în­cerce să le-o scoale la unul cu bani care poate să-şi permită s-aleagă pe cine pofteşte cum e Boylan s-o facă de patru cinci ori lâ rînd ţinîndu-ne toată vremea strîns în braţe sau cu vocea mea aş fi putut să fiu prima dona decît că m-am măritat cu el vino iiiiubirea mea de demult voce adîncă bărbia nu prea înapoi c-ar fi guşă Fereastra iubitei mele colo sus e prea lungă pentru Ms aia cu conacul bătrîn în amurg şi odăile boltite da am să cînt Vînt care sufli dinspre miazăzi ca el după chestia aia de pe treptele co­rului am să-mi schimb şi dantela de la rochia neagră să mi se vadă mai bine vîrfurile şi am să da pe cuvîntul meu am să-mi dau la reparat evantaiul ăla mare să le fac să plez­nească de invidie mă mănîncă-n găurică totdeauna cînd mă gîndesc la el simt că vreau parc-ar fi şi un vîntmai bine să-i dau drumul uşor să nu-l trezesc să-l văd iar că-ncepe să-şi mai lase balele pe mine după ce m-am spălat peste tot şi pe spate şi pe burtă pe părţi dacă-am avea măcar o baie sau cel puţin camera mea să-l văd că doarme în alt pat singur cu picioarele alea reci ale lui peste mine s-aibă şi omu^! loc să-şi dea un vînt Doamne sau să facă ceva mai bine da să le ţin puţin să mă-ntorc pe o parte uşor acuma piano iiiiu uite iar trenul ăla departe acuma pianissimo iiiuiiire gata şi cîntecul ăsta mai uşurată acum oriunde ai fi vîntul să nu ţi-l ţii cine ştie cotletul ăla de porc pe care l-am comandat la ceai după aia n-o fi fost prea bun pe căldura asta de mirosit nu mi-a mirosit de loc sunt sigură că ăla cu ochii ăia de la măcelărie e mare pungaş sper că

419

lampa asta nu fumegă să-mi umple nasul cu porcării mai bine decît să-l las să lase gazul aprins toată noaptea nu mă puteam odihni ca lumea în patul meu acolo la Gibraltar mă sculam chiar să văd de ce dracu-s aşa nervoasă de asta dar îmi place s-o fac iarna simţi că nu eşti singură. O Doamne ce frig scîrbos în iarna aia eînd n-aveam decît vreo zece ani da aveam păpuşa aia mare cu rochiţele alea nostime o tot îmbrăcam şi-o desbrăcam şi vîntul ăla îngheţat care vîjîia dinspre munţii nu ştiu cum Nevada sierra nevada stăteam la foc cu fustiţa aia mititică o tot ridicam la poale să mă-ncăl-zesc îmi plăcea să dansez puţin prin cameră numai în ea şi pe-urmă fuga în pat sunt sigură că individu-ăla de vizavi sta acolo toată vremea să pîndească cu lumina stinsă vara şi eu goală-goluţă învîrtindu-mă prin cameră mult îmi mai plăcea de mine pe vremea aia goală la lavoar cu puful şi cu crema numai că atunci cînd ajungeam să fac la oa"!ă stingeam şi eu lumina şi atunci eram amîndoi S-a dus cu somnul meu în noaptea asta în orice caz sper că n-o să se-n-hăiteze cu studenţii ăia de la medicină îl îmbrobodesc să-şi închipuie că mai e tînăr încă să se întoarcă-acasă la 4 di­mineaţa trebuie să fie dacă nu si mai mult dar tot s-a sinv ţit să nu mă deştepte ce-or fi găsind să trăncănească toată noaptea aruncă banii şi se-mbată ca porcii n-ar putea să bea apă pe urmă începe să ne dea nouă comanda ouă şi ceai şuncă Findon şi pîine prăjită cu unt mi-nchipui că-l ve­dem iar cum stă cocoţat în pat ca regele şi-şi dă cu coada linguriţei în sus şi-n jos prin ouă de unde-o mai fi învă­ţat şi asta şi ce-mi mai place să-l aud cînd se împiedică pe scară dimineaţa şi-i zdrăngăne ceştile pe tavă şi pe-urmă stă să se joace cu pisica se tot freacă de tine numai să fie ea mulţumită o fi avînd purici ea mai rea ca o femee nu­mai să se lingă şi să se puţuiască dar cînd scot ghiarele nu le mai sufăr mă" întreb uneori or fi văzînd ceva ce nu putem noi să vedem cum stă cu ochii fixi strînsă acolo în capul scărilor atîta vreme şi ascultă cum stau şi eu şi-aştept şi hoaţă pe deasupra plătica aia proaspătă aşa frumoasă pe care o cumpărasem cred c-o să mai cumpăr nişte peşte mîine sau astăzi ce e vineri da aşa am să fac cu nişte smîn-tînă şi cu dulceaţă de afine ca pe vremuri nu borcanele as­tea de două livre de prune amestecate cu mere de la Lon­dra şi Newcastle Williams şi WoodLs e mai spornic dublu

420

că-s oasele astea ţipari cod da am să iau o bucată frumoasă de cod totdeauna cumpăr pentru 3 şi uit oricum ar fi m-am săturat de carnea asta mereu de la măcelărie de la Buckley vrăbioare şi pulpă de vacă şi antricoate şi piept de miel şi fleică de mînzat numai şi denumirile şi-ţi ajunge pentru un picnic să zicem că dăm fiecare cîte cinci şilingi şi sau să-l lăsăm pe el să plătească şi să invităm încă-o femee pentru el cine madam Fleming şi să mergem cu maşina pînă la Furry Glen sau la Frăget la început o să-l vedem cum stă şi se zgîieşte la copitele cailor cum face şi cu literele nu nu dacâ-i Boylan acolo da şi cu nişte sandviciuri cu şuncă şi friptură rece sunt acolo şi nişte căsuţe chiar în fundul văii expres pentru asta dar e cald de te coci zice ei nu-n zi de sărbătoare în orice caz nu pot să le văd droaia aia de servitorele ce ies şi ele la aer Lunea de înălţare e o zi cu ghinion sigur nu-i de mirare ca l-a înţepat albina aia mai bine pe coastă undeva dar cît trăiesc eu nu mai urc într-o barcă cu el după chestia aia la Bray cînd le-a spus barcagiilor că ştie el cum să vîslească dacă l-ar întreba ci­neva dacă poate să alerge şi el la steeplechase pentru cupa de aur ar spune că da şi pe urmă s-a stricat vremea şi ve­chitura aia de barcă a început să se hîţîne şi cu toată greu­tatea în partea mea el să mă-nveţe cîrmeşte la dreapta acuma trage spre stînga şi toată apa potop peste noi şi tre­cea prin fundul bărcii şi i-a ieşit şi vîsla din găoacea ei mila lui Dumnezeu că nu ne-am înnecat toţi sigur elştie să-n-noate eu nu nu-i nici un pericol fii calmă cu pantalonii lui albi de flanelă cu tot de-mi venea să i-i smulg de pe el acolo de faţă cu toată lumea şi să-i trag o ce spun ăştia că-i o flagelaţie pînă s-ar fi făcut negru şi vînăt asta l-ar fi învăţat minte decît că era tipul ăla cu nasul lung.nici nu ştiu cine e cu frumosul ălălalt Burkeieşiţi de la Hotelul City Arms acolo să spioneze ca de obicei pe debarcader totdea­una acolo unde nu-i nevoie de el nu cumva e vreun scandal o faţă cînd o vezi să şi verşi n-a mai fost chef de dragoste între noi tot e o consolare mă mir ce gen o mai fi cartea asta pe care mi-a adus-o Plăcerile Păcatului de un domn la modă vreun alt domnul de Kock cocoş mi-nchipui că i-au dat porecla asta că se tot vtrrtura cu .maţul lui de la vreo femee la alta nici măcar n-aveam să mă schimb pantof.i noi albi s-au dus dracului cu apa aia sărată şi pălăria cu

421

care eram aia cu pană muiată toată şi-mi sta-ntr-o parte şi nu mai puteam de necaz şi de supărare mai ales că mi­rosul de mare mă excită sigur sardelele şi plătiea în golful catalan dincolo în spatele stîneii frumoşi erau ca de argint în coşurile pescarilor bâtrînul Luigi se zicea că-are aproape o sută de ani de la Genoa şi ăla bătrîn şi înalt cu cercei la ureche nu-mi place un bărbat la care trebuie să te caţerj ca s-ajungi mi-nchipui că acuma sunt de mult cu toţii oale şi ulcele şi pe urmă nu-mi place de loc să stau singură aici în hardughia asta de casă noaptea pînă la urmă probabil c-o să trebuiască să mă resemnez n-am adus nici măcar un boţ de sare cu mine cînd ne-am mutat cu toată trambalarea aia salon de dans avea de gînd să facă în salonul de la în-tîiul şi o plăcuţă de alamă sau pensiunea de familie Bloom zicea adică s-ajungă chiar la sapă de lemn cum a făcut şi ta-su dincolo la Ennis ca toate lucrurile pe care i le spunea tatii c-are să le facă el şi cu mine dar pe mine nu m-a dus şi-i tot da zor în ce locuri splendide-o să mergem în luna de miere Veneţia în clarul de lună cu gondolele şi lacu' Como avea o fotografie cu ei tăiată dintr-un ziar şi mando­line şi lanterne O ce frumos am spus eu orice aş fi vrut eu el avea să facă numaidecît dacă nu chiar mai repede vrei să fii bărbatul meu ai să duci tot ce-i mai greu ar trebui să-i dea o medalie de ciocolată cu margini de cremă pentru toate planurile pe care ştie că le născocească şi pe urmă ne lasă singure aici toată ziua nu poţi să ştii niciodată cine ştie ce cerşetor bătrîn care-ţi bate în poartă pentr-o coajă de pîine şi se-apucă şi-ţi toarnă o poveste de nu se mai sfîrşeşte n-o fi vreun vagabond şi-odată-şi vîră piciorul prin uşă să nu mă mai lase s-o închid cum a fost poza cu criminalul ăla înrăit cum îi ziceau în Lloyds Week]y News 20 de ani în puşcărie şi pe-urină cum iese o asasinează pe o femee bătrînă să-i ia banii închipuie-ţi nevastă-sa săraca sau maică-sa sau cine-o fi femeea aia o faţă ca aia să dai şi să fugi nu sunt liniştită pînă cînd n-am încuiat şi zăvorit bine toate uşile şi ferestrele să fiu eu sîgură dar pe urmă e şi mai rău să stai închisă aşa ca într-o-nchisoare sau la casa de nebuni ar trebui să-i împuşte pe toţi sau cu pisica cu nouă cozi ce animal ce brută să atace aşa o femee bă­trînă săraca s-o asasineze în patul ei eu la ăştia li le-aş tăia zău aşa nu nu c-ar fi mai bun dar tot mai bine decît

422

nimic în noaptea cînd eram sigură c-am auzit hoţii în bu­cătărie şi s-a dus jos în cămaşa de noapte şi cu o luminare şi un vătrai de parc-ar fi vînat vreun şoarece alb la faţă ca hîrtia se speriase de nu mai ştia pe ce lume e şi făcea cît mai mult tapaj putea s-audă hoţii nu prea au ce fura Dumnezeu ştie dar ce simţi atunci mai ales acuma cu Milly plecată ce idee la el s-o trimită pe fată tocmai acolo să-nveţe să facă fotografii asta pentru că bunicul lui în loc s-o trimită la academia Skerry unde ar trebui să stea să-n­veţe nu ca mine care-am rămas numai cu liceul numai c-a vrut morţiş să facă aşa ceva din cauză că eu şi Boylan de-asta a făcut aşa sunt sigură cum se mai pricepe să pună la cale şi să le aranjeze nu mai puteam de loc să fac ce vreau cu ea aici acuma în urmă decît dacă puneam zăvorul la uşă întîi am crezut că m-apucă nebunia cînd a intrat fără să bată cînd pusesem scaunul la uşă tocmai cînd mă spă­lam acolo jos cu mănuşa îţi calcă pe nervi şi pe-urmă face pe cucoana mare toată ziulica s-o pui sub sticlă şi să vină doi cîte doi să se uite la ea dacă ar şti el ea a rupt mina de la statueta aia mică aşa fîţîită şi neglijentă cum e chiar înainte de a pleca a trebuit să-l aduc pe băiatul ăla italian ăla micul s-o dreagă că nici nu vezi lipitura cu doi şilingi nici nu voia măcar să-ţi cureţe un cartof acuma sigur are dreptate să nu-şi strice mîinile am văzut eu cum acuma în urmă mereu stă de vorbă cu ea la masă şi-i explică el ce scrie în ziar că ea se preface că pricepe şireată sigur asta de la el a moştenit-o şi-i ţine pardesiul cînd se-mbracă dar dacă i s-ar întîmpla ceva tot la mine vine nu la el el nu poate să spună că vorbesc numai aşa în vînt nu eu sunt prea cinstită de fapt mi-nchipui că el îşi zice că s-a terminat cu mine sunt bună de pus la naftalină ei bine nu sunt nu nici pe departe mai vedem noi mai vedem noi acuma se pornise să se fleorţăiascâ cu amîndoi băieţii lui Tom Devan şi mă imită pe mine fluieră cu vagabondele alea de fete Murray care vin şi-ntreabă de ea Milly poate să iasă vă rog are mare căutare să scoată tot ce se poate scoate de Ia ea dincolo pe strada Nelson cocoţată pe bici­cleta lui Harry Devan noaptea mai bine c-a trimis-o unde-i acum aproape că întrecuse măsura voia să se ducă la pa­tinoar şi fuma ţigări de-alea de-ale lor care le trag pe nas le-am simţit miros^ll pe rochia ei cînd am muşcat firul de

423

la nasturele care i l-am cusut la jachetă nu prea poate ea să se-ascundă de mine ştiu eu decît că n-ar fi trebuit să i-I cos eu cită vreme avea jacheta pe ea asta înseamnă des­părţire şi pe urmă şi budinca asta din urmă s-a frînt în două jumătăţi vezi se împlineşte orice ar zice ei cam are ea limba prea lungă pentru gustul meu bluza matale e prea decoltată îmi zice ea mie cine vorbeşte şi eu care trebuie să-i spun să nu-şi mai cocoaţe aşa picioarele sus să se vadă pe pervaz în faţă la toţi ăia care trec pe stradă şi se uită cu toţii la ea ca la mine cînd eram de vîrsta ei acum fireşte orice cîrpă veche ţi-ai pune pe tine tot te prinde pe urmă felul ei să-nu-m-atingi—nici-cu-o-floare acolo, la Teatru la Singurul Sacrificiu ia-ţi piciorul de-aici nu pot să sufăr să m-atingă cineva i-era frică de nu mai putea c-am să-i strivesc fusta aia cu pliuri o grămadă de pipăială acolo la teatru în îmbulzeală pe întuneric ăia mereu în­cearcă să se bage-n tine individul ăla din stal în stal la Gaiety cînd ne-am dus pentru Beebohm Tree în Trilby ultima cară cînd mă mai duc vreodată acolo să mă stri­vească aşa pentru vreo Trilby cu dosul ei gol cu tot la fie­care două minute mă pipăia acolo şi se-ntorcea să se uite într-altă parte cred eă-i niţel cam ţicnit l-am văzut după aia cum se trăgea mai aproape de două doamne foarte bine afară în faţa vitrinei de la Switzer tot cu trucul ăsta l-am recunoscut imediat faţa şi totul dar el nu-şi mai aducea aminte de mine şi ea nici nu m-a lăsat s-o sărut la despăr­ţire Ia Broadstone foarte bine să dea Dumnezeu să găsească pe cineva totdeauna la dispoziţia ei cum am făcut eu atunci cînd era la pat cu oreionul şi i se umflaseră gîlcile de tot dă-mi una dă-mi alta sigur n-are cum să simtă ceva prea adine acuma eu n-am juisat ca lumea p:nă nu-mplini-sem cit 22 de ani sau cam aşa ceva niciodată n-ajungea cum trebuie numai prostii şi chicoteli din astea obişnuite de fete tinere Cinny Connolly aia care-i scrie cu cerneală albă pe hîrtie neagră pecetluită cu ceară cu toate că şi ea a aplaudat cînd s-a lăsat cortina pentru că era chiar un bărbat bine pe urmă l-am avut pe Martin Harvey la micul dejun la masă şi la cină mă şi gîndeam î» sinea mea după aia că trebuie să fie dragoste adevărată dacă-un bărbat îşi dă chiar aşa viaţa pentru ea pe nimic mi-nchipui că n-au mai rămas .prea mulţi bărbaţi de felul ăsta dai¹ tot îţi vine

424

greu să crezi decît că mie chiar mi s-a întîmplat majorita­tea din ei chiar fără nici o fărîmă de dragoste în firea lor să găseşti două fiinţe ca astea în ziua de azi aşa de pierduţi unul după altul care să simtă exact la fel cu tine de obicei sînt cam săltaţi niţel taică-su trebuie să fi fost cam într-o parte să se apuce să se otrăvească după ce ea totuşi săracul bătrîn mi-nchipui că s-a simţit singur pierdut şi mereu gata să cadă în extaz după kicrurile mele cîteva cirpe vechi acolo pe care le am şi eu vrea să se pieptene cu părul sus la 15 ani şi şi pudra mea numai să-i strice tenul de pe faţă are ea timp destul şi pen.tru.asta toată viaţa după ce sigur n-are răbdare că ştie că e frumoasă cu buzele aşa roşii păcat că n-au să rămînă aşa dai' n-are nici un rost să mă-n-şel singură cu .asta care-mi răspunde ca o precupeaţă cînd i-am cerut să se ducă să cumpere nişte cartofi în ziua cînd ne-am întîlnit cu madam Joe Gallagher la cursele de trap şi ea s-a. făcut că nu ne vede în trâsurica ei cu Friery avo­catul nu eram destul de lumeloună pînă i-am ars vreo două bune după ureche aşa ca pentru ea na ţine pentru că-rni răspunzi aşa şi-ncă asta pentru c-ai fost obraznică mă sco­sese din sărite cred şi eu că mă contrazicea şi eram şi prost dispusă pentru că de ce-oi fi fost căzuse o buruiană în ceai sau nu dormisem noaptea mîncasem brînză parcă şi i-am tot spus mereu să nu mai lase cuţitele cruciş aşa pentru că n-are cine s-o ţină de scurt cum a zis şi ea foarte bine dacă el nu-i bagă minţile în cap am s-o iac eu atunci a fost ultima oară eînd a mai dat apă la şoareci tot aşa eram şi eu nu îndrăznea nimeni să-mi dea vreun ordin acasă e vina lui bineînţeles că ne ţine pe amîndouă să slugărim aici în loc să fi angajat o femee încă de mult oare am să mai am vreodată o servitoare ca lumea iar sigur l-ar vedea pe el cînd vine ar trebui să-i spun dinainte sau să se răzbune pe mine dacă nu-s o adevărată pacoste baba aia madam Fleming trebuie să tot umbli după ea să-i dai toate în'mină şi strănută şi-dă vînturi prin oale mda sigur e bătrînă nu mai poate bine c-am găsit spălătorul ăla de vase \\K-hi pu­tred tot şi ce mirosea care se pierduse în dosul dulapului ştiam eu că e ceva şi-am şi deschis fereastra să iasă miro­sul şi-si mai aduce şi prietenii lui să-i primească aici mă rog ca-n noaptea aia cînd îl văd că se întoarce acasă cu un cîine să nu-ţi vină să crezi ar fi putut să fie şi turbat mai

423

■ ales băiatul lui Simon Dedalus şî taîcă-su unul care găseşte nod în papură la orice cu ochelarii cocoţaţi pe nas şi cu jobenul pe cap la meciul de cricket şi-n ciorap cu o gaură uite-atîta s-a gâsit şi cin' să rîdă de alţii şi fiu-su cu toate premiile lui pentru ce i le-or fi dat la şcoala secundară auzi să sară gardul dacă l-o fi văzut cineva care ne cunoaşte pe noi mă mir că nu şi-a făcut o gaură în pantalonii ăia grozavi de înmormîntare ca şi cum aia pe care i-a dat na­tura n-ar fi deajuns pentru oricine şi să-l tragă cu el jos în bucătăria aia murdară acuma e sănătos la cap stau şi raă-n-treb păcat că nu era zi de spălat perechea mea de chiloţi vechi s-ar fi putut să stea acolo pe sfoară la vedere cît i-ar fi păsat lui şi cu semnul de la maşina de călcat cînd i-a ars tîmpita aia de băbătie pe ei ar fi putut să creadă că-i altceva şi aia nici măcar n-a ajuns să topească slănina cum i-am spus şi-acuma uite-o că pleacă cum a fost din cauză că bărbatu-su paralizat s-a agravat întotdeauna e ceva rău la ei o boală sau trebuie să-l opereze pe vreunul sau dacă nu-i asta e băutura şi el o snopeşte-n bătaie o să trebuiască să m-apuc iar să caut una în fiecare zi cînd mă scol e altă chestie o Doamne Dumnezeule Doamne Dumne­zeule da cînd o să stau acolo întinsă moartă în groapă atunci cred c-o să am şi eu niţică linişte trebuie să mă scol acuma puţin nu cumva ce stai O Isuse stai da mi-a venit chestia de acuma n-ar ajunge asta să te scoată din minţi si­gur că da cu-atîta cît a scormonit şi a rîcîit şi-a lucrat el acolo în mine acuma ce mă fac vineri sîmbătă şi duminică să nu-ţi vină să mori numai dacă nu i-o place lui aşa la unii bărbaţi le place Dumnezeu ştie totdeauna e ceva cum nu trebuie eu noi 5 zile la fiecare 3 sau 4 săptămîni regul at ca o licitaţie odată pe lună scapi de toate cele nu de-a dreptul desgustător în noaptea aia cînd mi-a venit aşa prima şi ultima dată cînd eram şi noi într-o lojă că i-o dă­duse Michael Gunn s-o vedem pe doamna Kendal şi pe bărbatu-su la Gaiety ceva un serviciu i-l făcuse el cu asi­gurarea la Drimmies eram nebună de legat dar n-am vrut să mă las cu domnul ăla aşa şic care se uita în jos la mine cu binoclul şi el pe partea cealaltă îmi tot da zor cu Spi-noza şi cu sufletul lui care-o fi mort de milioane de ani zîmbeam şi eu cum puteam eram ca-ntr-o băltoacă şi mă aplecasem înainte ca şi cum aş fi fost foarte interesată să

426

trebuiască să stau acolo pînă la sfârşit de tot cică era o piesă mai subtilă despre adulter idiotul ăla de la galerie o fluiera pe femeia adulterină urla cît putea mi-nchipui că s-a dus şi-a agăţat vreo femee pe prima stradă mai dosnică şi-a scormonit-o peste tot prin spate să se răzbune să aibă şi el ce-am eu şi să-l mai văd atunci dacă mai dă cu huo pariez că şi pisica o duce mai bine decît noi om fi avînd noi prea mult sînge în noi sau ce O ţine-mă Doamne curge din mine ca din mare dar oricum nu m-a lăsat grea aşa mare cum e nu vreau să-mi nenorocesc cearceafurile astea curate rufăria asta nouă pe care-am pus de-a făcut-o la dracu la dracu şi-ăştia vor totdeauna să vadă o pată în pat să fie siguri că eşti fecioară pentru ei numai asta-i tot ce-i doare tîmpiţi mai sînt poţi să fii văduvă sau divorţată de 40 de ori ajunge să te dai niţel cu cerneală roşie sau cu zeamă de mure nu asta-i prea purpurie închisă O Cristoase să mă scol din porcăria asta plăcerile dulci ale păcatului cine dracu' a mai scornit şi treaba asta la femei ce-ţi mai ră-mîne cu tot gătitul şi cu croitul rochiilor şi copiii patul ăsta blestemat cum mai scîrţîie ca dracu' cred că auzeau tocmai din partea aialaltă a parcului pînă cînd mi-a dat în gind să-i propun săjntindem pătura pe jos cu perna sub popotei meu mă întreb o fi mai drăguţ în timpul zilei cred că da-i uşor cred c-o să-mi tund tot părul ăsta de pe mine aici mă opăreşte s-ar putea chiar să par ca o fetiţă tînără n-o să aibă şi el o surpriză data viitoare cînd are să-mi ridice poalele ce n-aş da să-i văd mutra care-o s-o facă unde-o fi oala de noapte uşor mi-e o frică să nu se spargă sub mine de cînd cu scaunul ăla găurit vechi mă gindesc n-oi fi fost prea grea cînd m-am aşezat pe genunchii lui l-am pus dinadins să se-aşeze pe şezlong cînd mi-am scos bluza şi fusta în camera cealaltă era aşa preocupat să nu dea unde nu trebuie că nici nu m-a simţit sper că-mi mirosea frumos răsuflarea după toate bomboanele alea de sărutat uşor Doamne mi-aduc aminte că era o vreme cînd puteam s-o scot pe loc fluierînd ca un bărbat aproape la fel de uşor O Doamne ce zgomot sper că face clăbuci deasupra că-i semn că-mi v^;n^ o grămadă de bani de la cineva o să tre­buiască să-i dau cu parfum mîine dimineaţă să nu uit pa­riez că n-a mai văzut el pînă acuma coapse aşa frumoase uite ce albe sînt locul cel mai moale e exact aici între bu-

427

căţica asta aici ce moale ca o piersică uşor Doamne n-aş zice nu să fiu şi eu odată bărbat să mă sui peste o femeie frumoasă O Doamne ce tapaj mai faci ca aia crinul din jersey uşor O cum coboară apele de frumos la Lahore-n jos cine ştie oi fi avînd ceva pe dinăuntru sau o fi ceva care creşte în mine dacă tot îmi vine chestia aşa în fiecare săptămână -cînd a fost ultima dată că am Lunea de Rusalii da nu sînt decît vreo trei săptămîni ar trebui să mă duc la doctor sau o fi numai ca înainte de a mă mărita cu el cînd era chestia aia albă care ieşea din mine şi Floey m-a făcut să raft duc la babalîcul ăla ramolit dr Collins boli de femei pe Pembroke Road vagina dumitale aşa îi zicea el aşa şi-a făcut cred toate oglinzile alea aiurite şi covoarele tot tră-gîndu-le pe sfoară pe alea bogate din Stephens Green care dau fuga la el pentru orice fleac vagina ei şi cochincina ei alea au bani sigur aşa că lor le merge bine nu rn-aş mărita cu el nici dacă ar fi ultimul bărbat din lume şi pe urmă e ceva şi cu copiii lor toată vremea să le miroasă pe căţelele alea scîrboase prin toate părţile şi să mă întrebe dacă ce-aveam eu are un miros pătrunzător ce-ar fi vrut să fac decît singurul lucru care se face aur poate ce întrebare dacă i l-aş fi trîntil; aşa pe toată faţa aia a lui de babalîc numai riduri împreună cu toate complimentele mele atunci cred c-ar afla şi poţi săA treci uşor să trec ce mă gîndeam că vrea să spună despre strîmtoarea de la Gibraîtar în ce fel se mai exprimă şi ăsta o mai fi şi asta vreo invenţie mai elegantă de a lor se poate numai că mie îmi place să mă las cit pot mai adînc în scaun cît încap şi să trag de lanţ şi să mi-l las la duş ace şi vîrfuleţe mici şi reci dar e ceva aici mi-nchipui ştiam totdeauna după al lui Milly cînd eram-mică dacă are viermi sau nu totuşi cu toate astea să-i dai bani pentru asta cît mă costă domnule doctor o guinee vă rog şi să mă întrebe dacă am omisiuni frecvente de unde or mai fi învăţînd toţi ramoliţii ăştia cuvintele astea pe care le ştiu omisiuni or fi avînd ei cu ochii ăia miopi ai lui pe mine şi capu-ntr-o parte n-aş avea prea multă încredere în el să mă adoarmă sau Dumnezeu mai ştie ce altceva dar mi-a plăcut cînd s-a aşezat pe scaun să-mi scrie chestia aia şi se încrunta serios de tot şi cu nasul inteligent ca şi cum să te ia dracu' mincinoasă ce oşti O o fi fost cum o fi fost dar idiot nu era destul de deştept ca sâ-nţeleagă sigur că era

428

\

numai gîndul la el şi la scrisorile alea nebuneşti de nebun Scumpa mea fără de preţ ori ce e în legătură cu Trupul tău încununat de raze orice subliniat vine din el este un lucru al frumuseţii al bucuriei pentru vecie ceva scos din vreo carte de-alea fără nici un Dumnezeu pe care le avea el şi eu mereu luînd-o iar de la capăt patru sau cinci ori pe zi uneori şi i-am spus că n-am făcut eşti sigură O da am spus sunt foarte sigură, pe un ton care i-a închis gura ştiam eu bine ce-avea să urmeze de aici numai slăbiciune naturală era că el mă excita nici nu ştiu cum în prima seară cînd ne-am întîlnit cînd şedeam la Rehoboth Terrace am stat aşa şi ne-am uitat unul la altul cam vreo zece minute ca şi cum ne-am fi ştiut dinainte de undeva din cauză cred că eu sunt evreică semăn cu mama mă distram cu el lu­crurile pe care le spunea cu zâmbetul ăla cam leneş pe ca-re-l avea şi toate alde Doyle spuneau că avea să candideze să ajungă membru al parlamentului O n-am fost eu tîm-pită din naştere să cred toată vorbăria aia a lui despre in­dependenţa internă şi liga naţională şi mi-a mai trimis şi sulul ăla lung cu un cîntec de pe vremea hughenoţilor să-l cînt pe franţuzeşte să fie mai şic aşa O beau pays de la Tourraine pe -care nici nu l-am cîntat nici o singură dată şi-mi tot explica şi-mi bătea capul despre religie şi perse­cuţii nu te lasă să te bucuri de nimic aşa simplu şi nu-i permit ca o mare favoare chiar la primul prilej cînd a vă­zut că are o şansă în piaţa Brighton dînd buzna direct în dormitorul meu sub pretext că se murdărise pe mîini de cerneală să se spele cu săpunul Albion cu lapte şi sulf pe care-l aveam eu şi încă învelit în hîrtie transparentă O am rîs de m-am prăpădit atunci de el mai bine să nu-mi pierd toată noaptea stînd aşa pe chestia asta ar trebui să facă oalele de noapte de mărime mai naturală să poală şi o fe­meie să stea pe ele cum se cade el că stă-n genunchi să facă cred că nu există în toată lumea asta a lui Dumnezeu nici un alt bărbat cu obiceiurile pe care le are el uite de pildă cum doarme la piciorul patului cum de-o fi putînd fără o pernă mai tare să se proptească bine că nu dă din picioare sau mi-ar scoate toţi dinţii şi respiră cu mina aşa peste nas ca zeul ăla indian pe care m-a dus să mi-l arate într-o duminică cînd ploua la muzeul din strada Kildare galben tot cu un fel de şorţuleţ şi întins pe o parte cu o

429

mînă sub el cu toate zece degetele de la picioare care-i ie­şeau ţepene în afară care zicea el că e o religie mai mare decît a evreilor şi a Domnului Nostru Isus Cristos amîndoi la un loc peste Asia întreagă imitîndu-l pe el aşa cum imită totdeauna pe oricine mi-nchipui că şi ăla dormea la pi­cioare în pat cu picioarele alea ale lui mari şi pătrate în gura neveste-si dracu s-o ia şi chestia asta puturoasă zău aşa unde-i asta şerveţelele astea sînt aha.da ştiu măcar dacă n-ar scîrţîi uşa de la dulap mda ştiam eu c-o să scîrţîie doarme tun şi-a făcut el de cap pe undeva oricum trebuie că i-a dat aia ce-a avut pentru banii lui sigur pe ea tre­buie s-o plătească pentru aşa ceva O ce mai scîrboşenie cu nădejdea c-o să fie ceva mai bun pentru noi pe lumea aialaltă să trebuiască să ne legăm aşa Doamne ajută aşa asta e pentru noaptea asta şi patul ăsta prăpădit cum mai scîrţîie şi ce i-au ieşit arcurile mi-aduce aminte totdeauna de bătrînul Cohen cît s-o mai fi scărpinat şi ăîa-n el şi el crede că tata l-a cumpărat de la lordul Napier pentru care aveam eu atîta admiraţie cînd eram mică că aşa i-am spus uşor piano Oho ce-mi mai place-n pat la mine Doamne uite-ne cum suntem acuma după 16 ani la fel de rău prin ■cîte case am stat cu toatele Raymond Terrace şi Ontario Terrace şi strada Lombard şi strada Holles şi el se tot învîrteşte fluierînd de fiecare dată cînd ne mutăm iar hu-ghenoţii lui sau marşul broaştelor se preface că-i ajută pe oameni cu alea pentru cioburi de mobile pe care le-avem şi noi şi pe-urmă hotelul City Arms din rău în mai rău cum zicea gardianul Daly şi toaleta aia grozavă pe palier tot­deauna cineva acolo să se roage şi pe-urmă-şi lăsau toate mirosurile după ei de fiecare dată ştiam cine fusese acolo înainte de fiecare dată cînd ne mai îndreptăm puţin se-n-tîmplâ ceva sau îşi bagă el picioarele astea mari ale lui în vreo chestie cu Thomas şi Helly şi domnii Cuffes şi Drim-mies sau o să-l bage la-nchisoare cu biletele alea vechi de loterie care zicea c-or să fie salvarea noastră sau se-apucă şi le spune cîte-o obrăznicie curînd-curînd îl vedem că vine acasă concediat de la Omul liber ca şi de la restul din cauza ălora de la Sinner Fein sau a francmasonilor şi pe urmă vedem noi dacă individul ăla mititel pe care mi l-a arătat atunci strecurîndu-se prin ploaie singur pe acolo pe lîngă pasajul Coady o să ne ajute cu ceva care zice el că-i

430

aşa de capabil şi irlandez sincer o fi într-adevăr judecind după sinceritatea pantalonilor care i-am văzut pe el stai uite clopotele de la biserica George stai trei sferturi acuma ori stai ora două mda frumoasă oră de noapte pentru dum­nealui să vină acasă pentru oricine care se-apucă şi sare gardul dacă l-o fi văzut cineva am să-l dezvăţ eu de obi­ceiul ăsta mîine mai întîi mă uit la cămaşa lui să văd sau să văd dacă mai are chestia aia franţuzească în portmo-neu mi-nchipui că el o fi crezînd că eu nu ştiu nişte min­cinoşi şi ascunşi bărbaţii ăştia nu le ajunge toate astea douăzeci de buzunare ale lor pentru minciunile lor şi-atunci de ce să le mai spunem noi chiar dacă-i adevărul adevărat tot nu te cred pe urmă frumuşel în pat ca un copilaş ca în capodopera aia a aristocraţilor care mi-a adus-o nu ştiu cînd ca şi cum n-am văzut noi destule de-astea în viaţa adevă­rată fără vreun babalîc de aristocrat sau cum i-o fi zicînd pe nume mai mult te desgustă cu pozele alea scîrboase copii cu două capete şi fără picioare asta e genul de porcării la care visează ei mereu că n-au nimic altceva în capetele astea goale ale lor ar trebui să le dea cîte-o otravă din alea în­ceată cel puţin la unul din doi din ei pe urmă ceai şi pîine prăjită pentrtr dumnealui unsă cu unt pe amîndouă păr­ţile şi ouă proaspăt ouate mi-nchipui că eu n-am să mai însemn nimic cînd n-am să-l mai las să mă lingă cînd eram pe strada Holles într-o noapte bărbatul bărbat tiranul tot tiran rămîne întii a dormit pe duşumea jumătate din noapte gol cum făceau ovreii cînd moare cineva din ai lor şi n-a vrut nici să mănînce nimic la micul dejun sau să scoată o vorbă se aştepta tot eu să-l mîngîi aşa că m-ain gîndit că m-am ţinut tare destul de data asta şi l-am lăsat de altfel o şi face foarte prost se gîndeşte numai la plăce­rea lui are limba prea lată sau nu ştiu cum uită că noi pe urmă eu nu am să-l mai las odată şi dacă nu e atent singur am să-l încui jos să doarmă în pivniţa de cărbuni cu gîndacii mă gîndesc n-o fi ea Josie de bucurie că are şi ea resturile de la mine şi mai e şi un mincinos fără pe­reche nu n-are el curajul cu o femee măritată de asta vrea el ca eu şi cu Boylan chiar dacă cu DenLs ăla al ei cum îi spune ea prăpăditul ăla de-ţi face milă nici nu poţi, să-i spui că e bărbatul cuiva da e vreo tîrfuliţă oarecare cu care s-a înhăitat el chiar şi cînd eram eu cu el şi cu Milly