Julio Cortazar

— Acesta trebuie să fie unul – spuse Oliveira parcă de undeva de departe – Este întocmai un tărâm, frăţioare.

J

I

— Şi am binecuvânta şi semănăturile, şi logodnicii duşmăniţi amarnic de un rival

— Cheamă-l pe Cefe – se auzi vocea lui Oliveira de pe vreun tărâm – Ce mi-ar mai plăcea!… Măi, acum îmi cade fisa, Cefe e uruguayan.

Traveler nu-i răspunse nimic, şi se uită la Ovejero care intra şi se apleca pentru a lua pulsul acelei histeria matinensis yugulata.

— Călugări care trebuie să lupte veşnic împotriva răului spiritual de orice fel -spuse desluşit Oliveira.

— Aha – făcu Ovejero ca să-l încurajeze., ^, r,%._,.^.,.4VJ

SIi ' r*-r m te

*3»<5 *H* *- -

OI PE CÂND CINE, ca întotdeauna, explică ceva, nu ştiu de ce eu mă aflu la cafenea, la toate cafenelele, la Elephant & Castle, la Dupont Barbes, la Sacher, la Pedrocchi, la Gijon, la Greco, la Cafe de la Paix, la Caf6 Mozart, la Florian, la Capoulade, la Les Deux Magots, la barul care scoate scaunele în piaţa Colleone, la cafeneaua Dante, la cincizeci de metri de mormântul familiei Scaligeri şi de faţa parcă arsă de lacrimi a sfintei Măria Egipteana de pe un sarcofag roz, la cafeneaua din faţa insulei Giudecca, unde marchize în vârstă ajunse în ruină beau cu tot dichisul un ceai interminabil împreună cu falşi ambasadori prăfuiţi, la Jandilla, la Floccos, la Cluny, la Richmond de Suipacha, la El Olmo, La Closerie des Lilas, la Ste'phane (de pe rue Mallarme), la Tokio (din Chivilcoy), la cafeneaua Au Chien qui Fume, la Opern Caf6, la Dome, la Caf6 du Vieux Port, la cafenelele de pretutindeni unde

—j-3ff;:cWe make our meek adjustnients, – iuoibah”

— h& t Contented with such random consolations ty« gg

As the wind deposits jj'v-i In slithered and too ample pockets. t yj,;

Hart Crane dâxit. Dar sunt mai mult decât asta, sunt teritoriu neutru pentru apatrizii sufletului, centrul imobil al roţii de unde omul se poate atinge pe sine în plină fugă, se poate vedea intrând şi ieşind ca un maniac, înconjurat de femei şi cu buzunarele înţesate de cambii sau teze epistemologice, şi în vreme ce mestecă în ceşcuţa de cafea ce trece din gură în gură de-a lungul zilelor poate încerca detaşat să facă verificarea sau bilanţul, la fel de îndepărtat şi de eul care a intrat acum o oră în cafenea şi de eul care va ieşi peste un ceas. Propriul său martor şi propriul său judecător, autobiograf ironic între două ţigări.

În cafenele îmi amintesc de vise, un no man's land atrage după sine altul; acum îmi amintesc de unul, dar nu, mi-amintesc doar că trebuie să fi visat ceva minunat şi că la sfârşit mă simţeam parcă alungat (sau îndepărtându-mă, dar silit s-o fac) din visul care rămânea definitiv în urmă. Nu ştiu dacă nu se şi închidea o poartă în spatele meu, cred că da; de fapt se stabilea o separare între ceea ce visasem (perfect, sferic, desăvârşit) şi clipa de acum. însă eu continuam să dorm, şi povestea cu alungarea şi cu poarta ce se închidea au fost tot în vis O certitudine unică şi îngrozitoare stăpânea această secundă de trecere în cadrul visului: faptul că ştiam că această alungare atrăgea neîndurător uitarea absolută a minunii premergătoare. Presupun că impresia de uşă închizându-se era asta, uitarea fatală şi instantanee. Şi mai uimitor era că îmi aduceam aminte că visasem că uitam visul anterior, şi că acest vis trebuia să fie uitat (eu fiind alungat din sfera sa desăvârşită).

Toate acestea au pesemne o origine edenică, îmi imaginez. Poate că Edenul, cum consideră unii, este proiecţia mito-poetică a fericitelor momente fetale care dăinuie în subconştient. Pe neaşteptate înţeleg mai bine înspăimântătonil gest al lui Adam pictat de Masaccio. îşi acoperă faţa ca să-şi apere viziunea, tot ce a fost al lui; păstrează în această efemeră noapte iscată cu mâinile priveliştea de pe urmă a paradisului său. Şi plânge (pentru că gestul este şi cel ce însoţeşte plânsul) când îşi dă seama ce începe acum: uitarea Edenului, adică resemnarea de turmă, bucuria ieftină şi josnică a muncii, sudoarea frunţii şi concediul plătit

OINEÂNŢELES CĂ, aşa cum se gândi imediat Traveler, rezultatele contau. Totuşi, de ce atâta pragmatism? Era nedrept cu Ceferino, deoarece sistemul lui geopolitic nu fusese experimentat cum se întâinplase cu multe altele la fel de nechibzuite (şi prin urmare promisorii, trebuie s-o recunoaştem). Impasibil, Cefe se menţinea pe terenul teoretic şi aproape brusc intra în altă demonstraţie zdrobitoare.

Salariile muncitorilor în lume: în conformitate cu Societatea Naţiunilor va trebui sau trebuie ca, dacă bunăoară un muncitor francez, să spunem un fierar, câştigă un salariu zilnic între o bază minimă de 8,00 $ şi o bază maximă de 10,00 $, atunci şi un fierar italian trebuie să câştige la fel, între 8,00 $ şi 10,00 $ pe zi; mai mult: dacă un fierar italian câştigă atât cât am spus, între 8,00 $ şi 10,00 $ pe zi, atunci şi un fierar spaniol trebuie să câştige tot între 8,00 $ şi 10,00 $ pe zi; mai mult: dacă un fierar spaniol câştigă între 8,00, $ şi 10,00 $ pe zi, atunci şi un fierar rus trebuie să câştige tot între 8,00 $ şi 10,00 $ pe zi; mai mult: dacă un fierar rus câştigă între 8,00 $ şi 10,00 $ pe zi, atunci şi un fierar din Statele Unite trebuie să câştige tot între 8,00 $ şi 10,00 $ pe zi; etc.

— Care este raţiunea – monologa Traveler – acestui „etc”, a faptului că la un moment dat Ceferino se opreşte şi optează pentru acest etcetera atât de jenant pentru el? Nu poate fi numai oboseala repetiţiei, fiindcă e evident că îl îneântă (începea să se contagieze de stilul lui). Cert este că acel „etc.” îl făcea puţin nostalgic pe Ceferino, cosmolog obligat să accepte un reader's digest enervant Bietul de el îşi lua revanşa adăugând în continuarea listei sale cu fierari:

(De altfel, dacă mergem mai departe, în această teză se cuprind sau s-ar putea cuprinde, bineînţeles, respectiv toate ţările, sau şi mai bine toţi fierarii din fiecare ţară respectivă.) „în sfârşit”, se gândi Traveler, mai turnându-şi nişte rachiu şi diluându-l cu sifon, „e ciudat că Talita nu se întoarce”. Ar trebui să mă duc să văd. îi părea rău să se

—r

I desprindă de lumea lui Ceferino în plină organizare, tocmai când Cefe se apuca să enumere cele 45 de Corporaţii Naţionale care trebuiau să formeze o ţară exemplară:

1) CORPORAŢIA NAŢIONALĂ A MINISTERULUI DE INTERNE (toate serviciile şi ansamblul funcţionarilor Ministerului de Interne). (Administraţie pusă la punct pentru întreaga instituţie etc); 2) CORPORAŢIA NAŢIONALA A MINISTERULUI DE FINANŢE (toate serviciile şi ansamblul funcţionarilor Ministerului de Finanţe). (Administraţie sub formă de patronaj al oricăror bunuri (oricăror proprietăţi) de pe cuprinsul teritoriului naţional etc); 3)

Şi urmau toate celelalte corporaţii până la 45, dintre care se evidenţiau ca având autoritate proprie cele cu numărul 5, 10, 11 şi 12:

5) CORPORAŢIA NAŢIONALĂ A MINISTERULUI PREFERINŢEI CIVILE (toate serviciile şi ansamblul angajaţilor respectivului Minister). (Instrucţiune, Imagine, Dragoste faţă de semeni, Control, Registratură (condici), Sănătate, Educaţie Sexuală etc.) (Administraţie sau Control şi Registratură (oficialităţi ministeriale…) care trebuie să suplinească instanţele următoare: „Judecători de Instrucţie”, „Tribunal Civil”, „Tribunal pentru Minori”, „Registrul de Stare Civilă: naşteri, decese etc). (Administraţie care trebuie să curpindă tot ce ţine de Codul Civil al persoanei: CĂSĂTORIE, PĂRINTE, FIU, VECIN, DOMICILIU, INDIVID, INDIVID DE BUNE SAU RELE MORAyURI, INDIVID DE IMORALITATE NOTORIE, INDIVID CU BOLI GRAVE, CĂMIN (FAMILIE ŞI), PERSOANĂ INDEZIRABILĂ, CAP DE FAMILIE, COPIL, MINOR, LOGODNIC, CONCUBINAJ etc).

10)”CORPORAŢIA NAŢIONALĂ a' GOSPODĂRIILOR' RURALE (toate aşezămintele rurale legate de Creşterea animalelor mari şi toţi angajaţii respectivelor aşezăminte). (Creşterea animalelor mari: boi, cai, struţi, elefanţi, cămile, girafe, balene etc); »t- 11) CORPORAŢIA NAŢIONALĂ A FERMELOR (toate exploatările agricole sau ferme mari, şi toţi angajaţii respectivelor aşezăminte). (Culturi de toate soiurile de vegetale, în afară de zarzavaturi şi pomi fructiferi);

12) CORPORAŢIA NAŢIONALĂ A FERMELOR DE CREŞTERE A ANIMALELOR (toate aşezămintele legate de creşterea animalelor mici, şi toţi angajaţii respectivelor aşezăminte). (Creşterea animalelor mici: porci, oi, iezi, câini, tigri, lei, pisici, iepuri, găini, raţe, alvine, peşti, fluturi, şoareci, insecte, microbi etc.).

Înduioşat, Traveler uita de oră şi de cum scădea sticla de rachiu Problemele îl împresurau ca nişte mângâieri: De ce să facă excepţie zarzavaturile şi pomii fructiferi? De ce cuvântul alvină avea ceva diabolic? Şi această viziune aproape edenică a unei ferme unde iezii creşteau alături de tigri, şoareci, fluturi, lei şi microbi… Sufocându-se de râs, ieşi pe coridor. Spectacolul aproape tangibil al unei ferme unde angajaţii -respectivului – aşezământ se străduiau din răsputeri să crească o balenă se aştemea peste austera viziune a coridorului cufundat în beznă. Era o halucinaţie demnă de locul şi de ceasul acela, părea cu desăvârşire prostesc să se întrebe ce-o fi făcând Talita la farmacie sau în curte, când şirul Corporaţiilor se oferea mai departe ca o lampă.

25) CORPORAŢIA NAŢIONALĂ A SPITALELOR ŞI A ANEXELOR (toate spitalele de orice tip, ateliere de reparaţii, tăbăcării, clinici veterinare pentru cai, cabinete stomatologice, saloane de coafură, întreprinderi de tăiat şi curăţat copacii, birouri pentru soluţionarea unor afaceri încurcate etcetera, şi de asemenea toţi angajaţii respectivelor aşezăminte).

— Iată deci – spuse Traveler – O ruptură care dovedeşte perfecta sănătate fundamentală a lui Ceferino. Horacio are dreptate, nu există motive pentru a ne supune ordinelor pe care ni le dă tăticul. Lui Ceferino i se pare că faptul de a repara ceva îl pune pe dentist pe acelaşi plan cu cel ce descurcă nişte afaceri complicate; accidentalul are aceeaşi valoare ca esenţa… Dar e poezia însăşi, frate. Cefe sparge dura crustă mentală, cum spunea nu ştiu cine, şi începe să vadă lumea dintr-un unghi diferit Desigur asta înseamnă să fii sonat.

Când Talita intră, el ajunsese la a douăzeci şi opta Corporaţie:

28) CORPORAŢIA NAŢIONALĂ A DETECTIVILOR ŞTIINŢIFICI ITINERANŢI ŞI CASELE LOR DE ŞTIINŢĂ (toate localurile detectivilor şi / sau poliţiştilor care fac investigaţii, toate localurile exploratorilor (itineranţi) şi toate localurile exploratorilor ştiinţifici, precum şi ansamblul angajaţilor respectivelor aşezăminte). (Toţi angajaţii^ menţionaţi trebuie să aparţină unei categorii care se va denumi „ITINERANTĂ”).

Talitei şi lui Traveler le plăcea mai puţin partea aceasta, căci părea că Ceferino se lasă prea curând în voia maniei persecuţiei. Dar poate că detectivii ştiinţifici itineranţi nu erau simpli poliţişti care făceau anchete, calificativul de „itineranţi” le dădea un aer quijotesc pe care Cefe, considerând pesemne că este evident, nu se mai deranjase să-l evidenţieze.

29) CORPORAŢIA NAŢIONALĂ A DETECTIVILOR ŞTIINŢIFICI CARE SE OCUPĂ CU CEREREA ŞI CASELE LOR DE ŞTIINŢĂ (toate localurile detectivilor şi / sau poliţiştilor de la Investigaţii, şi toţi angajaţii respectivelor aşezăminte). (Toţi angajaţii menţionaţi trebuie să aparţină unei categorii care se va denumi, „CERERE”, iar localurile şi angajaţii din această categorie trebuie să fie clasaţi separat, şi nu împreună cu celelalte categorii cum este cea menţionată „itinerantă”).

30) CORPORAŢIA NAŢIONALĂ A DETECTIVILOR ŞTIINŢIFICI CARE SE OCUPĂ DE CERTIFICAREA A FINĂ ŞI CASELE LOR DE ŞTIINŢĂ (toate localurile detectivilor şi / sau poliţiştilor de la Investigaţii şi toate localurile exploratorilor, precum şi toţi angajaţii respectivelor aşezăminte). (Toţi angajaţii menţionaţi trebuie să aparţină unei categorii care se va denumi „CERTIFICARE”, iar localurile şi angajaţii din această categorie trebuie să fie clasaţi separat, ji nu împreună cu celelalte categorii cum sunt cele menţionate „ITINERANTĂ” şi „CERERE”).

— Parcă ar vorbi de ordine de cavalerie – spuse Talita convinsă – Dar e straniu că în aceste trei corporaţii de detectivi nu se vorbeşte decât de localuri.

— Pe de o parte asta şi, pe de alta, ce vrea să însemne „certificare a fină”?

— Trebuie să fie un singur cuvânt, afină. Dar nu explică nimic. N-are a face.

I I

— AH

— N-are a face – repetă Traveler – Ai mare dreptate Partea frumoasă e că există posibilitatea unei lumi cu detectivi itineranţi, de cerere şi de certificare De asta mi se pare destul de normal ca Cefe să treacă de la cavalerie la ordinele religioase, după un interval care e un fel de^ concesie spiritului scientifist (trebuie să-i dăm un nume, dragă) al epocii noastre. îţi citesc:

31) CORPORAŢIA NAŢIONALĂ A SPECIALIŞTILOR ÎN ŞTIINŢELE A CEEA CE SE CUVINE FĂCUT ŞI CASELE LOR DE ŞTIINŢĂ (toate casele sau localurile comunităţii de specialişti în ştiinţele a ceea ce se cuvine făcut, şi toţi respectivii specialişti). (Specialişti în ştiinţele a ceea ce se cuvine făcut: medici, homeopaţi, tămăduitori (toţi chirurgii), moaşe, tehnicieni, mecanici (toate categoriile de tehnicieni), subingineri sau arhitecţi în repectivele lor domenii (orice executant al unor planuri trasate în prealabil, cum ar fi un subinginer), clasificatorii în general, astronomii, astrologii, spiritiştii, juriştii specializaţi în toate ramurile de drept (orice expert), clasificatorii în general, contabilii, traducătorii, învăţătorii şcolilor primare (orice compozitor), urmăritorii – bărbaţi

— de criminali, călăuzele sau cei care adulmecă trecerea răufăcătorilor, cei care altoiesc plante, frizerii etc).

— Ce spui de asta? – zise Traveler, dând pe gât paharul de rachiu dintr-o înghiţitură – E absolut genial!

— Ar fi o ţară minunată pentru frizeri – spuse Talita, trântindu-se pe pat şi închizând ochii – Ce promovare pe post! Dar nu înţeleg de ce urmăritorii de criminali trebuie să fie bărbaţi.

— Nu s-a auzit niciodată de o urmăritoare de criminali – zise Traveler – şi poate că de asta lui Cefe nu i se pare prea potrivit. Ţi-ai dat poate seama că în materie de sex e un puritan teribil, tot timpul se arată aşa

— E cald, cumplit de cald – spuse Talita – Ai văzut cu ce plăcere îi include pe clasificatori, ba chiar le repetă numele? Mă rog, să vedem saltul mistic pe care urma să mi-l citeşti.

— Fii atentă.

32) CORPORAŢIA NAŢIONALĂ A CĂLUGĂRILOR RUGĂCIUNII DE BINECUVÂNTARE ŞI CASELE LOR DE ŞTIINŢĂ (toate aşezămintele comunităţii de călugări, şi toţi călugării). (Călugări sau oameni care se închină, care trebuie să se consacre, în afara oricărui alt cult străin, numai şi numai lumii cuvântului şi misterelor tămăduitoare şi de „exorcizare” al acestuia). (Călugări care trebuie să lupte întotdeauna împotriva oricărui rău spiritual, a oricărui duh necurat care sălăşluieşte în lucruri sau trupuri etc ) (Călugări penitenţi, şi anahoreţi care trebuie să se roage sau să binecuvânteze fie oameni, fie lucruri, fie locuri, fie semănături, fie un logodnic duşmănit amarnic de un rival etc.).

33) CORPORAŢIA NAŢIONALĂ A EVLAVIOŞILOR PĂSTRĂTORI DE COLECŢII ŞI LĂCAŞURILE LOR DE COLECŢIE (toate lăcaşurile de colecţie, şi idem, case-depozite, magazii, arhive, muzee, cimitire, închisori, aziluri, institute pentru orbi etc, precum şi toţi angajaţii respectivelor aşezăminte). (Colecţii: de exemplu o arhivă păstrează colecţii de dosare; un cimitir păstrează colecţii de cadavre; o închisoare păstrează colecţii de deţinuţi etc.).

RASA BRONZATĂ: aparţin acestei rase toţi locuitorii cu pielea bronzată de la natură, cum sunt ruşii cu pielea bronzată, turcii cu pielea bronzată, arabii cu pielea bronzată, ţiganii etc.

RASA NEAGRĂ: aparţin acestei rase toţi locuitorii cu pielea neagră, cum sunt băştinaşii din Africa Orientală în marea lor majoritate etc.

RASA ROŞIE: aparţin acestei rase toţi locuitorii cu pielea roşie, cum sunt o mare parte din etiopienii cu pielea cărămizie închis, dintre aceşti NEGUS adică regele Etiopiei fiind un exemplar cu pielea roşie; o mare parte din hinduşii cu pielea cărămizie închis sau de „culoarea cafelei”; o mare parte din egiptenii cu pielea cărămizie închis etc.

RASA PAMPA: aparţin acestei rase toţi locuitorii cu pielea de culoare pestriţă sau pampa, cum sunt toţi indienii din cele trei Americi.

— Ce păcat că Horacio nu-i aici – îşi zise Traveler – Comenta grozav partea asta. La urma urmelor, de ce nu? Bietul Cefe se loveşte de clasicele dificultăţi ale Etichetei Ticluite, şi face şi el ce poate, ca Linne sau tablourile sinoptice de prin enciclopedii. Treaba cu rasa bronzată e o soluţie genială, trebuie s-o recunoaştem.

Se auzeau paşi pe culoar, şi Traveler întredeschise uşa, care dădea spre birourile administraţiei. Cum ar fi spus Ceferino, prima uşă, a doua uşă şi a treia uşă erau închise. Talita s-o fi dus la farmacie, de necrezut cât de tare o entuziasma întoarcerea la ştiinţă, la balanţele de precizie şi la casetele antipiretice.

Străin de fleacurile astea, Ceferino se apuca să explice a sa Societate a Naţiunilor model:

O Societate care să poată fi creată în orice parte a lumii, dar de preferinţă în Europa. O Societate care să funcţioneze permanent, prin urmare în toate zilele lucrătoare. O Societate al cărui local principal sau palat să dispună cel puţin de şapte (7) săli sau spaţii de mari proporţii. Etc.

Acum: din cele şapte săli menţionate ale palatului respectivei Societăţi o primă sală va fi ocupată de Delegaţii ţărilor de rasă albă, şi de Preşedintele lor de aceeaşi culoare; o a doua sală va fi ocupată de Delegaţii ţărilor de rasă galbenă, şi de Preşedintele lor de aceeaşi culoare; o a trei…

Şi aşa toate rasele, putem sări peste enumerare, dar nu era acelaşi lucru după patru păhărele de rachiu (marca argentiniană Fluturele, nu cea uruguayană Ancap, ce păcat, fiindcă ar fi fost tare potrivit omagiul patriotic); nu era absolut deloc acelaşi lucru, pentru că gândirea lui Ceferino era cristalografică şi capta toate liniile şi punctele de intersecţie, călăuzită de simetrie şi de horror vacui, şi deci o a treia sală va fi ocupată de Delegaţii ţărilor de rasă bronzată, şi de Preşedintele lor de aceeaşi culoare; o a patra sală va fi ocupată de Delegaţii ţărilor de rasă neagră şi de Preşedintele lor de aceeaşi culoare; o a cincea sală va fi ocupată de Delegaţii ţărilor de rasă roşie şi de Preşedintele lor de aceeaşi culoare; o a şasea sală va fi ocupată de Delegaţii ţărilor de rasă pampa şi de Preşedintele lor de aceeaşi culoare; şi una – cea – de a şaptea sală va fi ocupată de „Statul Major” al întregii Societăţi a Naţiunilor în discuţie.

Pe Traveler îl fascinase totdeauna acest „cea” care întrerupea riguroasa cristalizare a sistemului, precum misterioasa floare a safirului, acel tainic punct al nestematei ce

I determina poate coalescenţa sistemului şi care iradia la safire transparenta sa lumină celestă ca o energie congelată în inima pietrei. (Şi de ce se numea floare, poate cu gândul la grădinile pietruite cu nestemate din basmele orientale?)

Ceferino, mult mai puţin delicvescent, explica imediat importanţa întrebării:

Mai multe detalii despre menţionata rasă a şaptea: în respectiva a şaptea sală > a palatului Societăţii Naţiunilor îşi au sediul Secretarul General al întregii

Societăţi şi Preşedintele General, de asemenea al întregii Societăţi, dar respectivul

Secretar General trebuie să fie totodată Secretarul direct al Preşedintelui General menţionat.

Şi alte detalii în plus: în prima sală va sta Preşedintele său corespunzător, care va conduce întotdeauna respectiva primă sală; dacă ne referim la sala a doua idem; dacă ne referim la sala a treia, idem; dacă ne referim la sala a patra, idem; dacă ne referim la sala a cincea, idem; iar dacă ne referim la sala a şasea, idem.

Traveler se înduioşa la gândul că lui Ceferino îi venise probabil tare greu să se hotărască la acest „idem”. Era o condescendenţă extraordinară faţă de cititor. Dar se afla chiar în miezul subiectului şi începea să enumere ceea ce el numea: „Misiunea supremă a Societăţii Naţiunilor model”, şi anume:

1) A vedea (ca să nu spunem a fixa) valoarea sau valorile banilor în circulaţia lor internaţională; 2) A stabili salariile muncitorilor, ale funcţionarilor etc; 3)A stabili valori pe plan internaţional (a da sau fixa preţul la toate articolele ce se pot vinde, şi a aprecia sau considera alte aspecte: câte arme de război trebuie să aibă o ţară, câţi copii trebuie să aducă pe lume, prin convenţie internaţională, o femeie etc); 4) A stabili suma de bani pe care trebuie s-o primească sub formă de pen-gj. sie un pensionar etc; 5) Până la ce număr de copii poate să nască orice femeie de pe lume; 6) De distribuirea echitabilă pe plan internaţional etc.

De ce oare, se întreba pe drept cuvânt Traveler, această repetiţie în materie de libertate a pântecelor şi demografie? La 3) fenomenul se înţelegea ca valoare şi la 5) ca o chestiune concretă de competenţă a Societăţii. Curioase infracţiuni împotriva simetriei, rigorii implacabile a enumerării consecutive şi ordonate, care tălmăceau poate o nelinişte, bănuiala că ordinea clasică însemna ca totdeauna o sacrificare a adevărului pe altarul frumuseţii. Dar Ceferino îşi revenea din romantismul acesta pe care i-l atribuia Traveler, şi proceda la o distribuire exemplară:

Distribuirea armelor de război:

Se ştie că fiecare ţară din lume are un teritoriu corespunzător unui anumit – număr de kilometri pătraţi. Iată un exemplu:

A) Ţara care numără, să presupunem, 1000 de kilometri pătraţi, trebuie să aibă 1000 de tunuri; ţara care numără, să presupunem, 5000 de kilometri pătraţi, trebuie să aibă 5000 de tunuri; etc.

(în acest calcul se include 1 tun pe fiecare kilometru pătrat);

B) Ţara care numără, să presupunem, 1000 de kilometri pătraţi, trebuie să aibă 2000 de puşti; ţara care numără, să presupunem, 5000 de kilometri pătraţi, trebuie să aibă 10000 de puşti; etc.

(în acest calcul se includ 2 puşti pe fiecare kilometru pătrat); etc.

290 t '

Acest exemplu trebuie să se aplice la toate ţările care există: Franţa are 2 puşti pe fiecare kilometru pătrat; Spania, idem; Belgia, idem; Rusia, idem; Statele Unite, idem; Uruguay, idem; China, idem; etc; de asemenea trebuie să se aplice la toate categoriile de arme de război care există: a) tancuri; b) mitraliere; c) bombe terifiante; puşti; etc.

—l39)

RISCURILE FERMOARULUI

D – -?>

LjRITISH MEDICAL JOURNAL ne informează despre un nou tip de accidente pe care le pot suferi copiii. Respectivul accident este provocat de folosirea fermoarului în locul nasturilor la şliţul de la pantaloni (scrie corespondentul nostru medical).

Pericolul constă în aceea că prepuţul poate rămâne prins în fermoar. S-au înregistrat deja două cazuri. în ambele a fost nevoie să se practice circumcizia pentru a elibera copilul.

Riscurile accidentului sunt şi mai mari când băiatul se duce singur la toaletă, încercând să-l ajute, părinţii pot înrăutăţi lucrurile trăgând de fermoar în sensul contrar, căci băiatul nu e în stare să explice dacă accidentul s-a produs trăgând de fermoar în sus sau în jos. Dacă băiatul este deja circumcis, accidentul poate fi mai grav.

Medicul propune să se taie partea de jos a fermoarului cu cleşti sau foarfeci spre a se putea separa astfel cu uşurinţă cele două jumătăţi. Dar va trebui să se practice o anestezie locală pentru a extrage partea înfiptă în piele.

The Observer. Londra

—l51)

Ce: '. PĂRERE AI dacă am intra în corporaţia naţională a călugărilor rugăciunii de binecuvântare? j”

— Fie asta, fie să intrăm în bugetul naţional… '

— Am avea nişte ocupaţii formidabile – zise Traveler, supraveghind respiraţia lui Oliveira – Mi-amintesc perfect, am avea obligaţia să facem rugăciuni sau să binecuvântăm persoanele, obiectele şi locurile acelea misterioase pe care Ceferino le numeşte „tărâmuri”.

— Acesta trebuie să fie unul – spuse Oliveira parcă de undeva de departe – Este întocmai un tărâm, frăţioare. ' *

— Şi am binecuvânta şi semănăturile, şi logodnicii duşmăniţi amarnic de un rival. * – Cheamă-l pe Cefe – se auzi vocea lui Oliveira de pe vreun tărâm – Ce mi-ar mai plăcea!… Măi, acum îmi cade fisa, Cefe e uruguayan.