Jurnal britanic 2015

Uite ceea ce am vazut in Catedrala Salisbury, in ordine, de la intrarea in biserica :

v  Macheta Catedralei Salisbury – ne arata lucrarile de constructive si restaurare care se fac aici si care sunt oprite iarna, pentru a se evita inghetarea mortarului.

v  Orologiul medieval – este cel mai vechi orologiu mecanic in stare de functionare din lume. El a marcat mai mult de 4,4 miliarde de secunde de la punerea lui in functie in anul 1386.

v  Cristelnita – a fost create in anul 2008, de catre Wolliam Pye cu ocazia aniversarii a 750 de ani de la inaugurarea catedralei.

v  Mormantul lui William Longespee – acesta a fost fratele vitreg al regelui John The Plantagenet (1166-1216) si consilierul sau in timpul negocierilor pentru Magna Carta din 1215 si este prima persoana inmormantata in aceasta catedrala in anul 1226.

v  The Morning Chapel – cunoscuta ca locul vindecarilor, este o capela unde sunt depozitate uleiurile folosite la ultima impartasanie de dinaintea mortii.

v  The Choir – are 106 banci pe care stau canonicii si care dateaza din anul 1236.

v  Audley Chapel – a fost construita in anul 1524 in memoria episcopului de Salisbury - Edmund Audley, care este inmormantat aici.

v  The Altar – se afla in mijlocul catedralei si pe pupitrul lui se celebreaza The Holy Communion (Sfanta Comuniune) in amintirea mortii si a reinvierii lui Iisus Christos.

v  The Stained Glass of The Prisoners of Conscience – a fost instalat aici in anul 1980 si il reprezinta pe Iisus Christos rastignit pe cruce, inconjurat de figurile anonime ale celor care cred in invataturile lui. Langa acest vitraliu arde perpetuu o lumanare instalata aici de Amnesty International in memoria tuturor celor oprimati.

v  Mormantul Sfantului Osmund – acesta a fost primul episcop al diocezei Salisbury, decedat in anul 1099 si canonizat in anul 1457.

v  Statuia lui Elias Dereham – acesta a fost preot si pietrar, sef de proiect la realizarea catedralei, in care a si fost inmormantat in anul 1246. A avut o contributie majora in distribuirea Magnei Carta in intreaga Anglie.

v  The Chapels for Private Prayers – sunt trei capele : St. Margaret Chapel dedicata organizatiei The Mother Union, St. Lawrence Chapel dedicata rugaciunilor zilnice si St. Michael Chapel dedicate serviciul religios pentru fortele armate.

v  The Chapter House and Magna Carta – aici este expus originalul Magnei Charta = The Great Charter, din anul 1215.

 

Se intra in Sala Capitulara printr-o arcada sprijinita de The Statues of The Virtue and The Vice (statuile virtutii si ale viciilor). Aceasta incapere dateaza din anul 1266 si realizarea ei a fost probabil inspirata de cea a abatiei de la Westminster. Ea servea de loc de intalnire intre arhiepiscop si ceilalti prelati, care luau loc pe the arched seats (scaunele in arcada) care erau sprijinite de pereti. Spectaculoasa friza medievala, taiata in piatra, a Salii Capitulare dateaza din a doua jumatate a secolului XIII. Scenele reprezentate sunt din Geneza si din Exod (din Biblie) : Adam si Eva izgoniti din gradina Edenului, Noe urcandu-se in arca, Constructia Turnului Babel, Distrugerea Sodomei si a Gomorei, Moise si cele 10 porunci. Personajele si cladirile sunt reprezentate in stil medieval. La origine, aceste sculpturi erau viu colorate, ca si restul Catedralei din Salisbury, dar timpul si-a adus obolul sau.

Magna Charta Libertatum este un text, compus in anul 1215, scris in limba latina, cu pana si cerneala, pe The Scrolls (pergamente) din piele de animal argasita, autentificat si sigilat de catre King John the Plantagenet (1166-1216). Acest accord, care cuprinde 63 de articole, a fost impus regelui de catre nobilii englezi nemultumiti de maniera in care regele conducea Anglia medievala. Prin aprobarea acesteia de catre rege se urmarea ingradirea puterii regale, in scopul eliminarii abuzurilor comise de monarh sau de reprezentantii sai directi, precum si garantarea unui numar de drepturi pentru toti cetatenii regatului. In timp, Magna Charta s-a dovedit a fi un pilon de baza al parlamentarismului britanic.

Sfatuiti de Stephen Langton (1150-1228) – arhiepiscopul de Canterbury, majoritatea nobililor englezi formeaza o confederatie, cu scopul de a obtine o recunoastere a unor drepturi. La 6 ianuarie 1215, deci, nobilii se prezinta in fata regelui John, cu ocazia juramantului de vasalitate depus de catre acesta fata de Scaunul Pontifical de la Vatican si ii prezinta o petitie in care isi sustin cererile. Regele Ioan Fara de Tara, cere un ragaz de gandire pana la sarbatorile de Paste, iar confederatii accepta. In lunile care urmeaza, fiecare tabara isi trimite emisarii pentru a obtine sprijinul Papei de la Roma - adevaratul suveran spiritual si politic al Angliei medievale. Papa hotaraste sa il sprijine pe rege si cere clericilor englezi sa nu ii mai sprijine pe nobilii razvratiti. Clerul englez nu respinge ordinul papal, dar tergiverseaza foarte mult punerea lui in aplicare. La 27 aprilie 1215 nobilii revin la data indicata de rege si ii prezinta din nou acestuia cererile lor. Regele isi da seama ca, daca semneaza acordul, rolul sau va deveni unul decorativ, asa ca refuza negocierile. Nobilii razvratiti incep imediat sa actioneze, atacand castelul din Northampton si ocupand orasul Bedford. La 10 iunie 1215 nobilii pun stapanire pe Londra, dupa negocieri intense cu autoritatile orasului. Astfel ca la 15 iunie 1215 king John, ramas aproape fara sprijin, semneaza si aplica Marele Sigiliu Regal pe Magna Charta la Runnymede, un district din comitatul Surrey. Imediat sunt facute 13 copii ale acestui act care sunt trimise in intreaga Anglie, atat functionarilor regali de rang inalt cat si varfurilor ierarhiei bisericii catolice engleze.

Regele John Plantagenet va respinge in acelasi an Magna Charta, dar a murit in anul urmator, iar fiul lui, noul rege Henry III, pe atunci in varsta de  9 ani, nu a mai luat nici o masura pentru abrogarea Magnei Charta, astfel ca aceasta a supravietuit si, mai mult, a fost sprijinita si de succesorii regelui Henry III. Dar Papa Inocentiu III (1161-1216) de la Roma, printr-o scrisoare datata 24 august 1215, a declarat Magna Charta “nu numai rusinoasa si umilitoare pentru rege, dar si ilegala si nedreapta, deoarece regele John a fost fortat sa accepte acest act. In consecinta Magna Charta este nula si neavenita de toate valabilitatile ei pentru totdeauna!”

Asa cum subliniaza astazi istoricul David Carpenter, Magna Charta “nu a pierdut timpul pe teoria politica” ci a mers dincolo de simpla abordare a plangerilor individuale ale nobililor, constituind o adevarata reforma politica. Prin Magna Charta se afirma ca toata lumea, inclusiv regele, trebuie sa isi trateze aproapele intr-o maniera dreapta si ca nimeni nu este mai presus de lege. Se  legifera protejarea drepturilor bisericilor, protectia celor inchisi ilegal, accesul tuturor la o justitie corecta, standardizarea greutatilor si a masurilor si, cel mai important, limitari privind impozitele sau alte plati feudale catre coroana engleza.

Clauzele medievale ale Magnei Charta relative la justitia sociala sunt la fel de pertinente astazi, ca si in urma cu 800 de ani. Ele au inspirat Declaratia de Independenta a Statelor Unite ale Americii (din 4 iulie 1776), au inspirat Declaratia Universala a Drepturilor Omului de la ONU (adoptata la 10 decembrie 1948), au inspirat constitutiile multor state democratice. Din aceasta cauza, cele 4 exemplare originale ale Magna Charta Libertatum au fost incluse in patrimoniul universal UNESCO in anul 2009.

Am plecat de la Salisbury destul de tarziu, imbarcandu-ne repejor in autocarul care trebuia sa ne duca la aeroportul Luton (la aproximativ 170 kilometri departare), in aceasta dupa amiaza de inceput de week-end in Marea Britanie.

Traseul parcurs merge spre nord-est, dar autostrada este foarte aglomerata, “dobi” Irina nu i-a spus concis soferului la ce aeroport trebuie sa ajungem, asa ca soferul a luat-o spre aeroportul Heathrow (la doar 115 kilometri de Salisbury). Cand eram aproape de Heathrow, am atentionat-o foarte agresiv pe dobi Irina, care a discutat cu soferul si el s-a lamurit unde trebuie sa ajungem de fapt. Dar timpul se scursese, noi mai eram inca in autocar la ora la care trebuia sa decoleze avionul low-coast. S-a vorbit in extremis cu seful agentiei turistice de la Bucuresti, care, la randul lui a vorbit cu seful companiei Blue Air, pentru a se intarzia plecarea avionului spre Bucuresti. Bla, bla, bla… In final am ajuns la aeroportul Luton, unde, cu totii, am fost antrenati intr-o goana nebuna spre checkin-ul de imbarcare L(

“Dobi” Irina a alunecat, a cazut lata si si-a luxat incheietura mainii, asa ca, plangandu-i de mila cu totii, n-am mai certat-o ca este proasta si pe deasupra si excroaca – nu ne-a mai dat inapoi nici macar o lira sterlina din cele pe care ni le luase, in avans, la inceputul excursiei.

Dar, in sfarsit, suntem cu totii in avionul care decoleaza din Luton Airport la 5,50 PM (ora locala). All is well when it ends well – ca in titlul piesei de teatru scrise de William Shakespeare.

Goodbye ... Soon, dear London !