Jurnal italian / toscan 2013



Yüklə 448,49 Kb.
səhifə2/5
tarix09.03.2018
ölçüsü448,49 Kb.
#45279
1   2   3   4   5

22  APRILIE 2013 – LUNEDI SIENEZA - SAVURAND UN VIN DE SAN GIMIGNANO

 

Ceasul desteptator suna implacabil la ora 6,30. Mananc in mare viteza si apoi ies din hotel unde, pe “buza” Parco della Rimembranza, ne asteapta microbuzul, condus de autista Giacomo, care ne va duce la Siena, pe o distanta de aproximativ 120 kilometri. Calatoria de astazi cu microbuzul este optionala si costa 55 EURO. Microbuzul trece, pe sosea/autostrada, pe langa Prato, Campi Bisenzio, Firenze, San Casciano, Poggibonsi, Colle di Val d’Elsa si se parcheaza intr-un loc, numit poetic Il Fagiolone, aproape de intrarea in oras – langa Porta San Marco.



Siena - orasul toscan intins pe 3 coline si pictat in tonuri de ocre - roz-trandafirii…

Traditional, negrul si albul sunt culorile Sienei, deoarece atunci cand fondatorii orasului – Senius si Aschius, au ajuns calare in aceasta zona, unul avea un cal alb iar celalalt un cal negru.

Bogatia orasului dateaza din secolele XIII si XIV, in decursul carora aceasta cetate a devenit prospera gratie negustorilor si bancherilor ei. Dar, in lupta care a divizat cetatile italiene partizane guelfilor (de partea papei) sau gibelinilor (de partea imparatului), Siena s-a luptat cu puternica ei vecina – Florenta si, in batalia de la Montaperti - 1260, gibelinii sienezi i-au invins pe guelfii florentini. Urmeaza o perioada de splendoare a Sienei, in care s-au construit faimoasele ei edificii, incheiata tragic in timpul ciumei negre din 1348, care a decimat populatia orasului.

Intrand prin partea de nord-vest a orasului, in cartierul Melcului, sunt uimita de inaltimea majestuoasa a palatelor renascentiste care marginesc ingustele strazi fara trotuare - Via dei Montanini, Via di Citta si Via Banchi di Sopra. Aici sunt amplasate Palazzo Constantini, Palazzo Piccolomini, Palazzo Tantucci, Palazzo Salimbeni, Palazzo Chigi-Saracini (sediul Academiei de muzica), Palazzo Spannocchi sau Loggia dei Mercanti – sediul Tribunalului Comercial.

Siena este renumita prin cartierele ei care se numeau contrada/contrade, denumite astfel dupa cate un animal sau dupa cate un simbol al asociatiilor breslelor. Aceste cartiere au luat fiinta in Evul Mediu, in scopul de a furniza trupe pentru luptele ce aveau loc atunci pentru apararea Sienei. Pe parcursul timpului, aceste Contrade si-au pierdut functiile administrative si militare si au devenit pur si simplu zone de patriotism local. Rolurile lor s-au extins, astfel incat fiecare eveniment important - botezuri, decese, casatorii sau sarbatori religioase erau marcate prin intalnirile din piata centrala a orasului unde se desfasurau intrecerile de Palio intre Contrade. Si astazi, fiecare contrada are propriul ei muzeu, propria ei fantana si baptiseriu precum si un motto care reaminteste istoria acesteia.

Initial au fost 59 de Contrade , dar, de-a lungul secolelor, numarul s-a redus la 17. Eliminarea lor oficiala a avut loc in 1729.  Printre cartierele disparute au fost si Gallo (Cocos), Leone, Orso (Ursul), Quercia (stejar), Spadaforte (sabie puternica) si Vipera.

Astazi in Siena mai exista doar 17 contrade :

1.      Aquila (vulturul) atestata in 1536 – blazonul fiind un vulture bicefal negru, care are in ghiare o sfera, o sabie si un sceptru pe culorile galben, albastru si negru. In mod traditional locuitorii acestui cartier au fost notari. Sarbatoaresc 8 septembrie – nasterea La Vergine Maria;

2.      Bruco (omida) atestata in 1369 – blazonul fiind o omida asezata pe un trandafir pe culorile verde, galben si albastru. Locuitorii faceau parte din breasla negustorilor si tesatorilor de matase;

3.      Chiocciola (melc) – blazonul este un melc pe culorile rosu, galben si albastru. Cetatenii erau in mod traditional olari in teracota iar patronii lor spirituali sunt San Pietro si San Paolo – 29 iunie;



4.      Civetta (bufnita) – blazonul este o bufnita asezata pe o creanga, pe culorile rosu, negru, alb. Cetatenii faceau parte din breasla cizmarilor. Motto-ul lor : “Vedo nella Notte” ;

5.      Drago – blazonul este un dragon de aur care poarta o flamura pe care este litera U pe culorile rosu, verde, galben. Locuitorii cartierului erau bancheri ;

6.      Giraffa – blazonul este o girafa condusa de un maur si o panglica pe care scrie : ”Humbertus I dedit” pe culorile alb si rosu. Locuitorii cartierului erau, prin traditie, pictori. A castigat Palio ultima data in 2011 ;

7.      Istrice (porc spinos) – blazonul este un porc pe culorile rosu, alb, albastru si negru. Reprezenta breasla macelarilor in secolul XIV ;

8.      Leocorno – blazonul reprezinta un unicorn agresiv pe culorile portocaliu, alb, albastru. In mod traditional locuitorii cartierului erau aurari ;

9.      Lupa – blazonul reprezinta o lupoaica alaptand doi gemeni – Romulus si Remus - pe culorile alb, negru, portocaliu. Legenda spune ca fiul lui Remus a fondat orasul Siena. Locuitorii cartierului erau brutari. A castigat Palio in 1867 ;

10. Nicchio (scoica de mare) – blazonul reprezinta o scoica de-a Sfantului Iacob flancata de doua ramuri de coral pe culorile albastru, galben si rosu. Locuitorii, in secolul XIII, erau din clasa nobiliara care furnizau comandanti trupelor orasului ;

11. Oca – blazonul este o gasca incoronata si avand la gat o panglica cu crucea de Savoia pe culorile verde, alb si rosu. Cetatenii faceau parte din breasla vopsitorilor ;

12. Onda (valul) – blazonul reprezinta un delfin pe culorile azuriu si alb. Locuitorii erau in mod traditional dulgheri. Au ca

stigat Palio in iulie 2012.

13. Pantera – blazonul reprezinta o pantera agresiva pe culorile rosu, albastru si alb. Locuitorii erau bacani, farmacisti sau marinari.

14. Selva (padure) – blazonul reprezinta un stejar de care este agatat un rinocer, pe culorile verde, portocaliu si alb. Locuitorii au fost in breasla tesatorilor si au furnizat reputati militari si excelenti arcasi ;

15. Tartuca – blazonul reprezinta o broasca testoasa inconjurata de margarete pe culorile galben si albastru. Locuitorii erau sculptori. A castigat Palio in august 2010 ;

16. Torre (turnul) – blazonul reprezinta un elefant care poarta pe spate un turn pe culorile rosu, alb si albastru. Contrada era in cartierul evreiesc, locuitorii fiind negustori de lana sau zarafi ;

17. Valdimontone (valul muntelui) – blazonul reprezinta un berbec agresiv incoronat care tine intre picioare un scut  pe culorile rosu, galben si alb. Locuitorii au fost in mod traditional croitori. A castigat ultimul Palio in august 2012.

Dar, toate stradutele Sienei duc, in cele din urma spre Piazza Campo – imensa piata centrala de forma unui amfiteatru, despre care sienezii spun ca seamana cu Mantello della Vergine Maria. Fara indoiala este una dintre cele mai frumoase piete din lume , cu forma ei de scoica sau de evantai, cu panta lejera pavata cu caramizi care imagineaza cercuri de piatra. Stau in pasticceriagelatteria si observ impartirea suprafetei pavate in 9 segmente, care amintesc de guvernarea benefica a celor din Il Consiglio degli nuovi uomini buoni, alesi din randul mestesugarilor, al negustorilor si al bancherilor, care a condus Siena de la mijlocul secolului XIII pana la inceputul secolului XIV – o perioada de prosperitate in care au fost construite majoritatea edificiilor publice ale orasului.

De doua ori pe an, in 2 iulie si in 16 august, sienezii recreaza fidel traditia medievala in Palio delle Contrade, o festivitate somptuoasa cu intreceri de cai in jurul pietei. Acesta nu este un eveniment numai turistic ci mai degraba, traditional; locuitorii din contrade impanzesc Piazza Campo, in timp ce caii si calaretii gonesc in jurul pietei, spre incantarea spectatorilor. Calaretul care castiga cursa, primeste un Palio – adica un steag heraldic cu efigia Fecioarei Maria si este sarbatorit ca un adevarat eroul local.

Cele doua patroane spirituale ale orasului Siena sunt Vergine Maria si Santa Caterina.



Caterina di Giacomo di Benincasa s-a nascut, ca fetita geamana, in 1347, in familia unui vopsitor de tesaturi, in timpul marii ciume negre. Sora ei Giovanna a murit, dar Caterina a supravietuit si, crescand, a aderat la ordinul Dominicanilor, scriind lucrari filosofice si teologice si contribuind la reintoarcerea papei Gregorio XI din exilul de la Avignon inapoi la Roma in 1378. De asemenea a fost mesagerul papilor pentru a face demersuri de pace intre orasele-state italiene. Santa Caterina de Siena a murit la Roma in 1380, la varsta de 33 de ani, in urma unui accident vascular cerebral.

In mijlocul Pietei Campo este amplasata o fantana – Fonte Gaia (fantana veseliei), care in anul 1419 a fost decorata cu frumoase panouri sculptate de catre Jacopo Della Quercia.

La capatul pietei Campo se afla Palazzo Pubblico, pe a carui fatada crenelata flutura steaguri heraldice. Ridicat la inceputul secolului XIV, el a gazduit birourile celor noua conducatori ai orasului. In coltul stang se afla un turn destul de ascutit Torre del Mangia (dupa numele clopotarului), inalt de 88 metri, proiectat de Lippo Memmi. Se pot urca cele 500 de trepte ale turnului, pentru a admira panorama orasului, dar eu nu am facut-o !

Desi functionarii isi continua inca munca in unele parti din Palazzo Pubblico, o mare parte a acestui complex a fost cedata Muzeului Civic (deschis zilnic, taxa de intrare) care adaposteste cateva dintre cele mai mari comori ale Sienei. Consiliul Orasenesc se intruneste in vasta Sala del Mappamondo, desi imensul planiglob care era pe perete, a disparut de mult. Doar doua fresce au mai ramas, atribuite pictorului Simone Martini :

        Guido Riccio da Fogliano - fresca il reprezinta pe acest condotier, in timpul asediului de la Montemassi (1328), unde a fost comandantul trupelor sieneze. Guido a fost dupa aceea primarul din Padova si apoi din Verona, dar s-a intors inapoi la Siena cu un an inainte de a muri (1352);

        Maestà – este o fresca de mari dimensiuni (763 cm x 970 cm), realizata in 1315, care o reprezinta pe patroana spirituala a orasului – Vergine Maria con Gesù bambino, inconjurata de sfintii apostoli si de ingeri.

In Salla della Pace se afla L'allegoria della buona e della stupida governance de Ambrogio Lorenzetti. Menita sa aminteasca permanent capilor orasului de responsabilitatile lor, aceasta fresca infatiseaza societatea medievala - de la rege si curteni pana la contandini care lucrau pe dealurile din afara zidurilor orasului.

Am iesit din Palazzo Pubblico in Piazza Campo si am luat-o la stanga, urcand pe stradute serpuite, pana la Piazza del Duomo. Fatada vastei catedrale, un adevarat festival de marmura roz, alba si verde a fost inceputa la sfarsitul secolului XIII de catre Giovanni Pisano, care a ornat-o cu numeroase statui de o remarcabila expresivitate.



Catedrala Santa Maria (bilet de intrare = 4 EURO) a fost proiectata in stil romanic si gotic de catre Nicola Pisano, acesta vrand sa fie cea mai mare biserica din Italia, actiune impiedicata de ciuma neagra care a lovit Europa medievala in secolul XIV. Domul a fost ridicat intre 1215 – 1263, de catre maestrul Pisano si de fiul lui Giovanni, fiind gandit sa aiba trei nave sustinute de o multitudine de coloane. Dar ciuma a omorat mai mult de doua treimi din cetatenii Sienei, asa ca lucrarile catedralei au fost incetinite si reluate de-abia la sfarsitul secolului XIV.

Intru in catedrala si imi dau seama ca ma aflu intr-un loc dumnezeiesc de frumos : mai intai coloanele, foarte inalte si suple, din marmura, intr-o alternanta de dungi albe si negre, sustinand tavanul boltit decorat in albastru smaltuit de stele aurii iar apoi zecile de statui care decoreaza interiorul opulent. Cupola hexagonala este si ea aurita si are in centru un soare stralucitor. Amvonul este sculptat in marmura de Carara, este octogonal si este sprijinit de 8 coloane de granit. Cele sapte statui din partea de sus a amvonului ma duc cu gandul la mantuirea sufletului.

Ei… Dar pardoseala de marmura multicolora este cea care imi taie rasuflarea. Este un mozaic format din 59 de tablouri realizate din bucati de marmura minutios imbinate intre ele, realizat intre 1372–1547, de cei mai buni artisti ai epocii - Domenico di Bartolo, Matteo di Giovanni, Pinturicchio si, in mod special, Domenico di Pace Beccafumi, care a proiectat/realizat 35 de scene intre 1517-1547. Labirintul de pe pardoseala este parcurs de catre penitenti in genunchi. “Covoarele” reprezinta alegorii mitologice sau scene biblice :

        Ruota della Fortuna ;

        Lupa di Siena ;

        Le quattro virtù degli uomini ;

        La storia di Re David ;

        Il massacro di 10.000 bambini innocenti ;

        Sibilele – din Delphi, Frigia, Cumae, Eritreea, Persia, Libia, Samos si Etruria – la grecii si romanii antici acestea erau niste femei cu statut sacru si cu o pozitie de preotese, profetese si pastratoare ale tainelor. Traiau preponderant in stare de transa, fiind asociate locurilor cu incarcatura sacra, locuri cu simbol de adevarate “porti” intre lumea zeilor si lumea muritorilor.

In partea stanga a catedralei se afla la Cappella di San Giovanni Battista, dominata de statuia de bronz a sfantului, realizata de Donatello. De jur imprejurul capelei sunt opt fresce realizate de Pinturicchio cu scene din viata Sfantului Ioan.

Tot in partea stanga se mai afla altarul Piccolomini, unde, intre 1501-1504, Michelangelo a sculptat cele patru statui de la baza acestuia intruchipand pe San Gregorio, San Pietro, San Paolo si San Pius – statuia din varf, a Feciorei cu pruncul a fost realizata de sculptorul sienez Jacopo de la Quercia.

In partea dreapta a catedralei se afla Cappella della Madonna del Voto comandata in anul 1659 de catre Papa Alexandru VII (Chigi)

In Duomo, Battistero este in interiorul catedralei (nu in exterior ca la Firenze) – este hexagonal si a fost decorat de Donatello si de Jacopo della Quercia cu sculpturi de marmura.

Un alt element valoros este faimosul balcon octagonal gotic realizat de Nicola Pisano si fiul sau Giovanni (1266-1268), ale carui coloane sunt sprijinite pe spatele unor lei, sculptati alaturi de puii lor care devoreaza o prada. Fresca de pe tavanul catedralei infatiseaza 172 de papi, inconjurati de bogate ornamente multicolore. In partea dreapta, unde este “nava” ramasa neterminata din cauza ciumei, se afla Museo dell’Opera del Duomo (deschis zilnic, taxa de intrare), unde se afla Madonna dei Franciscani de Duccio di Buoninsegna (1308-1311).

La mijlocul navei centrale, pe partea stanga, se afla intrarea in Libreria Piccolomini, o biblioteca (1495) rezervata de catre Francesco Piccolomini (papa Pius III) pastrarii cartilor unchiului sau, Aeneas Piccolomini (papa Pius II). Impresionanta viata a lui Aeneas = Pius II este celebrata intr-o serie de fresce colorate minunat de catre Pinturicchio, infatisandu-l pe acesta pe tot parcursul vietii sale. In centrul camerei se afla sculptura Le tre grazie, o copie romana dupa opera artistului antic grec Praxiteles.

Dar timpul se scurge cu repeziciune si trebuie sa ajungem si la San Gimignano, la distanta de 47 de kilometri fata de Siena. Se merge inapoi, spre nord-vest, pana la Poggibonsi si apoi se paraseste autostrada, microbuzul mergand pe soseaua Volterra, apoi pe drumuri de munte spre  inima regiunii toscane, unde, pe varful unui deal se afla San Gimignano delle belle torri.

In Evul Mediu, turnurile au aparat familiile puternice de guelfi sau de ghibelini in perioade de lupte interne sau externe. San Gimignano se falea cu cele 100 de turnuri ale orasului, in realitate neexistand decat 62 de turnuri ) Astazi mai sunt in picioare mai putin de 20 de turnuri.

San Gimignano dateaza de pe vremea etruscilor si apoi a romanilor, dezvoltandu-se, in Evul Mediu, datorita asezarii sale de-alungul Via Francigena – un drum comercial si de pelerinaj care facea legatura dintre Roma - Vatican si nordul tarii. Faimoasele turnuri au inceput a fi construite pe la 1150, scopul lor fiind dublu : ca simbol (deoarece turnul meu trebuia sa fie mai inalt decat turnul tau !) si strategic, deoarece trebuia sa asigure retragerea in cazuri de restriste. Multe turnuri sunt fara ferestre, probabil pentru a oferi mai multa protectie, familiile putand sa se retraga in numeroasele camere din interior pentru mai multe luni. O alta teorie in legatura cu turnurile se refera la comertul cu tesaturi, in turnuri desfasurandu-se mestesugul vopsirii tesaturilor in galben  cu sofran (planta cu proprietati magice), la adapost de praf si de razele soarelui, pretioasele tesaturi avand valoarea direct proportionala cu lungimea valului de tesatura, care putea fi uscat, dupa vopsire, pe inaltimea interioara a turnului. Cele mai frumoase turnuri ramase in picioare si astazi sunt :

        Torre Grossa – 54 metri – ridicat intre 1298-1311 – realizat din caramida acoperita in exterior de piatra cioplita, pe fatada fiind insemnele heraldice ale degli Podestà;

        Torre della Rognosa - 51 metri – ridicat la 1255 ;

        Torre Cugnanesi ;

        Torre di San Francesco ;

        Torri degli Ardinghelli – turnuri gemene ale familiei guelfe ;

        Torri degli Salvucci – turnuri gemene ale familiei ghibeline;

        Torre del Diabolo – secolul XIII ;

        Torre Chigi – ridicat la 1280 ;

        Torre Campanaria (al clopotarului) ;

        Torre Pettini (al pieptenului).

Gaurile care se vad in toti peretii turnurilor, serveau, in Evul Mediu, pentru fixarea pasarelelor intre turnuri, pentru ca familiile aliate, adapostite in aceste turnuri, sa se poata reuni rapid in caz de alerta de lupte. De asemenea, scarile de urcare in turnuri erau tot exterioare, pentru a nu reduce spatiul din interior.

Exista opt intrari in oras, portile principale fiind Porta San Giovanni, Porta San Matteo si Porta Sant’Jacopo. Noi am intrat in oras prin Piazzale Martiri di Montemaggio si apoi pe Via San Giovanni, care traverseaza orasul, care are cinci “patrate”, care formeaza pietele :

      Piazza Duomo – centrul puterii politice si administrative a cetatii, cu turnurile sale, cu palatele sale – ca de exemplu Palazzo del Podesta, cu fatada Domului si cu biserica Collegiata. Este inconjurata de 7 turnuri printre care si Torre della Rognosa ;

      Piazza della Cisterna – construita in secolul XIII – aici se afla si Torre del Diablo. Piata este inconjurata de palatele medievale ale familiilor : Becci, Cattani, Razzi, Salvestrini, Tortoli si Pucci. Din aceasta piata, la est, pe Via del Castello se ajunge la casa Sfintei Fina ;

      Piazza Pecori – micuta, aflata chiar langa Piazza Duomo ;

      Piazza dell’Erbe – are forma unui triunghi neregulat fiind “inchisa” de cladirea La Rocca de Montestaffoli (fortareata). Este dominata de cele doua Torre Salvucci ;

      Piazza Sant’Agostino – dupa numele bisericii de caramida construita aici intre 1280-1298, unde exista o serie de 17 fresce executate intre 1463-1467 de Benozzo Gozzoli despre viata Sfantului Augustin.

Merita vizitat Palazzo Comunale (del Popolo) in care se gaseste Museo Civico cu :

      Sala Dante, unde se afla fresca, executata in 1317 de catre Lippo Memmi, despre vizita poetului Dante Alighieri in 8 mai 1300, in calitate de ambasador florentin, avand sarcina sa gaseasca noi aderenti la Liga Guelfilor din Toscana.

      Camera del Podesta – ornata cu fresce reprezentand viata cotidiana din secolul XII in San Gimignano, dintre care se disting faimoasele fresce cu cei doi soti la baie si cei doi soti in dormitor : I coniugi per il bagno si I coniugi nella loro stanza, create de Memmo di Filippucci.



 

Dar San Gemignano fiind situat in zona eminamente agricola a Toscanei, este renumit, nu numai prin planta sofran - din care se faceau vopseluri textile, dar si prin faimosul sau vin Vernaccia, produs inca de la 1276, despre care un scriitor celebru nota in 1770 : “La vernaccia avea si poco colore, che parea aqua; che riusciva gentile al palate; che non risvegliava una sensazione di gran sapore, sicche gustato parea vino leggerissimo, ma che nello stomacomettea gran fuoco !”.

Este italiana lingua sorella cu romana, dar eu totusi voi traduce : “Vinul Vernaccia este atat de palid, incat seamana cu apa; este asa placut sa-l bei la palat; nu simti nici o savoare particulara, ti se pare ca este un vin foarte lejer, dar, odata ajuns in stomac, simti ca acesta iti ia foc !” Mmmm, ce-as mai bea si eu un Vernaccia )

A inceput sa ploua, fugim repede la microbuzul cu care ne reintoarcem la Montecatini Terme.

 

23 APRILIE 2013 – MARTEDI - IN “BIROURILE” FLORENTINE SI LA PISA 

 

In aceasta dimineata de marti, m-am sculat putin mai tarziu – pe la ora 8,00 AM, mi-am savurat in tihna micul dejun si apoi m-am suit in vagonul companiei feroviare Trenitalia. Trenul ajunge cu cea mai enervanta punctualitate in gara si o ia spre sud-est, spre Firenze, ca de obicei. Astazi voi vizita faimoasele galerie de arta Uffizi.



Sub Cosimo I, birocratia Toscana a crescut mult si a fost nevoie de noi birouri care sa gazduiasca “armata” de magistrati, de avocati, de notari si de alti functionari publici. Astfel a fost construit Palazzo Uffizi, “lipit” de Palazzo Vecchio, acum o celebra galerie de arta, dar care era menita sa serveasca unui scop utilitar – uffizi = birouri.

Vasari, arhitectul, a construit, incepand din anul 1560, un etaj bine luminat, folosind intaritura de fier, pentru a crea un perete – aproape continuu - de sticla, in jurul curtii interioare. Aceste geamuri au provocat multe stricaciuni cand o bomba terorista a explodat langa aripa de vest in mai 1993, aruncand bucati de sticla peste tot si distrugand un numar mare de obiecte de arta.

In secolul XVI insa, utilizarea atat de generoasa a sticlei era neobisnuita, iar marele duce Francesco I a decis ca acel coridor de la etaj, ar fi un spatiu perfect pentru a expune statuile, covoarele si tablourile familiei Medici. Astfel a inceput ceea ce, mai tarziu, a devenit una dintre cele mai bogate colectii de arta din lume. Ea este aranjata cronologic, astfel incat pot urmari, aproape ca in manual, dezvoltarea artei florentine, de la stilul sever al perioadei gotice (secolul XIII si XIV), spre stilul realist al Renasterii timpurii si, spre sfarsit, la folosirea unor culori somptuoase caracteristice Renasterii (secolul XV) si apoi perioadelor manieriste (secolul XVI) din toata Europa. O sa-i admir aici pe Giotto, Masaccio, Piero della Francesca, Botticelli, Leonardo da Vinci, Durer, Memling, Michelangelo, Raphael, Caravagio, Rubens sau Goya – ca sa nu citez decat pe cativa dintre marii maestri care imi trec acum prin minte.

Pentru aceasta constructie spectaculoasa - Palazzo Ufizzi – care se intinde in forma de U, de la Palazzo Vecchio pana la fiume Arno, a fost sacrificata o biserica veche San Pier Scheraggio – in parte daramata dar in parte inglobata in noul edificiu. La parter, Vasari a proiectat un portic inalt sprijinit de coloane dorice alternand cu stalpi robusti, care au deasupra o galerie cu arcade, care, la construire, nu a avut un rol bine determinat. A fost Francesco I di Medici, care a facut din aceasta galerie un muzeu, angajandu-l pe Buontalenti sa construiasca Tribune, unde marele duce a adus numeroase obiecte pretioase vechi. Francesco a dat ordin sa fie amenajat si primul culoar al galeriei Tribuna pentru a amplasa aici statuile grecesti si romane apartinand familiei Medici – de unde si numele coridorului - Galleria delle statue. Succesorul lui Francesco – Ferdinando I di Medici – aduna din resedintele medicee cele mai frumoase arme, creand Galleria dei armi si inca o sala care cuprinde o colectie de instrumente matematice si astronomice. In secolul XVII, Vittoria della Rovere, sotia lui Ferdinando II di Medici, aduce aici, colectia de tablouri de Rafael si Tizian care apartinuse bunicului ei – Frederico di Urbino. Colectiile din Ufizzi se maresc in continuare prin donatiile facute de catre cardinalul Leopold catre nepotul sau Cosimo III di Medici, care si da ordin sa se construiasca noi sali precum si o intrare monumentala in edificiu. Fiica lui Cosimo III – Anna Maria Luisa di Medici, ultima din dinastia Medici si vaduva printului Elector Palatin, aduce in Ufizzi opere ale maestrilor germani si flamanzi, si, prin Pacto (mentionat mai sus) hotaraste ca toate aceste nestemate culturale sa fie perpetuu in proprietatea orasului Firenze.

Galeria Ufizzi este deschisa publicului de marti pana duminica, fiind inchisa in fiecare zi de luni, precum si in zilele de 1 ianuarie, 1 mai, prima zi de Pasti si 25 decembrie. Biletele de intrare se pot procura direct de la casa de bilete - mezanin poarta 1 - sau se poate face rezervare prin internet – rezervarea costa 4 EURO – si biletul se ridica de la mezanin poarta 4. Cetatenii Uniunii Europene cu varsta sub 25 de ani sau peste 65 de ani nu platesc biletul de intrare. Totusi eu am platit pretul de 18 EURO in loc de 4 EURO (incasat de agentia de turism din Romania) – nu stiu de ce ! (

 

Sectiunea secolelor XIII si XIV.

In arta italiana si - in particular toscana - a secolelor XII – XIV, asistam la o evolutie de la tehnicile inspirate din traditiile reprezentarii bizantine catre forme umane mai concrete care au definit arta occidentala a acelor vremuri. Mozaicul si fresca sunt inca tehnicile cele mai utilizate, dar incet-incet, apare si  tehnica pictarii pe lemn, pentru care era necesara o noua pregatire a culorile care trebuiau asternute pe noul suport. Pentru ca operele create erau aproape in exclusivitate dedicate uso religioso ele reprezentau cel mai adesea crucifixe, mari figuri ale apostolilor sau ale altor sfinti sau Vergini con Bambini.

Din aceasta sectiune mi-au placut :

        Peppo CimabueMadona di Santa Trinita, 1285, pictura pe lemn, 385x223 cm. Cimabue a fost “profesorul” lui Giotto. Pictarea Madonei “tradeaza” inca influentele bizantine, dar folosind o noua tehnica a liniilor de contur, pictorul creaza o profunzime a spatiilor prin suprapunerea personajelor pictate si prin curburile de la baza tabloului  in care sunt plasati profetii Ieremia, Abraham (Avram), David si Isaia.

        Vespignano GiottoMadona di Ognissanti, 1310, pictura pe lemn, 325x204 cm. Aici pictorul s-a indepartat de traditia bizantina si a pictat aproape tridimensional acest panou destinat altarului bisericii Ognissanti din Firenze. Este interesanta perspectiva lui Giotto asupra tronului pe care sta Fecioara si maniera in care sunt “dispusi” ingerii;

        Simone MartiniAnnunciazione (Bunavestire) e due santi, 1333, pictura pe lemn, 184x210 cm. Provine de la altarul din catedrala din Siena, iar cei doi sfinti sunt probabil San Ansano si Santa Marguerita. Madona este pictata “retragandu-se” la aparitia Arhanghelului Gabriel, ceea ce tradeaza un disturbo legat de transcendenta viziunii si de anuntarea rolului pe care va trebui sa il aiba Fecioara Maria in viata pamanteana a lui Iisus Christos.

        Andrea Orcagna si Jacopo di Cione - San Matteo ed episodi della sua vita, 1367, pictura pe lemn, 291x165 cm. Provine de la biserica Orsanmichele, fiind comandat de breasla cambiavalute (zarafi). Deasupra reprezentarii Sfantului Matei am remarcat patru  medalioane, reprezentand patru monede de aur pe un camp de culoare purpurie, simbol al acestei corporatii.

 

 

Sectiunea secolului XV.



Acest secol florentin a fost caracterizat  de trei fenomene : atitudinea cetatenilor orasului fata de civilizatia goticului tarziu, revirimentul care se intensifica prin ascendenta umanismului cultural si apoi influenta Renasterii de-abia nascande. La Florenta creaza acum Lorenzo Ghiberti, mai intai in maniera goticului tarziu si mai apoi in stilul timpuriu renascentist. In aceasta prima jumatate a secolului XV isi impun amprenta uriasii creatori Filippo Brunellesci, Donatello si Masaccio. Aceasta perioada infloritoare a artei Florentine se incheie la moartea lui Lorenzo Magnificul si ascensiunea influentei calugarului Savonarola.

        Tommaso Masaccio - Vergine con bambino e con Sant'Anna, 1424, pictura pe lemn, 175x103 cm. Se gasea in biserica Sant’Ambrogio din Firenze. Este o reprezentare exceptionala, pe verticala, a mamei Sfintei Maria, care o imbratiseaza pe Fecioara  care il tine in brate pe pruncul Iisus;

        Paolo UccelloBattaglia di San Romano, 1456, pictura pe lemn, 182x220 cm. Provine din Palazzo Medici-Riccardi. Exista inca doua tablouri pictate de Uccello cu aceeasi tema la Luvru si la National Gallery din Londra. Panoul de lemn reprezinta un episod din lupta dintre florentinii condusi de Niccolo da Tolentino (zugravit de Andrea del Castagno in Domul florentin) contra armatei sieneze. Jocul de culori si forme pictate evoca cu o forta accattivante drama de cosmar gli guerre medievali, cu padurea de lanci, cu soldatii la limita rezistentei umane, cu gli scontri (nechezatul) cailor dezorientati, totul in tonuri speciale si absolute ireale.

        Piero della Francesca - Ritratti del duca e della duchessa di Urbino, 1465-1470, dittico pe lemn, avand dimensiunile de 47x33 cm pentru fiecare panou. Frederico di Montefeltro – imbracat in rosu si cu nasul cocosat - si sotia lui Battista Sforza (cu o coafura somptuoasa si bijuterii superbe) sunt reprezentati vis-à-vis, din profil, pe posteriore-piani del contado di Urbino, adica pictati in aer liber, pe fondul campiei din Urbino si nu in cadrul unei ferestre sau pe fundalul unei cortine (appeso).

        Sandro Botticelli - La scoperta del cadavere di Oloferne, 1470-1472, pictura pe lemn, 31x25 cm. La origine, acest tablou micut facea parte dintr-un diptic pictat in tinerete de Botticelli si care o reprezenta pe Judita intorcandu-se de pe campul de batalie. Desi este o opera de tinerete, Holoferne decapitat este foarte viguros pictat intr-un cromatism minunat al culorilor.

        Piero del Pollaiolo - Ritratto di donna, 1475, pictura pe lemn, 55x34 cm, provenind din Palazzo Pitti. Acest profil de tanara doamna, foarte diferit de frumusetea clasica a secolului XV, are contururi nete, care se detaseaza perfect pe un fond de albastru intens. Domnita este pictata in tonuri calde, umane, este pieptanata dupa ultima moda a vremii, imbracata intr-o rochie somptuosa din brocart cu catifea cremisi (grena) si are bijuterii superbe in par si la gat care ne spun, foarte detaliat care era moda vremii.

        Sandro Botticelli Primavera, 1482-1483, pictura pe lemn, 203x314 cm, provenind de la Palazzo Medici. Cred ca este cel mai popular si cel mai reprodus tablou creat de Botticelli. Descrie “regatul” lui Venus : la dreapta Zephyr o urmareste pe Flora care, impartind flori se indreapta catre Venera, pictata in mijlocul tabloului, avandu-l deasupra pe Cupidon si privind spre cele Trei Gratii care danseaza, langa ele aflandu-se zeul Mercur care destrama norii.

        Sandro Botticelli Madonna del Magnificat, 1482-1483, tondo de lemn cu diametrul de 118 cm. Reprezinta o compozitie insolito, in arcada unei ferestre : La Vergine  este asezata sub o coroana de stele, deasupra careia este un nimb de aur pe care se afla lo Spirito Santo. Fecioara Maria scrie pe paginile unei carti Il Magnificat (Iata roaba Domnului, fie-mi mie dupa cuvantul Tau. Iata ca de acum toate generatiile ma vor numi fericita, pentru ca Cel Puternic mi-a facut lucruri mari). Figurile pruncului Iisus si ale ingerilor sunt splendid zugravite.

        Sandro Botticelli La nascita di Venere, 1484-1486, pictura pe lemn, 172x278,5 cm. Subiectul acestui tablou de mari dimensiuni este inspirat din versurile poetului latin Ovidiu. Reprezinta momentul nasterii zeitei frumusetii – Afrodita = Venus, fiica lui Zeus si a nimfei Leto, din spuma marii, asistata fiind de una dintre surorile ei vitrege Ora (fiica lui Zeus cu nimfa Themis) si de Zephyr (zeul vantului) si Chloris (nimfa florilor), care imprastie flori in intampinarea Venerei.

         Andrea Verrocchio - Battesimo di Gesu, 1473-1478, panou de lemn pictat in ulei,  180x152 cm, provenind din biserica San Salvi. Pictura terminata de Leonardo da Vinci – pe atunci ucenic in atelierul lui Verrocchio - este o opera fundamentala a Renasterii italiene, reprezentand foarte realist arcaiche mani del Padre Celeste, sub care este pictat Duhul Sfant in chip de porumbel, sub care Sfantul Ioan Botezatorul il boteaza in apa Iordanului pe Iisus Christos, asistati fiind de doi angelotti.

        Leonardo da VinciAnnunciazione (Bunavestire), 1475-1480, ulei pe panou de lemn, 98x217 cm, provine din sacristia bisericii Monteoliveto Maggiore. Este o pictura de tinerete a lui Leonardo (avea 23 de ani), compozitia este complet asimetrica, Ingerul inclinandu-se in fata Fecioarei fiind intr-un plan diagonal diferit de planul in care este asezata Maria.

        Leonardo da VinciAdorazione dei Magi, 1481-1482, ulei pe lemn si lac rosu cu verde, 243x246 cm, provine din casa lui Amerigo Benci. Aceasta pictura a fost comandata de calugarii de la manastirea San Donato a Scopeto si nu a fost terminata niciodata. Leonardo a compus subiectul intr-o maniera neconventionala, inlocuind atmosfera traditional fericita printr-o atmosfera de dramatica asteptare. Pictura a ramas in stare de bozza (proiect), cu tonuri de giallo e bistrò (galben si brun-inchis), care accentueaza starea psihologica a personajelor care o inconjoara pe Fecioara Maria cu pruncul Iisus in brate.

        Domenico Ghirlandaio - Adorazione dei Magi, 1487, tondo de lemn cu diametrul de 172 cm. Figurile pictate sunt aranjate in jurul unui inel ipotetic in atmosfera de grande tranquillità a tabloului, unde soldatii sunt pur si simplu siderati de ceea ce vad inaintea ochilor. In prim-plan, magii care se inchina inaintea Fecioarei cu pruncul in brate, au fizionomii mediceene, printre personaje recunoscand si un autoportret de-al lui Ghirlandaio. De remarcat arhitectura porticurilor medievale, dincolo de care se zareste portul asezat pe marginea lagunei.

        Pietro Perugino – Pietà, 1494-1495, panou din lemn pictat, 168x176 cm, provine din manastirea San Giusto. Pictura il arata pe Iisus pe genunchii Fecioarei Maria, sustinut, in stanga, de Sfantul Ioan Evanghelistul. In partea dreapta a picturii, la picioarele lui Christos este Maria Magdalena si Iosif din Arimatheea. Toate personajele sunt incadrate intr-o perspectiva deschizandu-se spre evocarea unui peisaj luminos in tonuri de albastru.

 

Sectiunea Tribuna.

A fost construita de Bernardo Buontalenti pentru marele duce Francesco di Medici in 1589, pentru a primi sculpturi si picturi de diverse dimensiuni. Ea trebuia sa se constituie intr-o antologie a comorilor artistice ale colectiilor Medici si trebuia sa reflecte cultura si tendintele artistice de la sfarsitul secolului XVI – faza finala a Renasterii. Amenajarea actuala a Tribunei este un compromis intre aspectul ei de la 1600 si selectia unor tablouri niciodata expuse, astfel incat sa furnizeze panorama artei toscane si romanice de dupa secolul XVI.

        Andrea Mantegna - Adorazione dei Magi, 1463, panou de lemn pictat, 76x77 cm, provine din capela castelului din Mantova. Polul de interes al scenei este descentrat spre dreapta, unde Fecioara ii priveste pe Magi, lasand astfel un loc important in centru si stanga tabloului pentru pictarea peisajului si a cortegiului magilor. Miniaturismul descrierii personajelor probabil imprumutat din arta flamanda si bogata gama cromatica fac din acest tablou o adevarata capodopera.

        Pietro Perugino Ritratto di Francesco delle Opere, 1494, ulei pe lemn, 52x44 cm, provine din Guardaroba di Medici. Acest tablou, foarte cunoscut, il reprezinta pe fratele gravorului de pietre pretioase Giovanni delle Corniole. Francesco este pictat in demi-bust, cu figura demna si senina, pe fondul unui peisaj toscan care se intinde pana la lacul Transimeno.

        Zorzi Giorgione - Giudizio di Salomone, 1503, panou de lemn pictat, 89x72 cm, provine din colectia Poggio Imperiale. Solomon sta pe un tron in partea dreapta a tabloului avand in fata lui pe cele doua femei care si-l disputa pe copilas, totul pictat intr-o maniera poetica, alternand tonurile vii cu cele intunecate.

        Cima da Conegliano - La Vergine con bambino Gesu, 1504, pictura pe lemn, 66x57 cm. In aceasta opera de batranete, Conegliano o picteaza senin si echilibrat pe Fecioara tinandu-l pe Iisus pe genunchiul drept, intr-o atitudine plina de tandrete, in care copilul o tine pe mamica lui de degetul de la mana stanga.

        Jacopo Pontormo - Leda e il cigno, 1513, ulei pe panou de lemn, 55x40 cm. Pictura de tinerete a lui Pontormo, influentata de Leonardo da Vinci, prin tusele legere si prin sinuozitatea liniilor adaptate minunat la mitul Ledei pictata de artist in momentul in care le da nastere lui Castor, Pollux, Elena (din Troia) si Clytemnestra (nevasta regelui Agamemnon), copiii acesteia procreati cu Zeus, deghizat in lebada.    

        Jacopo Pontormo -Ritratto di Cosimo il Vecchio, 1519, ulei pe panou de lemn, 86x65 cm, il reprezinta pe marele duce, pictat in maniera germana a portretelor. Figura lui Cosimo, galbena ca ceara, pare fara viata, iar corpul acestuia pare imaterial sub somptuosul vestmant rosu purpuriu. Frunzele de laurier (dafin) sunt o aluzie la ramurile ascendente sau descendente ale dinastiei Medici.

        Giorgio Vasari Ritrato postumo di Lorenzo Magnifico, 1520, panou de lemn pictat, 90x72 cm, a facut parte din colectia lui Ottaviano di Medici. Portretul, foarte cunoscut, il reprezinta pe Lorenzo, cu pielea inchisa la culoare, cu trasaturi dure, cu mainile bine desenate, pline de vene in relief si articulatii noduroase. Vasari l-a pictat pe duce oarecum oblic, intrerupand liniile de contur ale blanitei de hermina, ca si cum haina albastra i s-ar misca la adierea vantului.

        Parmigianino - Madonna con il collo lungo, 1540, ulei pe panou de lemn, 219x135 cm. Aceasta lucrare, a carei parte dreapta a ramas neterminata, reprezinta unul dintre exemplele caracteristice ale tendintei manieriste care se opunea Marii Renasteri. Personajele au miscari afectate, iar Madona are un defect anatomic (gatul alungit) – de la care lucrarea isi trage numele. Fecioara, a carei rochie este foarte elaborata, este reprezentata in absenta oricarui tron, pe jumatate asezata, pe jumatate suspendata, tinand in brate un prunc Iisus, care doarme linistit, intins pe genunchii mamei. Localizarea Ingerilor este incerta si inghesuita, iar privitorul este oarecum dezorientat de discrepantele de “scara” existente intre grupul principal al Fecioarei si al ingerilor si profetul care citeste in evanghelii venirea lui Iisus si care este reprezentat in miniatura.

        Torri BronzinoRitratto di Eleonora di Toledo con suo figlio Giovanni, 1545, ulei pe panou de lemn, 115x96 cm, provine de la Palazzo Vecchio. Frumoasa Eleonora de Toledo – fiica viceregelui Neapolului si prima sotie a lui Cosimo I de Medici, este pictata alaturi de unul dintre cei 8 copii pe care i-a avut cu ducele, imbracata somptuos intr-o minunata rochie de brocart care ii pune in evidenta carnatia de alabastru.

 

Sectiunea secolului XVI

Probabil ca Giorgio Vasari avea dreptate cand spunea ca artele figurative si-au atins apogeul in secolul XVI. Arta italiana a exercitat practic, in aceasta perioada o dominatie necontestata in domeniul reprezentarii figurilor umane si al stilului de a picta. La Florenta, Rosso Fiorentino si Pontormo au fost protagonistii crizei clasicismului in istoria complexa a artei toscane in prima jumatate a secolului XVI. Cu acestia, curentul manierist a luat o amploare nationala, punctul principal de referinta fiind Roma iar cel mai important reprezentatnt fiind Michelangelo. In a doua jumatate a secolului XVI, o forta noua – Biserica Reformata – a facut ca obiectivele istorico-artistice sa se schimbe, impunand nelle usanze del tempo, idealuri de simplicitate si de austeritate.

        Hans MemlingMater Dolorosa, sec. XV, panou de lemn pictat, 55x33 cm, a apartinut cardinalului Leopoldo di Medici. Fecioara Maria este reprezentata la o varsta adulta, pioasa, imbracata dupa moda nord-europeana, rugandu-se cu mainile impreunate spre panoul de lemn care il reprezinta pe Iisus Christos cu coroana de spini, dar care nu este in acest muzeu.

        Albrecht Durer - Adorazione dei Magi, 1504, ulei pe lemn, 99x114 cm, provine de la castelul Wittenberg. Acest tablou este reprezentativ pentru arta lui Durer, caci el ii reflecta personalitatea si gustul lui pentru perfectiune si pentru realizarea incisiva si vibranta a perspectivei.

        Raffaello Sanzio Ritratto di l’uomo,1506, ulei pe lemn, 51x37 cm, atribuit mai intai lui Holbein. Dar, la restaurarea acestui panou s-a descoperit un desen in penita, caracteristic tehnicii folosite de Raffael. Identitatea personajului care se pare ca a pozat in chip real, nu este cunoscuta.

        Raffaello Sanzio Autoritratto, 1506, ulei pe lemn, 48x33 cm, provine din colectia cardinalului della Rovere. Probabil ca Raffael a pictat acest tablou identic cu personajul  care apare si in pictura lui faimoasa de la Vatican - La scuola di Atene.

        Michelangelo Buonarroti - Sacra famiglia con San Giovanni bambino = Tondo Doni, 1507, ulei pe panou rotund de lemn cu diametrul de 120 cm. A fost executat cu ocazia casatoriei lui Agnolo Doni cu Maddalena Strozzi, pe cand marele artist avea doar 30 de ani. Este una dintre cele mai faimoase reprezentari din istoria artelor, Michelangelo pictand personajele biblice, altfel decat in toate picturile de pana la el – Sfantul Iosif si pruncul Iisus, foarte energici, sunt in spatele Fecioarei – intr-o tehnica reliefand mestesugul perfect de  reprezentare anatomica a corpurilor umane.

        Lucas Cranach il Vecchio Adam e Eva, 1528, panouri de lemn pictate, fiecare cu dimensiunile de 170x62 cm. Cu rigoarea si perfectiunea imprumutate din tehnica lui Durer, Cranach picteaza intr-o precizie anatomica impecabila corpurile goale alungite, prin pielea goala intrezarindu-se structura osoasa, impietriti intr-o atitudine colpite e teatrale.

        Tiziano Vecellio Ritratto di Eleonora Gonzague Della Rovere, 1537, ulei pe panza, 114x103 cm, provine din Palazzo Ducale di Pesaro. Tabloul este realizat pe panza, o tehnica experimentata mai intai de Rosso Fiorentino pe la 1523. Eleonora este pictata intr-o atitudine regala, cu toate somptuoasele ei bijuterii la vedere. Tizian a pictat minunat si pe il cucciolo lenes asezat pe labute si avand in spate un peisaj molcolm pe tonuri de verde si bleu.

        Tiziano Vecellio Venera di Urbino, 1538, ulei pe panza, 119x165 cm, provenind din Palazzo Ducale di Urbino. Este o compozitie minunata, extraordinar de cunoscuta, in care este reprezentata o tanara femeie cu parul blond si ondulat, cu o figura calda si luminoasa, intr-o atitudine studiata, degajand un farmec voluptos. Este remarcabil pictat asternutul pe care este lungita tanara si unde doarme un catelus, precum si cele doua cameriere occuparono a rovistare nel tronco (care cauta intr-un cufar), totul in fata ferestrei prin care intrezarim lumea exterioara. Multi alti pictori s-au inspirat din acest tablou, dar eu il voi aminti doar pe Edouard Manet…

        Francois Clouet - Francesco I di Francia sul cavallo, 1540, ulei pe panou de lemn, 28x23 cm. Francois Clouet, ca si tatal sau Jean, a fost un pictor miniaturist francez remarcat prin minunatele portrete facute familiei regale franceze de Valois. Celebrul portret ecvestru te frapeaza prin rafinamentul vestmintelor regelui francez (protectorul lui Da Vinci), prin precizia harnasamentelor calului, prin bogatia culorilor de inspiratie flamanda, atat de bine pictate.

        Paolo Veronese - Annunciazione (Bunavestire),1556, ulei pe panza, 143x291 cm, este o opera de tinerete a lui Veronese ( avea 28 de ani cand a pictat-o!) Tabloul este compus ca o scena teatrala, avand pe mijloc o constructie arhitecturala clasica, iar in dreapta si stanga personajele sunt diferit pictate : Maria intr-o atteggiamento pio (pioasa), aproape ireala iar ingerul Gabriel viguros, cu piciare muschiuloase si puternice, intr-o atitudine impunatoare.

        Jacopo Robusti Tintoreto - Leda e il cigno, 1570, ulei pe panza, 162x218 cm, provine din colectia Ducelui d’Orleans-Paris. Realizata la aproape 60 de ani dupa acelasi subiect pictat pe panou de lemn de maestrul Pontormo, subiectul este tratat total diferit si realizat intr-o alta tehnica. Cele doua figuri feminine sunt pictate cu claritate, remarcam bogatia catifelelor, pe care se detaseaza penajul lebedei, intr-o atitudine posesiva pe abdomenul gol al Ledei.

        Domenico Theotokopulos–El Greco – San Giovanni l'Evangelista e San Francesco, 1600, ulei pe panza, 110x86 cm, provenind din colectia Boadilla del Monte – Spania. El Greco, nascut in Creta - care apartinea atunci Republicii Venetiene, a ajuns mai intai la Venetia si apoi in Spania si a pictat intr-o tehnica diferita de cea italiana, care caracterizeaza pictura renascentista spaniola. Tabloul exprima perfect tendinta lui El Greco spre pictarea imaginilor hiperbolice, total extatice, transfigurate de o lumina care aproape descompune contururile corpurilor celor doi sfinti.

 

Sectiunea secolelor XVII si XVIII.

Salile muzeului dedicate secolelor susmentionate ne arata contributia ultimilor Medici in faza expansiunii europene a fenomenului de colectionare si expunere a operelor de arta. Cosimo III di Medici a fost interesat de operelor maestrilor flamanzi Rubens sau Van Dyck, ale caror opere le-a achizitionat si expus la Ufizzi. Cardinalul Carlo di Medici si Cosimo II di Medici, fii unei doamne din nordul european – Cristina de Lorena – au avut inclinatia de a colectiona pictura nord-europeana, in special peisaje sau reprezentari ale scenelor de interior :

        Annibale Carracci – Venera, satiro e amorini, 1588, ulei pe panza, 112x142 cm, a apartinut bolognezului Camillo Bolognetti. Cumparata in anul 1620 pentru colectiile medicee, aceasta panza a fost celebra in secolul XVII, dar nu a fost expusa decat la inceputul secolului XIX din considerente de moralitate, deoarece satirul si amorinii sunt pictati intr-o maniera foarte licentioasa, contravenind uzantelor timpului.

        Caravaggio – Medusa, 1600, panza atasata su uno scudo in legno (pe un scut de lemn), diametru 55 cm, s-a aflat mult timp pe bratul unei armuri orientale primita de marele duce Ferdinando I. Pictarea capului unei meduze pe un scut de lupta sau pe o armura era folosita frecvent in Renastere. Aceeasi figura  dramatica a Meduzei urland a mai fost folosita de Caravaggio si in tabloul - Martiriul Sfantului Matei, din biserica San Luigi din Roma. Ma impresioneaza tonurile de verde ale fondului, ochii expresivi, efectele luminii pe limba Meduzei si pe serpenti (serpii) care ii inconjoara capul.

        Jan Bruegel – Passaggio attraverso il guado di un fiume (drum trecand prin vadul unui rau), 1607, ulei pictat pe panou de cupru, 24x35 cm. Tabloul este pictat pe orizontala si reprezinta un drum prin padure, care traverseaza vadul unui rau si pe care circula carute si calareti imbracati dupa moda italieneasca si nu flamanda. 

        Pierre Paul Rubens - Ritratto di Isabela Brandt, 1625, ulei pe lemn, 86x62 cm, provine din colectia marelui duce Ferdinando I. Tabloul o reprezinta pe prima sotie a lui Rubens, pictata foarte realist, imbracata dupa moda flamanda, mult mai riguroasa si mai severa decat cea din sudul Europei.

        Antoine Van Dick Ritratto di Marguerita di Lorena, la duchessa di Orleans, 1634, ulei pe panza, 204x117 cm. In acest tablou, Van Dick picteaza foarte precis capul si mainile ducesei, respectand intru totul rigurozitatile portretului oficial din epoca. Vitalitatea ansamblului este data de miscarea, parca reala, a draperiei rosii, contrastand cu tonurile inchise ale rochiei de catifea a Margueritei, ornata cu superba dantela de Bruxelles.

        Rembrandt - Autoritratto di gioventù, 1634, ulei pe panou de lemn, 63x54 cm, provine dintr-o colectie din Dusseldorf si a intrat la Ufizzi in 1922. Acest tablou este printre primele dintr-o lunga serie de autoportrete pictate de Rembrandt la 28 de ani. Privesc spre uitatura voluntara, darza a pictorului care s-a autopictat dintr-o pozitie intoarsa pe trei sferturi catre noi, foarte naturala si luminata de tuse deschise la culoare care vin dinspre stanga si care parca maresc spatiul din spatele pictorului.

        Jean Baptiste Simeon Chardin - Ragazzo con casa di carte si Giovanne ragazza al volante, 1740, tablouri in ulei pe panza, cu dimensiunile de 82x66 cm, intrate in Ufizzi in 1951. Tablourile descriu foarte exact un baietel facand castele din carti de joc si o fetita care se pregateste sa joace badmington, imbracati dupa moda europeana din secolul XVIII si pictati aproape ca intr-o fotografie.

        Jean Marc Nattier - Enrietta della Francia nella Flora, 1742, ulei pe panza, 95x129 cm, provenind de la Parma. Henriette era fata cea mai mare a regelui francez Ludovic XV si este portretizata foarte mestesugit in chip de zana florilor, dar totusi este imbracata dupa moda franceza a secolului XVIII.

        Jean Etienne Liotard - Ritratto di Marie Adélaïde de France vestito à la turco, 1753, ulei pe panza, 50x56 cm. Maria Adelaida a fost mama regelui Ludovic XV si in acest tablou a fost pictata in maniera epocii rococo, Liotard pictand cu luciditate aspectul oriental al costumului si zugravind-o pe tanara doamna absorbita de lectura si stand comod pe sofaua verde. Demna de remarcat este si ornamentatia de pe capul Mariei Adelaida, cu fes turcesc, pana, banut pe frunte si siraguri de perle.

        Giovanni Canaletto - Vista del Palazzo del Doge a Venezia, 1755, ulei pe panza, 51x83 cm. Peisajul descrie cheiul si malul canalului Schiavoni, de la San Marco la Palatul Dogilor si inchisoare, pana la Palazzo Dandolo = actualul hotel Danieli. Pentru aceasta compozitie, probabil ca pictorul s-a folosit de o camera ottica, un instrument care usura vederea in perspectiva. Foarte natural sunt pictate figure della navigazione interna si vapoarele din laguna.

        Francesco Guardi - Capriccio con ponti su un canale, 1780, ulei pe panza, 30x53 cm. Aceste “capricii” erau la moda in pictura secolului XVIII, ele marcand gustul epocii pentru ruine, pentru peisaje romantice care ne duc cu gandul la destinul inexorabil.

 

Este mult trecut de ora pranzului si simt ca nu mai pot sa mai admir chiar nici un tablou, mai ales ca in multe sali ale muzeului am simtit, la propriu, balansarea pardoselii, ca la un cutremur – efect al constructiei medievale a edificiului…

Parasesc incet “birourile” gandindu-ma la toata zestrea de frumusete care se afla in celebra cladire in forma de U si pe care v-am descris-o cu atata ardoare. Ma rog, din cele aproximativ 1000 de tablouri eu v-am descris cam 50… Proportions gardees !

Ma grabesc insa spre gara, pentru ca trebuie sa prind trenul de 14,53, care ma va duce in aceasta dupa amiaza spre alt faimos obiectiv – Pisa… Biletul de tren Firenze – Pisa costa 7,7 EURO, pe distanta de aproximativ 100 kilometri, trecand prin statiile Le piagge, Signa, Empoli, San Miniato e Fucecchio, San Romano Monte Poli, Es. Croce, Ponte Dera, Cascianot, Pisa Centrale, Pisa San Rossore – punctul terminus al calatoriei cu trenul !

De ce Pisa? Raspuns clasic:“Pentru ca aici pot admira Torre Pendente (turnul inclinat)!” )

Atractiile turistice se afla deci, in coltul nord-vestic al zidurilor orasului, in jurul sugestiv - numitului Campo dei Miracoli, aflat la distanta de aproximativ 10 minute de mers pe jos, de la gara Pisa San Rossore. Infatisarea bizara a catedralei si a baptisteriului datoreaza mult influentei arhitecturii islamice, experimentata de comerciantii si carturarii din Pisa prin contactele comerciale intensive cu Spania, aflata sub influenta maura. In anul 2001, dupa mai mult de un deceniu de restaurari, celebrul Torre Pendente, a fost redeschis publicului - program de vizitare 8,00 – 19,00, plata la intrare, interzis copiilor sub 8 ani.

Baza navala pana la prabusirea Imperiului Roman, situata la adapost de navalirile piratilor, Pisa – republica independenta incepand cu secolul IX, a stiut sa traga importante foloase datorate pozitiei ei geografice, devenind “egala” republicilor Genova si Venetia in lupta impotriva dominatiei musulmane din bazinul mediteranean.

In secolele XII si XIII, comertul portuar al Pisei a devenit infloritor si puterea ei maritima a atins apogeul. In aceasta perioada fiorente sunt construite faimoasele monumente pisane si se fondeaza Universitatea din Pisa (1343). In conflictul din secolul XIII dintre papalitate si imparatul Frederic I Barbarossa, Pisa a trecut de partea ghibelinilor (imparatului), intrand astfel in lupta pe mare cu genovezii si in peninsula cu florentinii si lucanezii. In 1284 flota pisana a fost distrusa in batalia de la Meloria, Pisa a cedat Genovei Corsica si Sardinia si, sfasiata de lupte interne, a asistat la dislocarea imperiului ei maritim, pierzandu-si autonomia si  trecand, incepand din 1406, sub tutela Florentei.

Marii duci toscani de Medici au acordat o atentie speciala Pisei, mai ales in domeniul stiintific. Il figlio più famoso de PisaGalileo Galilei (1564-1642) – si-a consacrat toata viata  studiilor de fizica si de astronomie. Acoperit de onoruri de catre marele duce Cosimo II di Medici, care si-a insusit teoriile lui Galilei despre rotatia Pamantului in jurul axei sale - Eppur si muove -  savantul a trebuit sa-si renege doctrina in fata Tribunalului Inchizitiei, in anul 1634, pentru a nu sfarsi ars pe rug ca inaintasul sau Giordano Bruno.

Am ajuns in fata Campo dei Miracoli si am intrat inauntru prin Porta Santa Maria, de unde admir inclinatia spectaculoasa a Turnului din Pisa. In curte sunt amplasate cele 4 edificii faimoase :

        Il Duomo di Santa Maria Assunta (catedrala) – constructia sa a inceput in 1063 sub conducerea arhitectului Buscheto di Giovanni Giudice – inmormantat chiar in aceasta catedrala. Munca lui a fost continuata de arhitectul si sculptorul Rainaldo care deseneaza fatada Domului, cu cele patru etaje de galerii cu colonete. Portile de bronz au fost turnate in 1602 dupa desenele lui Jean Bologne. Poarta de intrare se deschide spre transeptul din dreapta, dotat cu frumoase fogli romani (frunze) de bronz realizate la sfarsitul secolului XII de catre Bonanno Pisano, care inconjoara scene din viata lui Iisus tratate intr-o maniera foarte naiva, dar de o prodigioasa libertatea creatoare. Domul are 100 metri lungime, cuprinzand 5 nave si nenumarate coloane care ne ofera o  etonnnante molteplicità di prospettive interioara. Admir mai ales sedia sculptat de Giovanni Pisano intre 1302-1311, care este asezat pe 6 coloane de marmura rosie si 5 stalpi decorati cu figuri religioase si alegorice. Langa acest scaun este amplasata lampada di Galilei, ale carei oscilatii i-au sugerat savantului teoria despre miscarea Pamantului in jurul axei sale.

        Torre Pendente sau Campanile – servind de clopotnita, acest turn alb de marmura, de stil roman foarte pur, a fost inceput in 1173 de Bonanno Pisano si a fost terminat de-abia in anul 1350. Inclinatia sa de 4 metri se datoreaza naturii aluvionare a terenului, insuficient de rezistent pentru a suporta greutatea edificiului. In van arhitecti din diverse epoci istorice au incercat sa corijeze acest defect de constructie. Cilindric – in maniera turnurilor bizantine, edificiul are 6 etaje de galerii cu coloane, care par a se rasuci in spirale di vento din cauza efectului inclinatiei. La nivelul inferior se regasesc le arcate cieche ornate cu romburi, proprii stilului arhitectural pisan.

        Battistero – inceput in 1153, prezinta in partea inferioara caracteristicile stilului roman pisan. In schimb, i frontoni e i pinnacoli care surmonteaza arcadele de la primul etaj sunt gotice. Cupola se termina in forma de trunchi de piramida, punand in valoare cele patru portaluri sculptate prin care se intra in baptisteriu.

        Camposanto (cimitirul) – proiectul lui a fost facut in 1277 de catre arhitectul Campanilei – Giovanni di Simone. Lucrarile au fost intrerupte din cauza bataliei de la Meloria (1284) si au fost reluate de-abia in secolul XV. Vasta sa incinta rectangulara este delimitata de porticuri care nu se vad din exterior. In interior arcate semicircolari, sunt ornate cu detalii gotice, desenand patru deschizaturi ogivale de o minunata legeritate. In mijloc, “cimitirul “ cuprinde pamant sfant adus de la Ierusalim, de pe Golgota, inconjurat de peste 600 de lapidi (pietre tombale) ale celor plecati spre taramul mortilor. Admirabilele fresce care decorau peretii Camposanto, au fost in mare parte distruse din cauza incendiului provocat de un bombardament din 1944. Printre cele mai celebre sunt Il trionfo della morte, Il giudizio universal e ll'inferno, create in secolul XIV si expuse acum in sala din galeria de nord – ce realist sunt redate scurtimea vietii si vanitatea placerilor terestre.

 

Dupa fotografiile facute in asa fel incat privitorul sa vada ca si eu sustin Turnul din Pisa ) beau un cappuccino cu prietenii si ne reintoarcem repede in gara, unde are loc un episod comic – in timp ce capo di tutti capi Giovanni convalideaza biletele, eu “tin” trenul sa nu plece din gara, stand cu un picior pe scara trenului si cu celalalt pe peron. Mecanicul se da jos de pe locomotiva, ii explic ca suntem un grup de turisti francezi (!) si acesta accepta sa intarzie trenul cu cateva minute )



Este drept, am “prins” trenul, dar l-am luat in directia opusa !

Asa ca ne dam jos in Pisa Centrale si asteptam trenul care ne va duce, in directia buna, spre Luca – pretul 3,3 EURO, pe distanta de aproximativ 20 kilometri, trecand prin statiile Pisa San Rossore, San Giuliano Terme si Riprafatta. In gara Luca ploua cu galeata, asa ca nu avem altceva de facut decat sa privim autobuzele galbene care trec, prin ploaia torentiala, prin piata din fata garii. Apoi ne suim in trenul care ne va duce de la Luca la Montecatini Terme – 4,10 EURO, pe o distanta de aproximativ 30 de kilometri. Excursia de astazi a durat aproximativ 12 ore, dar, desi sunt obosita, sunt in acelasi timp extrem de fericita...



Yüklə 448,49 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin