Jurnal italian / toscan 2013

 

24 APRILIE  2013 – MERCOLEDI–MUSAFIRA LUI NAPOLEON IN ISOLA d’ ELBA

 

          Astazi vom merge, cu microbuzul, spre insula Elba, aflata in largul Marii Mediterane si facand parte din arhipelagul toscan, alaturi de insulitele Pianosa, Capraia, Montecristo, Giglio si Giannutri. Excursia de astazi costa 55 EURO. De la Montecatini Terme si pana la Piombino sunt aproximativ 160 kilometri, soseaua trecand prin apropierea oraselor : Luca, Pisa, Rosignano, Cecina, San Vincenzo, Venturina si Montegemoli. Ajunsi in portul Piombino ne-am imbarcat (cu microbuz cu tot) in ferryboat-ul companiei Moby&Toremar, platind inca 25 EURO traversarea (dus-intors) pana in  Porto Ferraio, aflat cam la 20 de kilometri departare de tarm. Ferry arata bine, are capacitatea de 86 de autoturisme, 16 autocamioane si aproximativ 100 de persoane, avand in vedere ca este dotat cu 50 veste de salvare pentru adulti, inca 50 de veste pentru copii si 4 barci de salvare cu capacitate de cate 20 de locuri.

Insula Elba a devenit celebra pentru ca aici a fost exilat Napoleon Bonaparte (1769-1821), dupa abdicarea lui semnata la Fontainebleau, intre 4 mai 1814 si 1 martie 1815.

Napoleone di Buonaparte s-a nascut in Ajaccio – Corsica, intr-o familie numeroasa, fiind al doilea dintre cei sapte copii. Ofiter de artilerie in armata franceza, se distinge in bataliile purtate de Prima Republica Franceza impotriva Coalitiilor Europene (Marea Britanie, Prusia, Austro-Ungaria, Rusia), mai ales in cucerirea orasului Toulon (1793) de la britanici, dupa care este promovat la gradul de general. In 1799 organizeaza o lovitura de stat si se proclama Prim Consul, iar cinci ani mai tarziu Senatul Francez il proclama Imparat, iar Napoleon se incoroneaza in catedrala Notre Dame din Paris, in prezenta Papei Pius VII, spunand : “Imperiul inseamna pace !”

Dar pacea este de scurta durata, pentru ca Napoleon avea marea ambitie de a stapani intreaga lume, asa ca ii infrange pe austrieci in 1805 la Austerlitz si pe prusaci in 1806. Incheie un acord de pace cu tarul Rusiei Alexandru I in 1807, dar invadeaza Rusia in 1812, unde este invins de marele general “iarna ruseasca” si apoi este invins si de catre natiunile europene in batalia de la Leipzig in 1813. Napoleon este obligat sa abdice si este exilat in insula Elba. Imperiul fondat de Napoleon se prabuseste, Bourbonii sunt readusi pe tronul Frantei prin Ludovic XVIII. Incurajat de disolutia statului francez sub Bourboni si de dezbinarea monarhiilor europene, Napoleon pleaca din insula Elba si incepe ceea ce avea sa fie aventura “celor 100 de zile”. Reintronat, Napoleon incepe sa viseze la refacerea marelui imperiu francez si chiar obtine cateva victorii. Pentru scurt timp insa, pentru ca este infrant, din nou, in batalia de la Waterloo (18 iunie 1815) si este silit sa abdice din nou. Napoleon este exilat pe insula Sfanta Elena, unde a si murit in conditii neclare (probabil otravit cu arsenic de catre britanici), cativa ani mai tarziu – 5 mai 1821. A fost inmormantat cu onoruri militare, iar mai tarziu i s-a construit impresionantul monument funerar din Dome des Invalides de la Paris, unde a fost reinhumat in 1842, la ordinele regelui francez Ludovic Philip.

Dar sa revin in insula Elba, la 192 de ani dupa moartea imparatului Napoleon Bonaparte...

Cu plajele sale intinse pe 150 kilometri, cu locurile sale solitare si tacute, cu clima sa uscata si fermecatoare, Elba este un loc de odihna si nu neaparat un obiectiv turistic. O legenda spune ca Arhipelagul Toscanei a luat nastere din colierul Venerei, pe care aceasta l-a pierdut in apele Marii Tireniene. Arheologii zic ca insula a apartinut candva, la inceputul istoriei Pamantului, continentului disparut Tyrrhenida, alaturi de insulele Corsica si Sardinia. Elba are piccole calette (golfulete), grote misterioase si plaje luxuriante, cu o vegetatie mediteraneeana compusa din ficusi indieni, palmieri, eucalipti, cedri, magnolii, pini, maslini si bineinteles vita de vie, de unde se produc renumitele vinuri Moscato bianco sau Aleatico.

Relieful insulei este granitic si accidentat, culminand cu muntele Capanno (1018 metri altitudine), bogat in zacaminte de fier exploatate inca de pe vremea etruscilor. Insula este impartita in opt regioni = comune, toate apartinand de provincia Livorno : Porto Ferraio, Campo nell’Elba, Capoliveri, Marciana, Marciana Marina, Porto Azzurro, Rio Marina si Rio nell’Elba.

Apa cristalina, albastra si transparenta reprezinta o adevarata atractie pentru amatorii de scufundari. Cu toate acestea, este bine de amintit faptul ca insula Elba nu înseamna doar mare, ci si arta si istorie. Se pot admira locurile unde se afla artefacte etrusce si romane, biserici romanice, schituri, fortarete si, bineinteles, resedintele lui Napoleon din timpul celor zece luni de exil in aceasta insula.

Pasionatii de geologie au posibilitatea de a aduna minerale din faimoasele mine ale insulei, cunoscuta pentru resursele sale de fier, sau se pot multumi sa le admire in Muzeul din Rio Marina. Gratie unui nivel ridicat al calitatii oferite de hotelurile sale cu vechi traditii, cu structuri adesea amplasate in parcuri luxuriante, cu terenuri de tenis sau de golf, cu centre nautice si de scufundari, cu scoli de canotaj, centre de fitness, cluburi cu personal specializat pentru supravegherea copiilor, insula Elba este un loc potrivit pentru petrecerea oricarei vacante. Nu lipsesc insa si posibilitatile de distractie pentru cei care sunt dornici de o vacanta fara somn. Insula dispune de peste 8.000 de locuri de cazare in hoteluri si alte 10.000 de locuri in campinguri. La capitolul gastronomie, aici se inscriu o serie de preparate traditionale din peste, dar si pe baza de verdeturi si branzeturi. Printe preparatele traditionale se numara : zuppa di pesce cacciucco (supa de peste), riso nero (orez negru), spaghetti con succo di pesce (spaghete cu sos de peste) si minestrone di verdure con gurguglione (supa de legume cu paine prajita).

Porto Ferraio – capitala insulei Elba - asezata intr-un golf foarte pitoresc, mai conserva ramasitele zidului de aparare al portului si doua fortarete. Sus, pe un deal, se zareste Museo Napoleonico dei Mulini - o casa simpla, cu terase si gradini, unde a locuit Napoleon si in care este pastrata biblioteca imparatului si cateva obiecte personale care au apartinut acestuia.

Apoi facem “inconjurul” insulei cu microbuzul. Trec pe langa plaja de la Biodola si ne oprim in Marciana Marina, unde, de la tavernetta Il Cantinone dal 1948, cumpar un vino aromatizzato dell’Elbe, care continea : marsala fine, zucchero, alcool strata di mandorla (migdale), caramello. Am trecut apoi prin Marina di Campo (port de pescari), asezata deasupra unui golfulet foarte pitoresc si am admirat, intr-un peisaj de dealuri acoperite de stejari verzi si vita de vie, Villa Napoleon de San Martino – o casa modesta care a fost resedinta de vara a lui Napoleon si de unde exista o perspectiva frumoasa spre Marea Mediterana, pe care probabil imparatul o privea si gandul ii zbura spre Franta lui mult-iubita.

Nu am vizitat Madonna del Monte, situata pe drumul care trece pe deasupra oraselului Marciana Marina. Aceasta  este un sanctuar construit pe versantul nordic al Monte Giove, in secolul XVI. Foarte aproape de aceasta capela exista o fontana in hémicycle datata 1698 si un conac unde Napoleon a locuit impreuna cu Maria Walewska in iunie 1814.

Microbuzul ajunge apoi la Capoliveri si de sus admiram panorama numita tre mare, care ne permite sa fotografiem cele tre insenature (golfulete) : Porto Ferraio, Marina di Campo si Porto Azzurro. Coboram spre Porto Azzurro, trecand pe langa o fortezza (fortareata) - astazi penitenciar si vizitez Collezione Giannini – Mostra Privata di Minerali – o colectie impresionanta de pietre semipretioase si flori de mina (cum avem si noi la muzeul din Baia Mare). Apoi trecem prin satul Rio Marina – port minier care poseda si el un obiectiv turistic - Torre con merli.

Ne reintoarcem de unde am plecat – Porto Ferraio si mergem la o Café unde savurez deliciosul cappuccino italiano.

 

25 APRILIE  2013 – GIOVEDI – IN VIZITA LA ACADEMIE & PALAZZO PITTI

 

 Astazi colegii de excursie merg la Cinque Terre, dar eu ma duc singura la Firenze. Vreau ca toata ziua sa ma “imbat” cu comorile de arta florentina neadmirate inca…

M-am dat jos din tren la Firenze Centrale si am traversat piata pentru a intra in Santa Maria Novella. Intrarea in biserica costa 5 EURO. Se trece pe langa statuia uriasa a lui Giovanni Salerno – fondatore di Santa Maria Novella, executata de Girolamo Ticciati in secolul XVII. Biserica si manastirea, fondate in secolul XIII de catre calugarii dominicani, inchid pe latura de nord-vest frumoasa piata alungita unde in Evul Mediu aveau loc corsi per carri (curse de care).

Proiectata in anul 1279 de catre Sisto da Firenze si Ristoro da Campi, biserica è stato completato in 1348 de Jacopo Talenti si cuprinde si un turn romano-gotic construit in 1330. Superba fatada, cu motive geometrice in marmura alba si verde a fost refacuta intre 1456-1470 de catre Leon Battista Alberti care a proiectat si portalul de intrare in la chiesa, care este incadrat de o friza pe care se vad insemnele heraldice ale familiei Rucellai – sponsorul edificiului. Ma impresioneaza vastitatea spatiului interior – 100 metri in lungime – gata sa primeasca credinciosii la predica. Are trei nave separate de stalpi terminati in ogive.  In biserica se afla capelele :

        Cappella de la Pura – constructie renascentista ridicata in onoarea unei Vergine miracolosa, reprezentata intr-o fresca din secolul XIV.

        Cappella Rucellai – ornata cu fresce reprezentand Martirio di Santa Caterina de Giuliano Bugiardini - 1423.

        Cappella Bardi – cu  Vergine del Rosario de Giorgio Vasari – 1568 si cu urme ale unor fresce din secolul XIV.

        Cappella di Filippo Strozzi il Vecchio – cu remarcabilele fresce La storia della vita di San Filippo e San Giovanni Evangelista  executate de Filippino Lippi – 1503.

        Cappella Tornabuoni, care in altar are un frumos Crocifisso (crucifix) executat in bronz de Jean Bologne. Boltile si zidurile acestei capele sunt ornate cu fresce reprezentand Scene dalla vita di San Giovanni Battista e Scene della vita della Vergine realizate de atelierul de pictura al lui Domenico Ghirlandaio, unde a invatat mestesugul asezarii culorilor pe fresca si baietelul de 13 ani Michelangelo. Citeam acum vreo 50 de ani cartea Agonie si extaz de Irving Stone si imi imaginam cum arata fresca pe care iata, astazi o pot admira cu cea mai mare placere. Mi-a ramas in cap ce zicea Michelangelo pe vremea aceea, cand credea ca meseria de pictor de fresce nu este de el : “Cine lucreaza intr-o meserie care nu i se potriveste, fierbe supa intr-un cos impletit din nuiele”.

        Cappella Gondi proiectata de Giuliano de Sangallo, avand pe peretele din spate celebrul Crocifisso de Brunelleschi.

        Cappella Strozzi di Mantova cu marea pictura pe panou de lemn Il Cristo trionfante de Andrea Orcagna – 1357.

 

Nella navata sinistra se afla remarcabila fresca a lui Masaccio - La Trinità – 1427. Aceasta este gandita simetric pe o dispozitie piramidala a personajelor intr-o arhitectura renascentista pitoreasca, iar il gioco delle prospettive i-a fost sugerat lui Masaccio de catre Brunelleschi. Nella parte superiore della composizione se afla Dumnezeu, sub care este Christos rastignit pe cruce, avand de o parte si de cealalta pe Fecioara Maria si pe Sfantul Ioan Evanghelistul, la picioarele carora sunt comanditarii frescei – membrii familiei florentine Lenzi. Sub acestia se afla un schelet asezat pe un sicriu, care simbolizeaza caracterul efemer al vietii umane, la care face aluzia si inscriptia : “Sono stato quello che siete e sarete quello che sto”, adica “Am fost ceea ce voi sunteti si veti fi ceea ce sunt eu “.

Ies din biserica Santa Maria Novella si nimeresc (sub o ploaie usoara de primavara) peste o festivitate nationala cu militari imbracati in frumoasele lor uniforme bleumarin/alb/rosu care are loc in Piazza dell’Unita Italiana.

Astazi este Festa della Liberazione (ziua eliberarii) – o zi importanta in istoria Italiei – sfarsitul ocupatiei naziste si a perioadei fasciste. A fost aleasa aceasta data pentru ca 25 aprilie 1945 a fost ziua de eliberare a oraselor nordice Torino si Milano. Totodata, in acea zi il Comitato di liberazione nazionale nell’Italia (Comitetul de Eliberare Nationala din Italia de Nord) - CLNAI, prezidat de Luigi Longo, Emilio Sereni, Sandro Pertini si Leo Valiani au proclamat oficial l'insurrezione. Prin intermediul radio-ului s-a anuntat preluarea tuturor puterilor statului de catre CLNAI si pedeapsa cu moartea pentru toti liderii fascisti, principalul vizat

fiind Benito Mussolini, care a si fost capturat si executat trei zile mai tarziu. Pana la 1 mai 1945, au fost eliberate principalele orase din jumatatea de nord a Italiei : Bologna (21 aprilie), Genova (26 aprilie), Venetia (28 aprilie). Liberazione a pus astfel capat a 20 de ani de dictatura fascista si a 5 ani de razboi. Ziua de 25 aprilie 1945 a reprezentat inceputul unui drum istoric, care va duce la referendumul din 2 iunie 1946, pentru ca poporul italian sa aleaga intre monarhie si republica si la nasterea Republicii Italiene.

Ma indepartez de Piazza dell’Unita Italiana unde festivitatile depunerii de coroane de flori continua si, prin Via de Melarancio ajung in Piazza Madonna degli Aldobrandini si intru in Cappelle Medicee – aceasta vasta constructie care adaposteste mormintele celor din familia Medici. Bigletto integrato, pentru cetatenii din Uniunea Europeana de peste 65 de ani este gratuito, asa ca patrund intr-o sala vasta, intunecoasa si destul de joasa, creata de Buontalenti, unde se gasesc La tomba di Cosimi il Vecchio, la tomba di Donatello si mormintele altor personalitati, inclusiv ai celor din familia Lorena.

De aici urc pe scari spre La cappella dei Principi imaginata de Nigetti si terminata de Buontalenti in 1602. Exteriorul acestei capele, de aspect baroc, foro di ampie finestre, este facut din pietre cilindrice, acoperite cu piastrelle (tigle), exact ca si cupola Domului. Interiorul Capelei Printilor, de constructie octogonala, este in intregime acoperit de marmura si de pietre dure, dupa gustul baroc. Deasupra plintei ornate cu 16 blazoane ale oraselor care faceau parte din ducatul Toscanei, se gasesc sase sarcofage surmontate de statuile executate de sculptorul Tacca, reprezentandu-i pe : Cosimo III, Francesco, Cosimo I, Ferdinando I, Cosimo II si Ferdinando II. De o parte si alta a altarului se deschid mici sali, folosite altadata ca sacristii, in care astazi se gasesc colectii de vase de sticla, obiecte de cult si relicvarii din secolele XVII si XVIII.

Un culoar ma duce apoi spre La nuova sagrestia, prima realizare a lui Michelangelo in calitate de arhitect, incepand cu anul 1520 si lasata neterminata in anul 1534, cand Michelangelo a fost chemat la Roma. Aceasta este gandita intr-un stil care a “bulversat” complet echilibrul arhitectural propus de catre Brunelleschi in Vecchia sagrestia, printr-o ornamentia dinamica a peretilor propusa de un Michelangelo de 45 de ani - deci in cea mai buna perioada creatoare a sa. Michelangelo a imaginat un plan carre surmontat de o cupola cu chesoane si inconjurat de pereti construiti din pietra serena gri si marmura alba, pentru a asigura astfel solemnitatea patetica a incintei. In fata altarului, se afla sarcofagul lui Lorenzo il Magnifico si al fratelui lui mai mic Giuliano di Medici (asasinat in conspiratia Pazzi, al carui fiu bastard, recunoscut totusi - Giulio, a devenit Papa Clemente VII), surmontate de statuile : Sfantului Doctor Fara Arginti - Damian de Raffaello di Montelupo, a Fecioarei cu Pruncul de Michelangelo si cea a Sfantului Doctor Cosma de Giovannangelo Montorsoli. Tot aici se afla faimoasele lucrari ale lui Michelangelo – La Tomba di Lorenzo – ducca dell’Urbino (nepotul lui Lorenzo Magnificul si tatal Caterinei de Medici – regina Frantei) si La Tomba di Giuliano, ducca di Nemours (unul dintre cei trei fii al lui Lorenzo Magnificul si fratele mai mic al lui Giovanni = Papa Leone X).

Michelangelo l-a imaginat pe Giuliano di Medici in chip de “combattente vincitor”, inconjurat de alegoriile il giorno e la note, reprezentate prin statuia unui barbat pe trei sferturi intors spre privitori (statuie ramasa neterminata), intruchipand ziua (de genul masculin in italiana) si o tanara cu capul sprijinit gratios pe mana stanga si avand o bufnita sub genunchi – noaptea. Lorenzo di Medici - duce de Urbino, este reprezentat in chip de pensatore (Macchiavelli i-a dedicat lucrarea lui Principele) inconjurat de alegoriile il tramonto e all'alba (crepusculul si ivirea zorilor), reprezentate prin statuia unui barbat (innoptarea) cu un piciorul incrucisat peste celalalt si o tanara (zorile) alungita in somnul binefacator de dinainte de rasaritul soarelui.

Sculptand aceste sase personaje care degaja o putere aproape mistica, Michelangelo a incercat sa concilieze, printr-o fidela reproducere anatomica a trupurilor, formele exterioare cu valorile intrinsece a celor omagiati, reusind sa creeze unele dintre cele mai admirabile capodopere ale sale.

Ies din Capela Medicee bulversata si avand in minte textul scris de Irving Stone in Agonie si extaz despre aceasta capela. Merg pe Via del Canto de’Nevi, ma uit la biserica San Lorenzo, dar ma hotarasc sa nu o vizitez chiar acum, asa ca trec de ea si de Palazzo Medici Riccardi, pe Via de Pucci, fac la stanga pe Via Ricasoli, unde la numarul 60 se afla Galleria dell'Accademia – fosta scoala de arte frumoase pe care o conducea Michelangelo, cuprinzand sculpturi ce serveau de modele studentilor din acea epoca. Se intra cu bilet de intrare de 6,50 EURO, gratuito pentru persoanele de peste 65 de ani din UE.

Galleria dell'Accademia cuprinde o colectie foarte importanta de sculpturi de-ale lui Michelangelo. In prima sala, care este ornata cu tapiserii medievale, se gaseste sculptura de marmura de 253 centimetri - Pietà di Palestrina, atribuita lui Michelangelo(1555), Santo Matteo – destinat catedralei din Florenta (ramasa neterminata) si I quattro schiavi in cattività – destinati mormantului papei Giulio II din biserica  San Pietro di Llegamenti din Roma, ramasi si ei neterminati. Multimea de oameni pe care o vad inaintea mea ma atentioneaza ca in mijlocul Tribunei, sub lumina reflectoarelor, se afla originalul sculpturii de tinerete a lui Michelangelo – David – care fusese comandat acestuia de catre municipalitatea florentina impreuna cu Gilda della Lana (breasla tesatorilor), pentru a inlocui statuia lui Donatello – Giudita – care a fost mutata in interiorul Palazzo Vecchio.

David este capodopera Renasterii, creata intre 1501-1504, avand 4,34 metri (5,17 metri impreuna cu soclul), realizata dintr-un bloc de marmura alba de Carrara, abandonata de Andrea Sansovino, in care Michelangelo a stiut sa profite de ingustimea blocului de marmura si sa forteze unul dintre defecte (o spartura in care artistul a sapat spatiul dintre bratul drept si piept) in favoarea sa. Initial David a fost plasat in fata Palazzo Vecchio, apoi expusa in 1873 la Galeria Academica. Copia de marmura a statuii David a fost amplasata in Piazza della Signoria in 1910.

David a parasit Santa Maria del Fiore in noaptea de 14 mai 1504, si dupa patru zile a ajuns la locul de amplasare. A fost oficial inaugurata la 8 septembrie 1504, devenind simbolul Florentei, simbolul „virtus fiorentina”, virtutea republicana florentina a orasului, aceasta cetate-stat, amenintata tot timpul si din toate partile de orasele vecine rivale si puternice.

Dupa inaugurare, povesteste Irving Stone, Michelangelo “merse in piata, ajunse, se urca pe soclu si incepu sa desprinda hartiile lipite de acesta, citindu-le una cate una. Ochii incepura sa i se incetoseze : ceea ce citea erau mesaje de dragoste :

Ne-ai redat respectul pentru noi insine.

Suntem mandri de a fi florentini.

Niciodata nu mi se mai poate spune ca omul este mirsav; e cea mai mandra creatura de pe pamant.

Bravo! Ai facut un lucru frumos.

Tot ceea ce tatal meu, Lorenzo, a sperat sa infaptuiasca pentru Firenze, este cuprins in David - ul tau. Contessina Ridolfi di Medici.

Michelangelo intoarse capul. Se afla deasupra multimii care se uita in sus catre el. Era liniste in Piazza Signoriei si totusi niciodata nu se simtise comunicand atat de deplin cu oamenii. Era ca si cand si-ar fi citit reciproc gandurile, ca si cand erau una si aceeasi faptura.”

La 26 aprilie 1527 cetatenii florentini s-a rasculat impotriva familiei Medici si au ocupat Palazzo Vecchio. Cosimo I a strans 5000 de soldati care au inconjurat palatul, dar asediatii s-au aparat aruncand tot felul de proiectile asupra trupelor familiei Medici, unul dintre proiectile spargand in trei bucati bratul stang al lui David. Giorgio Vasari, insotit de prietenul sau Francesco Salviati, au recuperate bucatile de marmura si in anul 1543, la ordinul lui Cosimo I, bratul stang a fost restaurant si reamplasat pe statuie.

David – adolescentul sculptat de Michelangelo - este un atlet puternic, “maretia nudului viril”, spre deosebire de sculptura realizata de Donatello, care reprezinta un David “androgin cu frumusete de efeb”. Sculpturile David de Donatello (1440) sau Verocchio (1475) reprezinta niste eroi tineri, care se falesc cu spada cu care tocmai au taiat capul uriasului Goliath pe care il calca in picioare. Michelangelo a decis sa il reprezinte pe David, inainte de a se confrunta cu eroul filistinienilor. David trebuie sa ia hotararea de a-si parasi conditia de cioban anonim evreu, pentru a lupta cu Goliath si a deveni o persoana publica, un om care nu va mai putea sa isi pastreze niciodata viata lui personala. Eroul biblic - David este sculptat cu prastia in mana, intr-o atitudine contrapposto nervosa – greutatea corporala se sprijina pe un singur picior, iar linia soldurilor face opozitie cu linia umerilor, tradand o violenza padroneggiata (stapanita). David se pregateste sa arunce cu prastia (a carei curea trece peste umarul stang si de-a lungul spatelui), piatra cu care-l va lovi in frunte pe Goliath si pe care, cu voia lui Dumnezeu, il va ucide.

Sunt pur si simplu naucita de David si de ceea ce reprezinta el pentru istoria artei.

De aceea privesc cu destula nepasare/neglijenta restul operelor care sunt expuse in Galleria dell'Accademia :

      Pieta de Giovanni da Milano;

      Trei sali care contin opere din secolele XI-XV, printre care se remarca un Poliptico de Andrea Orcagna;

      Doua serii de panouri pictate de Taddeo Gaddi reprezentand Scene della vita di Cristo si Scene della vita di San Francesco;

      Panoul de lemn pictat San Giovanni Battista e Maria Maddalena de Filippino Lippi;

      Originalul sculpturii Rapimento di Sabine de Jean Bologne care se afla amplasata in Loggia dei Lanzi.

      O colectie de instrumente muzicale care au apartinut familiei Medici si care se gaseau inainte la conservatorul de muzica Cherubini.

 

Ies din Galerie, ma intorc pe Via Ricasoli pana la Cattedrale di Santa Maria del Fiore, apoi o iau pe Via dei Calzaiuoli si ajung la Orsanmichele. Denumirea de Orsanmichele provine de la pronuntia, prin contractare in dialect toscan, a cuvantului italian orto = gradina de legume (aici a fost candva o gradina de legume pentru bucataria manastirii San Michele).  Apoi, pe locul gradinii s-a construit un edificiu folosit ca fienile di grano (hala/piata de cereale) – 1290, transformat incepand cu 1337, de catre Francesco Talenti, Neri di Fioravante si Benci di Cione intr-un paraclis al breslei negustorilor de grane – la parter, birouri la etajul unu si depozite de cereale ale orasului in caz de asediu sau de foamete, la etajul doi. Deja, dupa anul 1404, cladirea a fost complet transformata, ramanand doar ca basilica Orsanmichele.

La exterior, cladirea se prezinta ca un paralelipiped pe care sunt inca vizibile arcadele vechii logii, acum inchise printr-o decoratie in stil gotic - tardiv, in marmura, foarte fina, foarte eleganta. La parter, pe exterior, biserica are mai multe nise in care se gasesc statui de sfinti, pe toate cele patru laturi ale edificiului. Inconjor Orsanmichele si consemnez ce vad pe fiecare parte :

      Pe latura marginita de Via Calzaioli se gasesc nisele in care sunt amplasati : San Giovanni Batistta de Ghiberti (1415), grupul statuar Incredulità di San Tommaso de Andrea Verrocchio (1464-1483) si San Luca Evangelista de Jean Bologne (1601).

      Pe latura dinspre Via Orsanmichele este amplasat San Piero de Donatello (1408-1413), San Filipo si I quattro Santi Coronati de Nanni di Banco (1405-1410) si copia statuii de bronz San Giorgio de Donatello (1416), care se afla la Museo Bargello (pe care din lipsa de timp, nu l-am vizitat).

      Pe latura de pe Via dell’Arte della Lana se afla San Matteo (1420) si San Stefano (1427) de Ghiberti si Sant’Elia (1415) de Nanni di Banco.

      Pe latura de pe Via dei Lamberti, este amplasat San Marco de Donatello (1413), San Jacopo sculptat de un elev de-al lui Ghiberti, Madonna con bambino atribuita lui Simone Talenti (1399) si San Giovanni Evangelista de Baccio da Montelupo (1515). Medalioanele de teracota dintre nisele cu statui sunt realizate de Luca della Robbia.

 

Interiorul bisericii Orsanmichele contine fresce si tablouri reprezentand sfinti protectori ai bisericii si un grup statuar din marmura realizat de Francesco da Sangallo cu Santa Ana, Madonna et bambino Gesu. Dar capodopera acestei biserici este Il ciborio (baldachinul) realizat de Andrea Orcagna in perioada 1355-1359, intr-un stil gotic flamboiant, incrustat cu mozaicuri si ornat cu sculpturi excelent realizate. 

Am vizitat destul de rapid Orsanmichele si apoi am luat-o pe Via dei Cimatori, apoi la stanga pe Via Calimala, apoi pe Via Por Santa Maria, trec peste Ponte Vecchio, apoi pe Via Guicciardini si ajung in Piazza de’Pitti. Am mers cam mult pe jos…

Piata din fata Palazzo Pitti seamana oarecum cu Piazza del Campo din Siena – proportions gardees ! Este plina de turisti care stau la coada de bilete. Pentru mine, biletul de intrare este gratuit. Cu acest biglietto integrato pot vizita :

        Galleria Palatina;

        Galleria d’Arte Moderna;

        Museo degli Argenti;

        Galleria del Costume;

        Museo delle Porcellane;

        Giardino di Boboli.

 

Nu stiu daca voi avea timpul necesar sa vizitez toate aceste expozitii. Dar mai intai ma duc in gradina Boboli, unde ma asez sa mananc o pizza si sa savurez o cafeluta.