Jurnalul lui nicole 1 29 decembrie 2200

Sunt un bărbat foarte norocos, gândi în timp ce termina să se îmbrace. Dumnezeu a găsit potrivit să-mi arate minu­nile lui în multe feluri.

În camera principală din celălalt capăt al apartamentu­lui, Nicole o ajută pe Simone să-şi îmbrace rochia. Nu era o rochie de mireasă în sensul clasic, dar era albă, cu falduri şi breteluţe fine. În nici un caz ţinuta de zi cu zi, cu care era obişnuită familia.

Nicole înfipse cu grijă pieptenii în părul lung şi negru al fiicei sale şi o studie în oglindă.

— Arăţi minunat, îi spuse.

Se uită la ceas. Mai aveau zece minute, iar Simone era gata, cu excepţia pantofilor. Bun. Acum putem sta de vorbă, gândi Nicole.

— Iubito, începu cu un glas surprinzător de gâtuit.

— Ce este, mamă? întrebă cu blândeţe Simone. Şedea pe pat lângă ea, încălţându-şi cu grijă pantofii negri. Nicole începu din nou:

— Când am discutat săptămâna trecută despre sex, au fost unele aspecte pe care nu le-am abordat.

Simone ridică privirea. Atenţia îi era atât de totală încât, pe moment, Nicole uită ce voia să spună.

— Ai citit cărţile alea pe care ţi le-am dat? reuşi să întrebe în cele din urmă.

Fruntea încreţită a lui Simone trăda nedumerire.

— Da, bineînţeles. Am discutat ieri despre asta. Nicole luă mâinile fiicei ei.

— Michael e un bărbat minunat. Bun, atent, iubitor... dar este mai în vârstă. Iar când bărbaţii sunt mai în vârstă...

— Nu sunt sigură că te înţeleg mamă, o întrerupse cu blândeţe Simone. Credeam că vrei să-mi spui ceva despre sex.

Nicole trase adânc aer în piept.

— Vreau să spun că s-ar putea să fie nevoie să fii foarte răbdătoare şi tandră cu Michael în pat. S-ar putea ca totul să nu meargă de la început.

Simone se uită mult timp la mama ei.

— M-am aşteptat la asta, spuse liniştită, atât din cauza nervozităţii tale cu privire la subiectul ăsta cât şi datorită unei anume nelinişti pe care am citit-o pe faţa lui Michael. Nu-ţi face griji, mamă, n-am aşteptări nerezonabile. În primul rând, noi nu ne căsătorim dintr-o dorinţă sexuală. Şi cum eu nu am nici un fel de experienţă, în afara faptului că în această ultimă săptămână ne-am ţinut ocazional de mână, indiferent ce plăcere voi simţi, va fi nouă pentru mine şi, de aceea, minunată.

Nicole îi zâmbi fiicei sale, uimitor de matură la cei treisprezece ani.

— Eşti o bijuterie, spuse cu ochii în lacrimi.

— Mulţumesc, răspunse Simone, îmbrăţişând-o. Nu uita: căsătoria mea cu Michael este binecuvântată de Dumnezeu. Indiferent ce probleme vom întâmpina, îl vom ruga pe Domnul să ne ajute. Va fi bine.

O durere bruscă sfâşie inima lui Nicole. Încă o săp­tămână şi n-ai s-o mai vezi niciodată pe această mult iubită fată, rosti un glas dinlăuntrul ei. Continuă s-o îmbrăţişeze pe Simone, până când Richard bătu la uşă şi le spuse că toată lumea era gata pentru ceremonie.

8
— Bună dimineaţa, spuse Simone cu un zâmbet blând. Restul familiei se aşezase deja la micul dejun, când ea şi Michael intrară, ţinându-se de mână.

— Bună dimi-neaţa, răspunse Benjy cu gura plină de pâine cu unt şi gem.

Se ridică de la masă, o înconjură încet şi-şi îmbrăţişă sora preferată. Patrick era chiar lângă el.

— Ai să mă ajuţi azi la matematică? o întrebă pe Simone. Mama spune că dacă ne întoarcem trebuie să studiez serios.

Michael şi Simone se aşezară la masă, după ce băieţii reveniră la locurile lor. Simone întinse mâna după ibricul de cafea. într-o privinţă, semăna cu mama ei. Nu funcţiona bine dimineaţa până nu-şi bea cafeaua.

— Ei bine, s-a sfârşit luna de miere? se interesă Katie în felul ei nepoliticos. La urma urmelor, a durat trei nopţi şi două zile. Probabil că aţi ascultat absolut toate piesele de muzică clasică din baza de date.

Michael râse uşor.

— Da, Katie, spuse el, zâmbindu-i călduros lui Simone. Am luat de pe uşă plăcuţa „Nu deranjaţi”. Vrem să facem tot ce putem ca să vă ajutăm să împachetaţi.

— Suntem în grafic, zise Nicole, încântată să-i vadă pe Michael şi pe fiica ei simţindu-se bine împreună după izo­larea lor îndelungată.