8 IULIE 2213
Manevra a început acum patru zile, exact după program, de îndată ce s-a sfârşit al treilea şi totodată ultimul spectacol. N-am văzut şi n-am auzit nici un aviar sau octopăianjen, aşa cum n-am mai văzut sau auzit de patru ani. Katie a fost foarte dezamăgită. Dorea să-i vadă pe toţi octopăianjenii întorcându-se în New York.
Ieri o pereche de călugăriţe bioţi au venit în adăpostul nostru şi s-au dus direct la cuva de deceleraţie. Cărau un container mare în care erau alte cinci paturi împletite (fireşte, lui Simone îi trebuie acum altă mărime) şi toate căştile. Le-am urmărit de la distanţă, în timp ce instalau paturile şi verificau instalaţia cuvei. Copiii erau fascinaţi. Scurta vizită a călugăriţelor ne-a confirmat că aveam să trecem în curând printr-o schimbare majoră de viteză.
Se pare că Richard a avut dreptate cu ipoteza privitoare la legătura dintre sistemul principal de propulsie şi controlul termic general din Rama. La suprafaţă, temperatura a început deja să scadă. În anticiparea unei manevre îndelungate, am folosit din plin tastatura ca să comandăm îmbrăcăminte pentru vreme rece pentru toţi copiii.
Zgâlţâitul constant ne deranjează din nou viaţa. La început, pentru copii a fost amuzant, dar deja se plâng din cauza lui. În ceea ce mă priveşte, sper că suntem acum mai aproape de destinaţia noastră finală. Cu toate că Michael se roagă „Facă-se voia Domnului”, puţinele mele rugăciuni sunt categoric mai egoiste şi mai specifice.
Dostları ilə paylaş: |