Între furi omul sărac
(Lopók között szegényember)
Între furi omul sărac,
Sărmanul teamă nu are,
Inima şi sufletul
Îi sunt şi aici mai tare.
Între furi omul sărac,
Bunul Dumnezeu l-ajută!
Nu are sărmanul vită,
Şi de are, leapădă.
Între furi omul sărac,
Sărmanu-i coadă de sapă.
D-aia are bietul viaţă,
Ca să sape lumea-ntreagă.
februarie 1924
Lopók között szegényember,
Szegényember sose fél,
Minek félne, szíve, lelke
Erősebb a többinél.
Lopók között szegényember,
A Jóisten megsegél!
Nincs tehene a szegénynek,
De ha van is, elvetél.
Lopók között szegényember,
Szegényember kapanyél.
A világot megkapálni,
Szegényember annak él.
1924. febr.
Atât de proaspăt
(Oly friss)
La gust, e-atât de proaspăt cerul, eu ştiu, eu am nouăsprezece ani
Pe biplanul mai frumos, toţi aud bătăile orologiului din turn, flămândului şi steaua-i
pare pară,
acolo se ia deja prânzul, dar în Ungaria încă nu există radio.
În fiecare om trăiesc colivii, acestea mănâncă sau cântă
Într-un om sunt de oţel, iar în celălalt din fluiere
Dacă dorm, ce va fi roua în comparaţie cu mine
Cu totul stupidă nu-i decât una, şi aceea e sugativa, – săraca nici n-a văzut apă
Nu te supăra, gustul cerului e bun
Şi ţânţarii şi aşa mor de inaniţie.
Toamna anului 1924
Oly friss-ízű az ég, én tudom, én tizenkilenc esztendős vagyok
A szebbik biplánon mindenki hallja a toronyóra ütéseit, az éhesnek körte
a csillag is, ott már ebédelnek, de Magyarországon még nincsen rádió
Minden emberben ketrecek élnek, ezek esznek vagy énekelnek
És egyik emberben acélból vannak, a másikban pedig furulyákból
Ha alszom, hozzám képest mi lesz a harmat
Egészen ostoba csak egy van s az az elégett itatóspapír, szegényke vizet se látott
Ne haragudj, jóíze van az égnek
És a szúnyogok amúgyis meghalnak éhségükben.
1924 ősze
Dostları ilə paylaş: |
