A fost rău, mi-a dispărut din inimă
(Rossz volt, elszéledt szívemből)
Amintirile mele îşi scot braţele de sub masă
Şi morţii-mi vin în minte, deşi nu mă gândesc la ei niciodată
În iubita mea, fetele, femeile se strâng unele-n altele şi dârdâie
Unul în agonie se zbate undeva, încearcă să m-apuce
Mi-arunc capul în palmă
Muzica aceea, a ierbii, aţi văzut-o? a fost frumoasă
Pământul mă mângâia cu obrazu-i cald, cu ochii închişi stau culcat în ochiul lui, văd
cu el, mă leagănă respiraţia unui prunc
Şi-atunci cineva îmi dispare din inimă, el este foarte rău
Ieri după-amiază pământul a lăcrimat
Ce se va întâmpla cu florile-mi de prisos?
Toamna anului 1925
Az asztal alól fölnyúlnak emlékeim
A halottak is eszembe jutnak, pedig sohase gondolok rájuk
Kedvesemben a lányok, asszonyok összebúnak és dideregnek
Fuldokló kapkod valahol utánam
Tenyerembe dobom a fejem
Az a muzsika, a füveké, láttátok-e? szép volt
A föld meleg arcával simogatott, behunyt szemmel fekszem a szemében,
vele látok, egy kisgyerek lehelete ringat
S akkor valaki elszéled szivemből, rossz ő nagyon
Tegnap délután könnyezett a föld
Mi lesz fölösleges virágaimmal?
1924 ősze
Dostları ilə paylaş: | 
