Lup
(Ordas)
Ascuţit e ochiul fiarei,
nesupusei, răpitoarei.
Precum e iarna albastră,
înluminată şi aspră.
Când pe haturi scurmă lupii,
în ogradă latră câinii.
Scheunaţi, dar nu prea tare,
v-aude vreo arătare.
Cu promoroacă pe faţă,
dispare-n luciri de gheaţă;
prinţ al tunătoarei cazne,
paznic visurilor noastre!
Muşcă din omăt şi simte
carnea, sângele pe dinte.
Stă pe gânduri, gura-şi linge,
mârâie, nu se distinge.
1932
Éles a szeme a vadnak,
ragadozónak, szabadnak.
Mint a kék tél s a gyötrelem,
világos és könyörtelen.
Ordas kapál az ugaron;
ugassatok az udvaron.
Vonítsatok, de ne nagyon,
meghallja az árny a fagyon.
Zúzmara-lógókkal illan,
jég fénye közt tovavillan;
a kín csattogó hercege,
álmunk házőrzője, ebe!
Friss havat zabál még s érzi
husotok, amint bevérzi.
Eltünődik, száját nyalja
s morog, de maga se hallja.
1932
Dostları ilə paylaş: |
