În vis îmi aparţii
(Álmomban enyém vagy)
Fericirea noastră s-a cuibărit tăcută
Şi muţi eram şi noi în liniştea plină de mister.
Fericită pâlpâia şi flacăra sobei noastre,
Iubirea ne-a pârjolit buzele până s-au uscat.
Nici ceasornicul grav nu ticăia
Şi s-au cutremurat atunci mândrele, albele ziduri...
În vis, întotdeauna eşti a mea cu totul.
Şi uneori cred şi treaz că te-am sărutat.
Prima jumătate a anului 1922
A boldogságunk némán meghúzódott
És mi is hallgattunk a titkolódzó csöndben.
Kályhánk lángja is örömmel lobogott
S ajkunkat a szerelem szárazra perzselte.
A komoly falióra se mormogott
S meghökkentek akkor a büszke, fehér falak...
Álomban mindig egészen enyém vagy.
S hiszem fönn is néha, hogy megcsókoltalak.
1922 első fele
Dostları ilə paylaş: | 
