Limbajul C++ si oop abc-doar

void Fer1::Paint(TDC& dc,bool,TRect&)

{ dc.TextOut(50,100,"Primul rand de text....",25);

dc.TextOut(50,150,"Al doilea rand de text...",25);

dc.Ellipse(50,250,100,300);dc.Ellipse(250,250,300,300); };

class Aplicatie1 : public TApplication {

public: Aplicatie1() : TApplication() {};

void InitMainWindow(); };

void Aplicatie::InitMainWindow()

{ MainWindow = new TFrameWindow(0,"Test",new Fer1()); };

int OwlMain(int,char* []) { return Aplicatie1().Run(); }


-104-

Proiectul nu poate fi compilat ca atare,deoarece C++ nu are legaturi

directe cu porturile de iesire si nu poate apela direct imprimanta.Pentru

a putea realiza legatura fizica cu dispozitivele de iesire,trebuie editata

o procedura in assembler,sau trebuiesc apelate resursele sistemului de

operare Windows.

O parte din resursele utilizate pentru obiectele TPrintout si TPrinter

sunt incluse in fila owl/printer.rc.Pentru a include si aceste resurse

editati fila de resurse (fila owl38.rc) astfel:

#ifndef WORKSHOP_INVOKED

#include

#endif

#include

#include

#include

#include

Optional,puteti adauga un meniu,icon etc...

Fila owl38.def nu este necesara.Puteti elimina aceasta fila din proiect,

sau puteti utiliza fila default,din directorul LIB(redenumita owl38.def).

In plus fata de celelalte proiecte,pentru a putea avea acces la calea

fizica(porturile de imprimanta),este necesar ca procesul de compilare si

constructie sa fie dirijat de o fila de tip "makefile".Utilizati orice

editor de text,pentru a scrie urmatoarea fila:

MODELS = ldft
EXERES = prntprev
!include $(BCEXAMPLEDIR)\owlmake.gen

Copiati fila in directorul owl38 cu numele de makefile.Puteti utiliza fila

din exemplu,sau puteti edita o fila noua.

In mod normal,procesul de compilare a proiectului utilizeaza o rutina

automata pentru generarea filei de tip MAKE (puteti verifica cu optiunea

Generate makefile din meniul Project).Pentru a utiliza o fila makefile

editata de d-voastra,trebuie inactivata aceasta rutina automata.Pentru

acest scop,executati un click de mouse cu butonul drept pe fila owl38.exe

din proiect si alegeti optiunea "View options hierarchy".In fereastra

Options Hierarchy alegeti nodul owl38.exe si apoi apasati butonul Edit.

In fereastra Project Options,din Topics alegeti Make si apoi dintre

optiunile casetei Autodependencies (butoane radio) selectati optiunea

"None".Confirmati cu OK,si apoi iesiti din setari cu butonul Close.

In acest moment,directorul proiectului trebuie sa contina filele:

owl38.cpp,owl38.rc si fila makefile.Compilati,construiti si apoi utilizati

optiunea Make node,pentru a finaliza proiectul.Apoi executati aplicatia.

In momentul in care imprimanta este pregatita pentru scriere,inchideti

fereastra si imprimarea va incepe imediat.

Din economie de spatiu,am introdus comanda de imprimare in destructorul

ferestrei,astfel incat imprimarea sa inceapa doar dupa inchiderea feres-

trei.O solutie mult mai eleganta este sa utilizati un meniu,sau un buton

pentru declanasarea functiei Scrie().Pentru a utiliza ferestrele de

dialog,se poate utiliza metoda TPrinter.Setup(this),respectiv metoda

TPrinter.Print() cu optiunea TRUE.Atentie: TPrinter.Print() apeleaza auto-

mat metoda Print.Daca se include aceasta metoda in Print() se va obtine o


-105-

bucla infinita in care Paint() apeleaza Print() iar Print() apeleaza

Paint().

Nu toate tipurile de imprimanta accepta setarile pentru Banding.Daca

utilizati o imprimata mai rudimentara,renuntati la aceasta setare.

Exemplul prezentat este rudimentar.Pentru a specifica parametrii de

imprimare,puteti utiliza toate metodele celor doua obiecte.

Metoda PrintPage() a fost definita pentru modul MM_ISOTROPIC,adica va

imprima datele asa cum sunt.Pentru a modifica aspecul se pot utiliza

toate metodele contextului de dispozitiv definite in fila dc.h.

Pentru a personaliza si mai mult proiectul,puteti utiliza si alte

optiuni din Project Options.Pentru a vedea toate optiunile posibile,

utilizati "View options hierarchy",apasati butonul Edit si apoi,pentru

fiecare optiune din Topics executati un click de mouse pe semnul plus (+).

Selectati fiecare optiune si observati se variante sunt.

Nu va jucati cu setarile.Daca efectuati modificari,notati fiecare mo-

dificare efectuata,astfel incat sa puteti reveni la setarile initiale.In

caz contrar,riscati sa dereglati ireversibil procesul de compilare.

EXEMPLU:

Daca efectuati un click pe Compiler se vor afisa urmatoarele optiuni:

Defines,Code generation,Floating Point,Compiler output,Source,Debugging

si Precompiled Headers.Alegeti Floating Point si selectati "Correct

Pentium FDIV flaw",sau respectiv "No floating point" (daca doriti sa

blocati utilizarea numerelor in virgula mobila).Optiunea implicita este

"Fast floating point".

Pentru a limita spatiul ocupat de proiectul d-voastra,puteti selecta

optiunea "Precompiled Headers" si puteti alege "Do not generate or use".

In acest caz,compilatorul nu va mai genera fila de tip .csm (destul de

voluminoasa) pe care o utilizeaza in situatiile de depanare automata.

Ca rezultat,proiectul va fi mult mai mic (portabil pe diskete).

Nu faceti nici o modificare,daca nu intelegeti exact care va fi rezul-

tatul obtinut.In orice caz,este bine sa aveti o schema cu setarile origi-

nale,pentru a putea reveni la valorile implicite.

In mod similar,puteti alege optiunea Messages,pentru a specifica ce

situatii doriti sa va fie semnalate de catre compilator.

EXEMPLU: Alegeti "Potential Errors" si bifati caseta "Ambiguous operators

need parantheses".In acest caz,in situatiile in care utilizati expresii

complexe,cu mai multi operatori,la care ordinea de precedenta este incerta

compilatorul va utiliza si acest mesaj de avertizare.

Pentru o orientare sumara,cititi si textul afisat imediat sub caseta

"Topics",pentru o explicatie sumara a variantelor respective.

Exista un numar destul de mare de variante posibile,astfel incat

pornind de la aceeasi fila sursa de tip .cpp se pot obtine o varietate de

file executabile,cu proprietati diferite.Asa se explica de ce doua pro-

iecte dezvoltate din aceeasi sursa,ruleaza sau executa programul final in

mod diferit (Exemplu: utilizeaza sau nu utilizeaza numerele cu virgula

mobila).Din acest motiv,atunci cand distribuiti programele realizate de

d-voastra,este bine sa includeti si fila de tip .ide in care sunt deja

setate toate optiunile necesare pentru executia optima.

Setarile astfel specificate,nu vor fi valabile decat pentru proiectul

respectiv.Pentru orice proiect nou,se vor utiliza setarile implicite.

-106-

Dupa specificarea setarilor,proiectul trebuie reconstruit cu Make all,

sau cu Make node.Pentru orice eventualitate,este bine sa detineti si o

copie de siguranta a filelor sursa,astfel incat proiectul sa poata fi

reconstruit de la zero.

Daca rezultatul obtinut nu este cel scontat,reconstruiti proiectul cu

aceleasi file sursa si utilizati setarile implicite,sau reluati procesul

de setare.

Pentru setarea optiunilor,se poate utiliza si meniul Options,respectiv

optiunea Project (vezi mai sus) sau optiunea Enviroment.

Pentru setarea optiunilor referitoare la mediul de operare,alegeti din

meniul Options,optiunea Enviroment.Se va afisa fereastra denumita :

"Enviroment Options" in care puteti modifica mediul de operare:

EXEMPLU: Alegeti SpeedBar (cu un click de mouse) si optiunea Customize:

In caseta Available Buttons alegeti butonul Browse Print si apoi apasati

butonul cu sageata orientata spre caseta Active Buttons.Butonul va trece

in caseta Active Buttons.Confirmati cu OK.Observati ca in meniul princi-

pal,in bara de obiecte SpeedBar a aparut un buton nou (inactivat).

Pentru a sterge butonul,se procedeaza invers.Alegeti butonul Browse Print

din caseta Active Buttons si utilizati butonul cu sageata orientata spre

caseta Available Buttons,apoi confirmati cu OK.

Pentru a alege fonturile si culoarea preferata,utilizati optiunea Fonts.

Pentru a modifica aspectul arborelui de directoare din fereastra Project,

alegeti Project View.De exemplu,daca selectati si casetele "Show run-times

node" si "Show project node",se vor afisa permanent si subdirectoarele

din proiect.

Pentru a modifica aspectul filei script (cea in care introduceti codu-

rile) alegeti Syntax Highlighting si optiunea Customize.Apoi alegeti

culoarea preferata pentru fiecare tip de element:

Exemplu: albastru pentru comentarii,rosu pentru cuvintele rezervate,

negru bold pentru identificator,albastru pentru siruri,verde pentru

preprocesor etc. Daca doriti,puteti utiliza si culori speciale pentru

background,dar,daca fila este prea incarcata de culori va fi mai greu de

citit.In fereastra Sample se va afisa un text cu culorile specificate de

d-voastra.Cand va declarati satisfacuti,confirmati cu OK.

In functie de nivelul de pregatire si de necesitatile de moment,puteti

modifica si celelalte optiuni ale mediului de operare.Nici o modificare

nu este ireversibila,sau daunatoare pentru calculatorul d-voastra.Este

bine sa va notati setarile preferate,astfel incat sa puteti sa reveniti

la ele cat mai usor.Nu apelati la cunoscuti,sau la necunoscuti pentru

"ajutor de specialitate".Nu lasati pe nimeni sa modifice neautorizat

optiunile din programul d-voastra.In situatii disperate,dezinstalati si

apoi reinstalati programul.

In mod normal,este bine sa pastrati o fila de siguranta pentru fiecare

fila generata.In momentul in care efectuati modificari,compilatorul sal-

veaza fila anterioara cu extensia .bak.La nevoie fila poate fi utilizata

pentru refacerea proiectului anterior (se redenumeste cu extensia .cpp).

In cazurile in care generati un numar foarte mare de file .cpp si un

numar mare de actualizari,la care nu doriti sa pastrati cate o copie de

tip .bak,pentru a face economie de memorie,puteti alege din Editor optiu-

nea File si apoi deselectati caseta "Create Backup".Este bine sa va ale-

geti un set de preferite,pe care sa le utilizati pentru toate proiectele.


-107-

PRELUCRAREA MESAJELOR WINDOWS - FUNCTIILE DISPECER (dispatch)
Aplicatiile de program realizate pentru sistemul de operare Windows,

difera radical de cele realizate sub sistemul de operare DOS.In Windows,

aplicatiile realizate nu sunt o insiruire de apeluri catre o anumita

functie sau procedura ci sunt controlate de catre sistemul de operare,

ca rezultat al evenimentelor din aplicatie.Orice aplicatie de tip Windows

este structurata modular.Cel mai simplu modul este fereastra Windows.O

aplicatie Windows lucreaza cu una sau mai multe ferestre.Ferestrele de

tip Windows nu apeleaza direct anumite functii,pentru a obtine un anumit

rezultat,ci asteapta sa fie apelate de catre sistemul de operare.Pentru

fiecare fereastra din aplicatie,sistemul distribuie periodic ( la cateva

nanosecunde-in functie de viteza procesorului) toate mesajele destinate

ferestrei respective.Pentru comunicarea cu sistemul de operare,fiecare

fereastra are o functie specializata,denumita procedura ferestrei(window

procedure),care va receptiona toate datele de intrare si respectiv va

returna catre sistem toate datele de iesire.

Sistemul Windows trimite datele de intrare pentru ferestre sub forma

de mesaje Windows.Mesajele pot fi generate atat de catre sistem,cat si de

catre aplicatia aflata in executie.Sistemul genereaza mesaje pentru fie-

care eveniment din program (Exemple: -deplasarea mouse,click de mouse,

apasarea unei taste...etc.),sau ca raspuns la orice modificare a datelor

din aplicatie (Exemple: -se schimba fonturile,se redimensioneaza fereastra

sau se deplaseaza fereastra...etc.).Aplicatia genereaza mesaje prin care

poate comunica cu alte ferestre,sau cu alte module din program (Exemple:

-se apasa un buton grafic din aplicatie ).

Fiecare mesaj Windows este format din patru elemente: un cod de manipu-

lare interna (window handle),un identificator (message identifier) si doi

parametri care preiau datele (LPARAM si WPARAM).

Codul handle identifica fereastra de destinatie a fiecarui mesaj.Iden-

tificatorul este o constanta prin care se specifica scopul mesajului emis.

(Exemplu: WM_PAINT inseamna ca fereastra va fi redesenata).Cei doi para-

metri (valori pe 32 de biti),contin datele transmise sau adresa de memorie

la care sunt localizate datele ce urmeaza sa fie utilizate pentru prelu-

crarea mesajului.Sensul si valoarea pentru fiecare parametru,difera de

la un mesaj la altul.Astfel,un paramteru poate contine un integer,o va-

loare binara,un pointer spre o adresa de memorie,sau orice alt tip de data

ce poate fi preluat de o valoare pe 32 de biti.Daca mesajul nu contine

nici o data,cei doi parametrii vor fi setati NULL.

Pentru a determina modul in care va fi interpretat fiecare mesaj,pro-

cedura de fereastra trebuie sa utilizeze identificatorul mesajului si o

functie de distributie (dispatch) care sa separe datele si pointerii din

fiecare parametru si sa le trimita catre functiile,procedurile sau meto-

dele interne ale ferestrei respective.

Daca exista un numar mic de mesaje,iar procesorul este liber,mesajele

vor fi transmise la ferestre instantaneu.Daca exista un numar mare de

mesaje emise simultan,mesajele vor fi arhivate temporar intr-o stiva,unde

asteapta sa le vina randul sa fie prelucrate si distribuite.Pentru ampla-

sarea mesajelor in stiva,sistemul utilizeaza o structira de tip MSG,iar

pentru a transmite si receptiona mesajele utilizeaza functii specializate

cum sunt:PostMessage,PeekMessage,GetMessage,WaitMessage etc.


-108-

In aplicatiile de tip API Windows,programul trebuie sa contina o

procedura specializata pentru prelucrarea mesajelor.Aceasta procedura

contine o bucla de repetitie (message loop) care utilizeaza ceasul intern

al procesorului pentru a receptiona si distribui periodic toate mesajele

din aplicatie.O astfel de bucla trebui sa contina urmatoarele functii:

1.GetMessage -copiaza din stiva mesajele arhivate si le preia tot intr-o

structura de tip MSG,de unde urmeaza sa fie prelucrate.Facultativ

se poat asocia si functii de eliberare a stivei,dupa prelucrare.

2.TranslateMessage - se utilizeaza atunci cand mesajele virtuale trebuie

sa fie transformate in mesaje reale.De exemplu,atunci cand obiectul

asteapta date introduse de la tastatura,sistemul genereaza mesaje

de tasta virtuala de tip WM_KEYDOWN (asteapta o tasta).De fiecare

data cand se apasa o tasta,functia TranslateMessage transforma

mesajul virtual intr-un mesaj real care contine caracterul introdus,

intr-un mesaj de tip WM_CHAR si amplaseaza mesajul in stiva.

3.DispatchMessage este functia care selecteaza fereastra de destinatie a

fiecarui mesaj (in functie de codul handle).

O singura bucla poate sa deserveasca toate ferestrele din aplicatie.

In aplicatiile de tip OWL,bucla de mesaje este inlocuita de tabela de

raspuns la evenimente.Pentru a simplifica munca procesorului,aplicatia

nu va mai prelucra toate mesajele si toate evenimentele,ci doar acelea

care sunt incluse in tabela de raspuns la evenimente.Ca rezultat,executia

programului este mult mai rapida si mai simpla.Nu se mai formeaza "cozi

de asteptare" in stiva de mesaje si se exclude riscul de a interpreta

mesaje nesemnificative.Pentru a realiza distributia datelor din parametri

catre metodele si procedurile proprii se utilizeaza o serie de functii

dispecer incluse in fila "dispatch.h".Aceste functii separa datele din

fiecare mesaj,in functie de tipul lor si transfera controlul catre membrii

obiectului respectiv cu ajutorul unor pointeri (pmf).Aceste functii nu

pot fi apelate direct,nici nu pot fi modificate.La nevoie,puteti crea si

adauga in fila de resurse functii noi,care sa satisfaca necesitatile de

moment.Este important sa studiati aceste functii,deoarece nu se pot uti-

liza ca raspuns la evenimentele Windows decat functii,care contin daor

parametrii pentru care exista o functie de distributie gata definita.

EXEMPLU: daca Windows trimite un mesaj de tip WM_CTRLCOLOR catre o

aplicatie,parametrul WParam este de fapt o data de tip HDC iar parametrul

LParam include o data de tip HWND si una de tip UINT (cele doua date ocupa

segmentul si respectiv off-setul adresei).Dupa interventia functiei de

dispatch,datele vor fi preluate din parametri si distribuite functiei

locale de tip OWL astfel : HBrushEvCtrlColor(HDC,HWND,UINT).

Toate functiile de tip dispatch au urmatorii patru parametrii:

1. GENERIC & -este un pointer spre obiect

2. GENERIC::*pmf -este un pointer spre functia membru

3. WPARAM -este unul dintre parametrii mesajului

4. LPARAM -este celalalt parametru al mesajului

In definitiile din fila sursa se utilizeaza urmatoarele abrevieri:

v = void return ; i = int ; U = uint ; H = handle ; I32 = int32 ;

POINT = TPoint& (pointeaza obiectul construit) ; POINTER = void*

Pentru a vedea daca metoda definita de d-voastra poate fi inclusa in

tabela de raspuns la evenimete,studiati continutul filei "dispatch.h"

si analizati daca exista o functie dispecer corespunzatoare.

-109-

Pentru fiecare definitie,primul grup de date indica tipul de data care

va fi returnat,iar cel de al doilea grup de date indica paramatrii accept-

ati.

EXEMPLU: prima functie definita in fila "dispatch.h" este:

int 32 _OWLFUNC i_LPARAM_Dispatch ( GENERIC& generic,

int (GENERIC::*pmf)(int32),

uint wParam,

int32 lParam);

Aceasta functia analizeaza parametrul LParam si returneaza o valoare de

tip int32.Se poate aplica pentru orice mesaj care contine in parametrul

WParam o valoare de tip uint si in parametrul LParam o valoare de tip

int32,atunci cand functia membru pentru care se apeleaza asteapta sa

primeasca un peremetru de tip int32 (valoarea returnata ).

Urmatoarea functie este identica,dar analizeaza parametrul WParam.

Fiecare functie este insotita si de o explicatie sumara:

EXEMPLU:

// parses wParam as bool and lParam as uint and always returns 0

int32 _OWLFUNC v_B_U Dispatch ( GENERIC& generic,

void (GENERIC::*pmf) (bool,uint),

uint wParam,

int32 lParam);

aceasta functie analizeaza parametrul wParam ca pe o valoare booleana

(zero sau unu),parametrul lParam ca pe o valaore de tip integer si retur-

neaza zero (functia este de tip void)

Analizati toate aceste definitii si alegeti cea care va putea prelucra

mesajele Windows astfel incat sa furnizeze valori pentru functia de ras-

puns la evenimentul ales.Este usor de observat ca functia de raspuns poate

avea maximum patru parametrii distincti(cate doi pentru fiecare paramteru

din mesajul Windows).Daca de exemplu LParam contine doua valori de tip

int,acestea vor fi denumite ca lParam.lo si lParam.hi,in functie pozitia

byte-ului in care sunt stocate (byte-ul HI sau byte-ul LO din word).

Daca wParam contine o singura valoare,iar lParam contine doua valori,

functia de raspuns la eveniment rezultata dupa dispatch va putea contine