Lista de abrevieri

GHIDUL PRIVIND

PROCEDURA DE SOLICITARE ŞI EMITERE A INFORMAŢIILOR

OBLIGATORII PRIVIND ORIGINEA MĂRFURILOR

LISTA DE ABREVIERI

Alin. alineat

Art. articol

BV birou vamal

CV Codul Vamal al Republicii Moldova

DV Declaraţia vamală

IOO Informaţie obligatorie privind originea mărfurilor

CO Certificat de origine

RM Republica Moldova

RO Reguli de origine

Pct. Punct

SVRM Serviciul Vamal al Republicii Moldova

ZEL Zonă economică liberă

CUPRINS

LISTA DE ABREVIERI

INTRODUCERE

Capitolul I. Obţinerea IOO

1. 
   Noţiunea de origine şi importanţa pentru autorităţi vamale şi mediul de afaceri.
   
2. 
   Cum se determină originea.
   
3. 
   Beneficiile IOO pentru comercianți,.
   
4. 
   Cadrul juridic al IOO.
   
5. 
   Autoritatea emitenta. Subiecţii implicaţi în emiterea şi utilizarea IOO.
   
6. 
   Condiţiile de emitere a IOO.
   
7. 
   Cererea pentru a obține IOO. Forma, documente justificative. Termenele de examinare. Procedura de comunicare în timpul examinării.
   
8. 
   Emiterea IOO - conținut, termen de valabilitate, statutul juridic.
   
9. 
   Refuzul de a emite o IOO şi procedura de apel.
   
10. 
    Emiterea unui duplicat IOO.
    
11. 
    Procedură de retragere / anularea unei IOO.
    

Capitolul II. Utilizarea IOO

1. 
   Comunicarea IOO eliberate titularului.
   
2. 
   Utilizarea IOO în timpul procedurii de vămuire. Drepturile și obligațiile titularului IOO.
   
3. 
   Procedura de utilizare a IOO în timpul auditului post vămuire. Drepturile și obligațiile titularului IOO.
   
4. 
   Responsabilitatea legală pentru folosirea incorectă a IOO.
   

Anexe:

Anexa nr.1 Cererea privind IOO

Anexa nr.2 Blancheta IOO privind clasificarea mărfurilor

INTRODUCERE

1.1. Misiune

SVRM are misiunea de a implementa politica vamală, de a asigura respectarea reglementărilor vamale la trecerea mărfurilor, mijloacelor de transport şi a persoanelor peste frontiera vamală a RM, plasarea mărfurilor într-o destinaţie vamală, efectuarea diverselor operaţiuni de vămuire, asigurarea supravegherii vamale, şi perceperea drepturilor de import şi de export.

Determinarea originii mărfurilor reprezintă o parte inevitabilă şi de o importanţă deosebită în procesul de vămuire. Originea constatată, influenţează direct asupra operaţiunilor de vămuire aplicabile, permisiunii sau autorizări plasării mărfurilor într-o destinaţie vamală, aplicarea măsurilor tarifare şi implicit a cuantumul obligaţiei vamale.

Determinarea originii mărfurilor depinde de o multitudine de factori. Se va lua în consideraţie descrierea şi compoziţia produsului, modul de producere, finitatea produsului, ba chiar şi modalitatea de transportare (partida) fiind sau nu considerat o parte a unui întreg sau o entitate separată.

1.2. Politică

Politica Serviciului Vamal cu privire la IOO constă în gestionarea sistemului de certificare a originii şi constatarea, în cadrul operaţiunilor vamale, a originii mărfii în baza criteriilor respective în vederea atribuirii unor mărfuri tratament tarifar preferenţial sau tratament tarifar favorabil, protecţia pieţei interne de mărfuri prohibite sau restricţionate corespunzător originii precum și crearea de practici uniforme în procesul determinării originii.

1.3. Scop

Prezentul Ghid este elaborat întru facilitarea înţelegerii procesului de obţinere şi utilizare a unei IOO, precum şi a rostului determinării originii mărfurilor. Explicarea determinării originii mărfurilor ca un instrument economic internaţional şi naţional, utilizat în stabilirea condiţiilor şi cuantumului comerţului între state sau comunităţi (uniuni) de state.

Întru oferirea unui set necesar de informații, instrumente și soluții agenților economici din Republica Moldova, care utilizează sau intenționează să utilizeze o IOO, a fost stabilită oportunitatea elaborării prezentului ghid.
Ghidul include descrierea obţinerii şi utilizării unei IOO, avantajele, tipurile și procedura utilizării acesteia, analizate prin prisma reglementărilor şi practicilor existente de utilizare a IOO existente.

Capitolul I. Obţinerea IOO

1. 
   Noţiunea de origine şi importanţa pentru autorităţi vamale şi mediul de afaceri
   

Determinarea originii mărfii presupune determinarea, cu utilizarea anumitor reguli şi practici, a locului provenienţei, producerii sau prelucrării suficiente a anumitor obiecte, bunuri, plante sau organisme vii.

Ca loc al provenienţei poate fi determinată:

• 
  O ţară – ca o entitate suverană, adică un stat, cu care RM are sau nu un acord privind tratarea deosebită a mărfurilor reciproc provenite, considerată separat sau ca parte unei uniuni de state;
  
• 
  O uniune de state – ca o entitate juridică cu statut internaţional (suprastatal) care are drepturi în privinţa creării de efecte juridice, în tratarea deosebită a mărfurilor reciproc provenite, dintre uniune şi alte state sau uniuni;
  
• 
  O entitate cu statut special – o parte a teritoriului naţional sau unional, căruia ia fost conferit prin lege un statut special, deosebit de celălalt teritoriu, provenienţa din care oferă o tratare deosebită a mărfurilor, o ZEL, spre exemplu.
  

Prin urmare determinarea ţării de origine a mărfii constituie o necesitate obiectivă în cadrul comerţului transfrontalier şi nu numai. Oferirea de facilităţi privind exportarea, importarea, tranzitarea sau admiterea temporară a mărfurilor poate de asemenea fi un obiect al determinării originii. Cazurile clasice însă se referă la oferirea de tratament tarifar preferenţial sau favorabil prin reducerea sau scutirea de taxe vamale sau drepturi de import. Negocierea unor astfel de scutiri constituie nu doar instrumente economice dar şi politice, în special în interiorul anumitor uniuni de state, CSI (Comunitatea statelor independente) spre exemplu.

Ţara de origine a mărfii se determină în scopul efectuării unor măsuri tarifare şi netarifare orientate spre reglementarea introducerii mărfurilor pe teritoriul vamal şi scoaterii acestora de pe acest teritoriu.

Măsurile tarifare şi netarifare constituie un set de instrumente care permit statelor reglarea mecanismelor de comerţ exterior în vederea asigurării unei balanţe economice pozitive şi apărării intereselor economice naţionale.

În toate acestea agenţii economici urmează a se orienta în vederea comerţului cu o ţară (uniune) sau alta în vederea obţinerii profitului maxim. Deschiderea unor noi pieţe care acordă preferinţe tarifare, este de fiece dată o oportunitate pentru business. De asemenea businessul are posibilitatea de exercitare a unui lobby asupra autorităţilor naţionale în vederea protejării propriilor interese prin modificarea mecanismelor de comerţ exterior.

2. 
   Cum se determină originea
   

Originea mărfii se determină în baza anumitor criterii şi reguli stabilite în acordurile internaţionale la care RM este parte, precum şi de reglementările interne.

Determinarea ţării de origine poate fi divizată în două categorii de bază:

1. 
   Marfa obţinută integral în ţara respectivă;
   
2. 
   Regulile prelucrării suficiente a mărfurilor cu provenienţă complexă;
   

1. 
       Drept mărfuri obţinute integral într-o ţară se consideră:
       a) zăcămintele minerale şi alte substanţe naturale extrase din solul ţării respective sau de pe fundul apelor ei teritoriale;
       b) plantele şi produsele vegetale crescute sau recoltate în ţara respectivă;
       c) animalele vii născute şi crescute în ţara respectivă; 
       d) produsele obţinute de la animale vii crescute în ţara respectivă;
       e) produsele obţinute din vînatul şi pescuitul practicate pe teritoriul ţării respective;
       f) produsele rezultate din pescuitul maritim şi alte produse extrase din mare dincolo de apele teritoriale ale ţării respective de vasele acesteia sau de cele închiriate de ea; 
       g)  produsele fabricate la bordul navelor prelucrătoare ale ţării respective, în exclusivitate din produsele menţionate la lit. f);
   

h) zăcămintele minerale şi alte substanţe naturale;
    i) deşeurile şi rebuturile provenite din operaţiuni de producere şi prelucrare desfăşurate în ţara respectivă;
    j) articolele uzate colectate în ţara respectivă care pot fi folosite numai pentru  recuperarea materiilor prime; 
    k) produsele fabricate în ţară exclusiv din produsele specificate la lit. a)–i).

2. 
   Dacă la fabricarea mărfii au participat două sau mai multe ţări, originea ei se determină în baza regulilor prelucrării suficiente a mărfii:
   

1. 
   modificarea, în Nomenclatura combinată a mărfurilor, la nivelul oricăruia din primele patru semne, a poziţiei mărfii (codului de clasificare) în urma prelucrării acesteia;
   
2. 
   executarea unor operaţii de producţie sau tehnologice suficiente pentru a considera drept ţară de origine ţara unde au fost efectuate aceste operaţii;
   
3. 
   modificarea valorii mărfii în cazul în care cota procentuală a valorii materialelor utilizate la fabricarea ei constituie nu mai puţin de 45 la sută (regula cotei ad valorem).
   

Nu sunt considerate corespunzătoare criteriilor prelucrării suficiente a mărfii:

    a) operaţiunile de asigurare a păstrării produselor în stare bună în timpul  transportului şi depozitării;
    b) operaţiunile de desfacere şi asamblare a ambalajelor;
    c) spălarea, curăţarea, înlăturarea prafului, acoperirea cu oxid, cu ulei, cu vopsea sau cu alte materiale de acoperire;
    d) călcarea sau presarea textilelor;
    e) operaţiunile simple de vopsire sau lustruire;
    f) decorticarea, albirea parţială sau totală, şlefuirea şi lustruirea cerealelor şi a orezului;
    g) operaţiunile de măcinare, colorare a zahărului sau de formare a bucăţilor de zahăr;
    h) cojirea, scoaterea sîmburilor şi dezghiocarea fructelor, a nucilor şi a legumelor;
    i) ascuţirea, simpla măcinare sau simpla tăiere;
    j) cernerea, ciuruirea, sortarea, clasificarea, trierea, asortarea (inclusiv formarea seturilor de articole);
    k) simpla îmbuteliere, punerea în borcane, flacoane, saci, lăzi, cutii, fixarea pe plăci sau  carton şi alte operaţiuni simple de împachetare;
    l) aplicarea sau imprimarea mărcilor, a etichetelor, a logotipurilor şi a altor semne similare distinctive pe produse sau pe ambalajele acestora;
    m) amestecarea simplă a produselor, chiar de diferite tipuri, atunci cînd unul sau mai mulţi compuşi ai amestecului nu îndeplinesc condiţiile stabilite pentru a putea fi consideraţi originari; 
    n) simpla asamblare a părţilor de articole pentru constituirea unui articol complet sau dezasamblarea produselor în părţi; 
    o) sacrificarea animalelor;
    p) combinaţia din două sau mai multe operaţiuni specificate la lit. a)–o).

Produsul care este obţinut conform regulilor de prelucrare suficientă, exclusiv prin efectuarea operaţiunilor insuficiente, nu va fi considerat ca fiind originar din ţara în care aceste operaţiuni au avut loc..

Declarantul poate cere OV să fie considerată ca o singură marfă, marfa în stare demontată sau incompletă, livrată în mai multe loturi, în cazul în care, din motive de producţie sau de transportare, este imposibil de a o expedia într-un singur lot, precum şi marfa divizată în loturi din greşeală.
OV trebuie să accepte o astfel de cerere la respectarea următoarelor condiţii:

• 
  înştiinţarea prealabilă a autorităţii vamale despre divizarea mărfii în loturi, indicîndu-se cauzele acestei divizări şi specificîndu-se fiecare lot prin indicarea codului de clasificare a mărfii conform Nomenclaturii combinate a mărfurilor şi a datelor despre valoarea ei şi ţara de origine;
  
• 
  confirmarea prin acte a incorectitudinii divizării mărfi în cîteva partide;
  
• 
  livrarea tuturor loturilor de mărfuri dintr-o ţară de către un singur exportator;
  
• 
  introducerea tuturor loturilor de mărfuri prin unul şi acelaşi punct vamal;
  
• 
  livrarea tuturor loturilor de mărfuri în termen de cel mult şase luni de la data acceptării de către autoritatea vamală a declaraţiei vamale sau de la data expirării termenului de prezentare a acesteia referitor la primul lot.
  

La determinarea ţării de origine a mărfii, nu se ia în considerare originea resurselor energetice, a maşinilor, utilajului şi instrumentelor folosite la fabricarea ei.

Pentru a aprecia corect originea mărfii, poate fi urmat firul logic:

determinarea originii

Alegerea criteriului şi a regulii de determinare

a originii

înţelegerea corectă a obiectului de apreciat şi esenţei acestuia -

produs natural sau prelucrat, deşeu etc.

compoziţia, structura, modalitatea de prelucrare, etc.



Utilizînd criteriile, RO şi IOO publicate

Spre deosebire de situațiile clasice de declarare, atunci cînd de origine depinde mărimea obligaţiilor vamale, aceste cazuri se bucură de o atenţie sporită din partea OV, fiind clar impactul asupra suplinirii bugetului de stat.

Decizia de determinare a originii se aprobă în orice situaţie de către OV, din simplu motiv că acesta emite o IOO, aplică liberul de vamă, sau efectuează un control ulterior. Decizia asupra originii mărfii poate fi luată în perioade de timp diferite faţă de momentul declarării propriu zise:

1. 
   preventiv – IOO;
   
2. 
   în momentul completării DV;
   
3. 
   la etapa de control al DV,
   
4. 
   la efectuarea controlului ulterior prin audit postvămuire.
   

1. 
   Decizia preventivă de determinare a originii se poate face cu mult înaintea declarării mărfii, avînd doar intenţia de import sau export. Unicul mijloc de realizare în practică a unei decizii preventive de determinare a originii este IOO.
   

Noţiunea legală a IOO -

Art. 1, pct. 55) CV

IOO – informaţie privind originea mărfurilor, emisă de Serviciul Vamal, care este obligatorie pentru birourile (posturile) vamale.

Astfel, din prevederile legale putem deduce că IOO - reprezintă un act oficial privind determinarea originii mărfii, emis de către Aparatului central al SVRM, şi obligatoriu pentru titular şi OV.

2. 
   Completarea unei DV presupune necesitatea introducerii în DV a informaţiei privind ţara de origine a mărfii declarate. Această decizie este luată la momentul completării DV sau cu puţin timp înainte prin consultările dintre broker şi posesorul mărfii, care poate avea informaţii utile de furnizat brokerului în acest sens.
   

3. 
   După prezentarea DV către OV acesta, conform reglementărilor în vigoare, efectuează controlul vamal. În cadrul controlului vamal, OV poate lua o altă decizie privind originea mărfurilor.
   

4. 
   O decizie de determinare a originii poate fi luată şi urmare a efectuării unui control ulterior prin audit postvămuire. În detaliu acest subiect va fi examinat la pct. 2.3.
   

Schematic deciziile luate de către subiecţi în procesul determinării originii pot fi prezentate astfel:

IOO

declarant

Confirmarea corespunderii mărfii cu IOO



OV

DV

Decizia de origine

Liber de vamă



Control



Refuzul de acceptare a originii declarate



broker

Subiecţii implicaţi în procesul de determinare a originii sunt declarantul şi OV. Dat fiind complexitatea procesului brokerul vamal, ca reprezentant împuternicit al declarantului are o implicare substanţială în acest proces.

În procesul de solicitare-eliberare-utilizare a IOO sunt implicaţi următorii subiecţi:

SUBIECT	DEFINIŢIA	ROLUL
SOLICITANT	Persoana interesată care depune cererea de eliberare a IOO	Argumentează originea solicitată
TITULAR	Persoana pe numele căreia se eliberează IOO	Beneficiarul principal al IOO, unicul care o poate invoca
OV	Autoritatea oficială cu drept de examinare a cererii şi emite a IOO şi control	Se conduce de IOO în procesul vămuirii
Declaranţi/Persoane interesate	Eventualii participanţi la operaţiuni de vămuire	Luarea de decizii privind originea, examinarea IOO publicate

Dintre titular şi solicitant este un coraport care urmează a fi elucidat:

Solicitant –

Pct. 2, lit. b) din Instrucţiunea aprobată de Ordinul SVMR nr.325-o din 12.07.2012

orice persoană care solicită în scris Serviciului Vamal o informaţie obligatorie privind originea mărfurilor şi are motive întemeiate de a face acest lucru


Titular –

Pct. 2, lit. c) din Instrucţiunea aprobată de Ordinul SVMR nr.325-o din 12.07.2012

persoana pe al cărei nume se eliberează informaţia obligatorie privind originea mărfurilor

În cazul în care aceste noţiuni le inhibă aceiaşi persoană, nu există motive de întrebare. Însă, atunci cînd solicitantul este diferit de titular, pot apărea dubii privind dreptul solicitantului de a acţiona din numele altei persoane (presupus titular) şi privind accesul la informaţiile confidenţiale pe care le pot conţine materialele anexate la cerere. Respectiv, în acest caz, pentru a nu admite încălcări ale reglementărilor în vigoare, lezarea de drepturi, urmează a fi probată legătura juridică dintre solicitant şi titular. Actul care ar atesta această legătură derivă din prevederile generale ale legislaţiei în vigoare şi pot fi procura, contractul de prestări servicii (brokerul vamal spre exemplu) sau altele.

3. 
   Beneficiile IOO pentru comercianți
   

Determinarea originii mărfurilor are un impact direct asupra activităţii unui agent economic deoarece se răsfrînge asupra următoarelor:

• 
  Cuantumul drepturilor de import/export exigibile şi aplicarea măsurilor netarifare - Respectiv, o eroare în acest sens din partea OV poate duce sau la un eventual proces în instanţă din partea declarantului în vederea excluderii cheltuielilor neplanificate, sau la pierderi bugetare, iar dacă greşeala ar veni din partea declarantului, acesta riscă să se aleagă cu refuzul acceptării declaraţiei vamale, cu o urmărire contravenţională sau chiar penală.
  
• 
  Reducerea timpului vămuirii şi costuri -
  

Timpul care stă la dispoziția declarantului, pînă la depunerea cererii de obținere a unei IOO și a OV după recepționarea acesteia, este mult mai mare decît în cazul depunerii unei DV. Procesul de stabilire a ţării de origine este unul deloc simplu. Deci, pentru a evita necesitatea repetării procedurilor anevoioase, de durată şi costisitoare la fiecare declarare, procedura IOO oferă posibilitatea evitării acestora pe toată perioada valabilităţii. Este evident că o IOO este utilă atît solicitantului (agentului economic), brokerului vamal, cît şi OV.

•