Literatura şi evul mediu latin

EXCURSUL XV
constructor, ziditor (Cicero)
meşteşugar, creator, făuritor (Chalcidius) >237
344
(despre) zeul sau natura creatoare şi toată oştirea lor (Gen., 2, l )
după chipul sau (den., l, 27)
cu măsură, număr şi greutate (înţelep., 11,21)
meşter (inţelep., 13, 1)
Căci aştepta cetatea cu temelii puternice, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu (Evrei, 11, 10) >238
făuritorul noului secol (Fedru)
rotundă-i coapsa ta, ca un colan, de meşter iscusit lucrat (Cântarea Cântărilor. 7, 1)
a făcut lui Adam şi femeii lui îmbrăcăminte de piele (Gen., 3, 21)
Dacă noi, specia umană, suntem creaţi sub această lege, / Anume ca orice facem, datorită răstimpului scurt al vieţii trecătoare,/ Să nu dureze, şi sa ne stingem în acelaşi timp şi noi, / Pentru acest lucru trebuie mustrat neînţeleptul meşter, / A cărui operă zadarnică durează tot atât de puţin cât un vas de lut. / Astfel, meşterul fără minte e pedepsit prin însăşi opera lui sterilă, / Iar clădirea şubredă îşi acuză propriul ziditor. /.../ Dar deşi a fost un înţelept, ba chiar înţelepciunea însăşi cea care ne-a creat / Şi ne-a întipărit chipul său în mintea noastră, / Care e pusă sa conducă trupul făurit din lut, / Totuşi nu e de crezut că ne-a dat naştere ca să murim /.../ Dar nu va avea loc niciodată judecata Atotputernicului, / Prin care fiecare om va fi răsplătit după meritele sale. / A fost necesar, de aceea, să se pună la cale mai multe prefaceri/ Şi din lumi potrivnice a fost alcătuită una singură, / Unde să aibă loc dispute, ca într-o întinsă arenă, / Cât timp specia umană răzbate prin
345
timpuri spre veşnicie. (Marbod din Rennes)
Dumnezeu... ca un iscusit al lumii, ca un meşter aurar al unei zidiri aurite, ca un priceput făuritor al unei făuriri uimitoare, ca un desăvârşit constructor al unui edificiu admirabil... a zidit măreţul chip al palatului lumii. (Alain de Lille) >239
îmi aduc mulţumită asemenea unui vas către olarul său, unei zidiri către ziditorul ei, / Unui slujitor către regele său, unei plăsmuiri către plâsmuitorul ei, unui fiu către tatăl său. (Matthieu de Vendôme)
Previziunii divine i-a plăcut ca lumea să câştige în frumuseţe prin trecerea timpului, asemenea unui cântec. (Bonaventura) >240
Cel care a conceput universul
EXCURSUL XVI
am răspuns în ffortensius adversarilor filozofiei generale (Cicero) >247
îndemn pentru studierea „artelor" (Galen) Şi după ce cântară laude (Matei, 26, 30) >249

după cum se vede din preasfintele noastre imnuri şi după cum am arătat m legătură cu Isidor (Lope de Vega) >250

Aristotel, pentru ei, este „fizicianul", când nu e „ateul". Platon este „filozoful", un vizionar de rang superior, în care le place să regăsească ecoul credinţelor creştine. (R. Arnou) >252
lăcaşuri ale tuturor argumentelor teologice (Melchior Cano) >254
346
autoritatea istoriei umane (idem)
o lunecare a locurilor teologice înspre teologia pozitivă (Gardeil)
acordată prin insuflare (inspiraţie) la obârşia stihurilor, care a fost Dumnezeu (Panegyrico por la poesia) > 257
Vai mie! poezia nu stă la mare cinste (Ovidiu)
pentru a nu avea în faţa ochilor dovada furtului său, nici pe autorul a ceea ce se desfiinţa (Panegyrico)
în adunări binecuvântaţi pe Dumnezeu! Binecuvântaţi pe Domnul, cei din neamul lui Israil! (Fs., 67, 27) >258
în sfârşit, poezia este sarea care ne fereşte de stricăciunea acestui veac, este iscusinţa cu care se scot în relief şi se împodobesc noţiunile şi montura lucrată în eh i p desăvârşit după nestemată, încât fără ea nu şi-ar dezvălui valoarea, nici frumuseţea. (Panegyrico) >260
Dar a avut o obârşie şi mai nobilă, care a fost în Dumnezeu: El a rânduit şi aşezat totul cu această măsură, care nu e altceva (cum spune Pitagora) decât un anumit fel de vers şlefuit sau o muzica nemaipomenită (cum spune Platon), cu multe însuşiri şi o corespondenţă (corelaţie), (idem)
...aceasta forţă a versurilor, superioară artileriei, au încercat-o şi amoniţii, moabiţii şi idumeenii, când căpitanul losafat i-a învins, punând în avangarda un escadron de leviţi, iar aceştia au rostit psalmul 135, începând astfel bătălia şi dobândind victoria, (idem)
...sinteză aproape completă a doctrinei, ale cărei linii mari se mai regăsesc încă în programa actuală... Esenţialmente impersonală, opera se prezintă, din
347
punctul de vedere literar, ca un rezumat fără viaţă şi fără căldură, lipsit de asemenea şi de orice viziune filozofică, dar bine ordonat... (J. de Ghellinck) >261
spunem că sufletul lui Cristos se află, datorită înţelepciunii sale, cuprins în cuvântul lui Dumnezeu, cu care e contopit şi din care înţelege totul în mod desăvârşit; (şi spunem că el) ştie tot ceea ce ştie Dumnezeu, dar că nu poate tot ceea ce îi stă în putere lui Dumnezeu. (Petrus Lombardus) >261
frumos imn către Dumnezeu, întocmit întru dreptate (Panegyrico, după Clement din Alexandria) >262
Numai harul 1-am pierdut, ştiinţa nu. (Calderón)
Unde se va cunoaşte bine cât de capabilă este limba noastră de a se distinge în această artă faţă de unele naţii care ne socotesc barbari, şi cu siguranţă că suntem, în nepăsarea existentă la noi în ce priveşte şlefuirea cu ajutorul artei, care, ca o mină de aur din cel mai Fin, s-a descoperit în atâtea locuri; dar răul e că unii dintre noi, cu bună ştiinţa, ne încumetăm să ne măsurăm cu Virgilii şi Horaţii poeziei; şi (ceea ce e şi mai râu) sâ-i criticăm în ceea ce nu înţelegem. Desigur, când văd unele vorbe de duh în poezii din vechime, rânduite cu puţina cunoaştere care exista despre această artă în vremea când au fost scrise, îmi par diamante cum nu se poate mai de preţ, bune de prelucrat, fără să mă mulţumească mai mult nici cele mai cărturăreşti şi mai spilcuite scrieri în altă limbă. (Panegyrico) >263
Deci, cu bine, dragul meu: / Vreau să mor, să mor vreau doară. / N-oi mai fi pe lume eu!/ Pedro Carbonero moară / Cu credinţa-n Dumnezeu, (idem) >265
Dar marilor mistere din gândul creştinesc / Podoabele frivole nu li se potrivesc (Boileau, tr. I. Marinescu).
348
EXCURSUL XVII
Acest câmp, pe care populat / Cu clădiri îl vedem azi, / Mu era deloc plăcut pe atunci, / înainte de a se lucra pe el, / O harababură, un haos, / Atât de inform la înfăţişare, / încât nu 1-ar fi făcut suportabil / Decât suprema pensulă, / Care a tras, începând cu ideea / Celei dintâi fiinţe fără fiinţă, / Trăsăturile atotputinţei sale / Şi liniile puterii sale. (Calderón) >273
Pictezi cu albul focului (Ambrozie)
Aţi practicat cea mai bună artă, / Cea mai nobilă şi cu cel mai mult ingeniu. (Calderôn, Dario todo y no dar nada) >275
una dintre puţinele opere pe de-a-ntregul rele din câte ne-a lăsat Lope (Menéndez y Pelayo)

Căci numai tu ştii cum / Trebuie sâ-i vorbeşti regelui tău, având în vedere / Că din semiprofil / Seamănă perfect; / Aşa încât cusurul, nici spus, / nici trecut sub tăcere nu rămâne, când faci / Ca o jumătate a feţei să arunce umbră / Peste profilul celeilalte jumătăţi, (ibidem) pictor de curte

Aici se arată o pânză mare, pictată pe tâmpla şi altarul bisericii Sf. Sebastian; deasupra altarului, artoforul preasfintei împărtăşanii, un preot în picioare, cu faţa înspre altar, şi poporul, care e pictat numeros şi felurit, şi regele în genunchi pe ultima treaptă, căutând să i se vadă faţa mai mult decât din semiprofil. (Calderôn, El Lirio y la Azucena) Campaspe: Aş vrea / Să ştiu ce-i un portret.
Siroes: Oare grosolănia ta n-a văzut niciodată iscusinţa picturii?
349
Campaspe: Pictura ştiu ce poate fi; / Căci în tempiu am văzut scânduri / Care, meşteşugite în culori, / Ba înfăţişează privelişti, / Ba înfăţişează bătălii, / Fiind o nobilă minciună / După natura măreaţă; / Dar portret nu ştiu / Ce e.

Statira: Păi e acelaşi lucru, gândeşte-te; / Doar că, pe deasupra, / Copia seamănă / Cu originalul după care / Se scoate.

Campaspe: Şi în ce fel / Se scoate?

Statira: Ai să vezi când / Vor veni sâ-ţi facă portretul, (idem, Dario todo y no dar nada)

Şi dacă, pentru a amăgi / Uneori oboseala cititului, / Melancoliile dumitale / încerca să le îndepărtezi o vreme, / Jocul întortocheat al pensulei era / Alinarea dumitale, pentru că şi la el / Lua parte mintea, (idem, El Pintor de su Deshonra - comedie) >278
Nu pentru că e lată îţi laud / Fruntea, căci, înainte vreme, în această / Privinţă a fost mereu zgârcită / Veşnic darnica maestră (natura) ... (idem, Laffija del Aire) >279
în portrete, cusururile nu trebuie ascunse, deşi este lăudat Apeles pentru că a făcut portretul din semiprofil al regelui Antigon, care era chior de un ochi, înfâţişându-1 din partea cu cel sănătos... Acest vicleşug poate fi folosit cu persoanele simandicoase, fără a păgubi adevărul... chipurile frumoase sunt mai greu de redat în portrete, după cum ne învaţă experienţa. (Pacheco)
Căci, chiar dacă cu uleiul Milosteniei / Ar picta-o El, noi la rândul nostru / Fâcând-o să se încline / Temperamentului poftelor ei1, / O vom preface în pictură în tempera, / Cu toate că El o colorează în ulei. (Calderôn, El Pintor de su Deshonra -auto) >280
Lumea, nedrept pat nupţial / Al nunţii sale adulterine, / Trebuie s-o şterg, făcând / Ca prin toată ţara să colinde, / În loc de un gingaş penel, / Asprimea bidinelei, (ibidem) >281
Căci în tempera mi-a preschimbat-o / Liberul său arbitru, care nu ştie / Că picturile în tempera / Se spală chiar numai cu apă. (ibidem)
Pensula va fi a lucrărilor mele / (întrucât, prin opoziţie, / Atributele Sale ne privesc pe noi), / Acest cui care, bătut în fruntea ei, / Va servi drept umbră neagră, / Ca să se vadă că Vina / îi şterge icoana în faţa lui Dumnezeu, (ibidem)
Vâzând-o deci / Că se încăpăţânează să fugă de mine, / Ca sâ-mi amăgesc dragostea, doresc, / De vreme ce spui că este pictor, / Ca, la rugămintea dragostei mele, Să-mi faci un portret al ei, / Ca să-1 port la piept, (ibidem) >282
Dar nimic din toate acestea nu mă face / Să tresar într-atâta, ca faptul / De a vedea că din acel exemplar / Al ideii sale, în care eu, uluit, / Mi-am privit prima prăbuşire, / Vrea să scoată tainic / La lumină portretul... (ibidem)
Acum trupa mea de teatru / Este cea a lui Isus, unde se află un Tată, / Al sfântului Cuvânt, şi o Mamă, / Pururi Fecioara Maria. (Lope de Vega) > 284
Popor roman, ascultâ-mă: / Eu am reprezentat în lume / Poveştile ei nenorocite, / în tot timpul vieţii mele, / Viciile şi fărădelegile ei; / Am fost personaj păgân, / Adorând astfel de zei; / După ce m-a primit Dumnezeu, am ajuns / Actor creştin; / A încetat comedia umană, / Care era numai nerozii, / Şi am fâcut-o pe cea pe care o vezi, divină... (idem)
în aşa fel dragostea a putut, / Suflete, în Mine să-ţi facă portretul, / încât nici un pictor înţelept / M-ar fi ştiut cu atâta iscusinţă / Să întipărească o astfel de imagine, // Ai
351
fost creat de dragoste, / Frumos, mândru, şi tot astfel / Ai fost pictat în măruntaiele mele; / Dacă te-ai pierde, iubitul Meu / Suflet, în Mine trebuie să te cauţi. // Căci Eu ştiu că te vei afla / Zugrăvit în pieptul Meu, Şi aşa de viu înfăţişat, / încât de te-ai vedea, te-ai desfăta / Văzându-te atât de bine zugrăvit. (Sfânta Teresa) >285
Vede cum marele meşter, / Silindu-se la această uriaşă ţiteră, / Cu mişcări dibace / Scoate sunetul sfânt, / Cu care este susţinut acest templu veşnic. (Luis de Leon) >286
...şi că aceasta / E atât de bine executată / în construcţia desăvârşită / A instrumentului Lumii, / încât, drept sigura urmare, / Dumnezeu e Muzicianul (Muzicantul), căci / Glasul şi instrumentul sună întreolaltă. (Calderón)