Liturghia crestina in biserica veche (pana la formarea Liturghiilor ortodoxe)

Hirotonia si hirotesiile

Taina preotiei se da prin hirotonie. Dpdv etimologicm cuvantul grecesc hirotonie inseamna intinderea mainlor, apoi votare sau alegere, pt ca votarea sau alegerea cuiva se facea de obicei prin ridicarea mainii. In sens crestin, cuvantul insemna, la inceput, alegerea sau desemnarea cuiva pt preotie, lucru pe care Biserica sau obstea credinciosilor il face prin votare; iar pt ca aceasta alegere este confirmata apoi prin punerea mainilor episcopului asupra celui ales, cu timpul, termenul de hirotonie s a aplicat randuielii de slujba sau ceremonei religoase a consacrari candidatilor la preotie, slujba al carei miez este, astazi, punerea mainilor episcopului asupra celui ales, unica cu invocarea harului SF. Duh.

Punerea mainilor e un rit care se practica si in VT. Asa erau consacrati de ex. levitii Legii Vechi, asa il consacra Moise pe Iosua ca succesor al sau la conducerea poporului. In crestinism a fost practicat, in continuare, ca rit de consacrare, sau ca semn de transmitere a unei functii religioase si a harulu special necesar pt implinirea ei

Prin hirotonie intelegem deci azi taina prin care cineva este investit cu darul sau vrednicia uneia din cele 3 trepte ale preotiei, adica: diaconia, preotia, arhieria; ea este deci, transmiterea mai departe a „limbilor de foc”, adica a puterii harismatice venite, prin Apostoli, de la Mantuitorul insusi.

Hirotesia este cuvant de origine greaca si inseamna punerea mainilor. La inceput el se folosea pt a exprima acordarea, prin punerea mainilor episcopului- a oricarui dar in legatura cu slujba preotiei, de orice natura ar fi fost(adica ceea ce intelegem azi prin hirotonie).

Astazi insa, prin hirotesie intelegem randuiala de slujba, prin care se acorda fie una dintre gradele(rangurile) onorifice care se dau fetelor bisericesti pentru merite deosebite pe taramul activitatii pastorale(sachelar, iconom, iconom stavrofor, la preotii de mir si singhel, protosinghel si arhimandrit la calugari), fie confirmarea intr o functie bisericeasca administrativa(staret sau egumen, protoiereu)

Intre hirotonie si hirotesie exista o deosebire; si anume prima este taina, a doua este ierurgie. De aceea hirotoniile se savarsesc numai in altar, iar hirotesiile in naos. Hirotonia are caracter indelebil, pe cand hirotesiile se pot anula formal.

Cele mai vechi randuieli de hirotesie le aflam in Rasarit, in diferiele randuieli bisericesti(Constitutiile apostolice, Testamentum Domini, Canoanele lui Ipolit) iar in Apus in Sacramentarul Gregorian

1.