Liturghia crestina in biserica veche (pana la formarea Liturghiilor ortodoxe)

2. Autorii Liturghiilor Ortodoxe. Autenticitatea acestor Liturghii.

a) Liturghia Sf. Vasile cel Mare este cea mai veche din cele 3 Liturghii bizantine. La origine, este o varianta a Liturghiei Sf. Iacob, localizata în Cezareea Capadociei, variantă care, cel putin pentru rugaciunea principala (anaforaua), a primit forma definitiva prin Sf. Vasile cel Mare (379), cel mai ilustru episcop al acestei cetați, si, de aceea, este de timpuriu cunoscuta cu numele acestuia. În forma ei mai veche, Liturgia Sf. Vasile urmeaza întru totul randuiala Liturghiei Sf. Iacob, fața de care are insă unele rugaciuni mai scurte.

Vechimea și autenticitatea Liturghiei Sf. Vasile sunt confirmate atat de contemporanii lui, cat și de documente posterioare. Sf. Grigorie de Nazianz, în Cuvantarea sa funebra tinuta dupa moarte Sf. Vasile, spune ca acesta a compus „formulare de rugaciuni și randuiala altarului”.

În biografia Sf. Vasile, atribuită lui Anfilohie, episcop de Iconiu (403), se relateaza ca la hirotonia sa de episcop, Sf. Vasile s-a rugat la Dumnezeu 6 zile în șir să il învrednicească să-i aducă jertfa cea nesâgeroasă cu propriile sale cuvinte, adică să compuna un formular propriu al anaforalei liturgice. În a 7-a zi, i s-a aratat Mantuitorul în vis, împlinindu-i dorința. La începutul sec. VI (520), Petru Diaconu și alti călugari din Scitia, într-o scrisoare adresata episcopului Fulgentiu și altor episcopi africani exilati în Sardinia, citează un text din dipticele Liturghiei Sf. Vasile, despre care autorii acestei scrisori spun ca este intrebuintată in tot Rasaritul. Mai tarziu (531), Leonțiu de Bizant spune ca Teodor de Mopsuestia (parinte doctrinar al nestorianismului) a indraznit să compuna o anafora „plina de blasfemii”, care se deosebeste de „cea a Apostolilor” (adica de cea de origine apostolica, atribuita Sf. Iacob), cât și de cea a Marelui Vasile.

Liturghia Sf. Vasile este pomenita și in can. 32 al Sinodului Trulan (629), apoi de Sf. Ioan Damaschinul, de parintii Sin. VII Ec. - Nicea (787), de regele Carol Plesuvul al francilor (877). Numele Sf. Vasile se gaseste în titlul Liturghiei lui, in cele mai vechi manuscrise care cuprind textele Liturghiilor bizantine, începând cu Codicele Barberini, din sec. VIII. Sf. Vasile figureaza și ca autor al unei anaforale liturgice din uzul Bisericii Copte.

b) Mai putin sigura și clara este originea și autenticitatea Liturghiei Sf. Ioan GA. Nici contemporanii, nici istoricii, nici biografii săi de de mai tarziu nu spun ca el ar fi alcatuit vreo Liturghie. S-a socotit ca cea dintai mentiune despre asa ceva s-ar gasi în scrierea intitulata Despre predania dumnezeiestii Liturghii, atribuita lui Proclu al C-polului, in care se pune pe sema Sf. Ioan o prescurtare a Liturghiei timpului său, posterioara celei facute de Sf. Vasile. Marturia nu are valore documentara deoarece documentul constituie un fals.

Codicele Barberini - sec.VIII-IX (Biblioteca Vaticanului) este cel mai vechi manuscris cu textul rugaciunilor Liturghiei Sf. Ioan GA si pune numele Sf. Ioan în fruntea a 2 dintre rugaciunile de azi ale Liturghiei, și anume rugaciunea pentru catehumeni și rugaciunea proscomidiei de dupa Vohodul mare. Tot asa gasim si in Codicele 15 (474) din Muzeul Ruminanțev din Moscova (Fondul Sabastianov) din sec. X-XI. Titlul de Liturghia Sf. Ioan Gura de Aur în fruntea unei Liturghii apare pentru prima oara într-un manuscris din sec. VIII-IX și în altul din sec. XI-XII.

Daca nu avem izvoare care sa confirme întrebuintarea Liturghiei Sf. Ioan inainte de sec. VII, vechimea Liturghiei este confirmata indirect de liturghiile Bisericilor necalcedoniene, carora le-a servit ca sursa sau model. Anaforaua numita a celor 12 Apostoli, care a fost în uzul siro-iacobitilor, este aproape identica cu cea corepunzatoare din Liturghiei Sf. Ioan. Pasaje intregi din Liturghia Sf. Ioan se gasesc în anaforalele din Liturghia persilor nestorieni, cunoscute sub numele lui Teodor de Mopsuestia și a lui Nestorie. Liturghia Sf. Ioan, care a servit ca model acelor Liturghii, exista probabil sub alte nume, inainte de sec. V-VI, când sirienii, iacobitii și nestorienii persani se despart de B.O. Dupa aceasta data, Bisericile necalcedoniene nu mai imprumuta aproape nimic de la cele calcedoniene.