Ce sunt Sfintele Taine, scopul lor, timpul si locul savarsirii Sfintele taine sunt slujbe bisericesti, prin mijlocirea carora ni se impartaseste, in chip special si prin anumite semn vazute, harul lui Dumnezeu; sunt 7, dupa nr darurilor Sf. Duh: botezul, ungerea cu sf.mir, pocainta, impartasirea, nunta, preotia si maslul.
In ceea ce priveste scopul, serviciul Laudelor zilnice are character prin excelenta public; aceste slujbe alcauiesc cultul divin public si official al Bisericii, se savarsesc in numele sis pre folosul tuturor credinciosilor si la acestea slujbe pot participa toti crestinii pentru a beneficia de roadele lor binefacatoare; prin slujba celor 7 Laude se exprima functiunea latreutico-euharistica a cultului divin (slavirea si adorarea lui Dumnezeu, venerarea sfintilor – obligatie permanenta a Bisericii.
Sfintele Taine au insa aplicatie individuala ; efectele lor se aplica numai unor anumite persoane; de aceea unii liturgisti le considera forme ale cultului particular. Nu trebuie uitat caracterul ecclesiologic sau comunitar al tainelor – ele se savarsesc in Biserica, deci sunt forme ale cultului public al Bisericii, iar efectele lor se rasfrang nu numai asupra beneficiarilor, ci si asupra Bisericii intregi. Biserica este “trupul tainic al lui Hristos”, iar viata spiritual a acestui organism bisericesc se intretine prin sfintele taine. In vechime, mai toate tainele se savarseau de regula in cadrul Liturghiei sau in conexiune intima cu ea, deoarece Sfanta Euharistie, centrul vietii Bisericii, ii aduna pe credinciosi in Biserica, o face vizibila si viabila.
In slujba sfintelor taine sta pe primul plan si se implineste mai ales functuinea harismatica sau sfintitoare a cultului orthodox; ele sunt mijloace de transmitere sau de comunicare inidividuala a harului divin si de sfintire a vietii credinciosilor in Biserica – mijloace de mantuire.
In ceea ce priveste timpul savarsirii, Laudele zilnice au termene fixe si character periodic – ele se repeat in fiecare zi (la manastiri) sau macar in fiecare sarbatoare (in bisericile de enorie), in aceeasi oridne si la ore determinate. Savarsirea tainelor nu este legata de termene sau date fixe din cursul anului bisericesc, ci ele se savarsesc atunci cand e nevoie; ceea ce decide in aceasta priuvinta sunt deci nevoile vietii religioase a credinciosilor. Sunt insa anumite perioade din cursul anului cand potrivit randuielilor bisericesti, unele taine nu se pot savarsi.
In ceea ce priveste locul savarsirii, sfintele taine se savarsesc de regula in biserica, la fel ca Laudele zilnice. Slujba sfintelor taine trebuie facuta in locas sfintit si are caracter public , in sesnul ca se savarseste in mijlocul comunitatii religioase, in vazul, cu stiinta si cu consimtamantul ei. Astfel, comunitatea devine partasa la rugaciunile, bucuriile si suferintele fiecaruia dintre membrii ei. Singura taina Sfantului Maslu face exceptie in aceasta privinta – prin insasi natura ei, ea poate fi si trebuie facuta in care ori in spitale, la capataiul bolnavilor care au nevoie de ea.