Liturghia crestina in biserica veche (pana la formarea Liturghiilor ortodoxe)

Timpul savarsirii – fiind slujba de bucurie, ea se savarseste in zilele de sarbatoare, de regula duminica. Molitfelnicul zice sa se facea de dimineata, dupa Liturghie(de obicei in moldova), desi obiceiul mai nou este sa se faca dupa masa

Cfm poruncii a IX bisericesti, nu se fac nunti in urmatoarele perioade din cursul anului Bisericesc:

1. 
   In cele 4 posturi de peste an(inclusiv in sapt alba sau a branzei) ca si in toate zilele de post din cursul anului(miercurea si vinerea, 14 sept sau Inaltarea Sf Cruci, 29 august sau Taierea capului SF Ioan Botezatorul, pt ca petrecerile si ospetele care insotesc taina nuntii ar contrasta cu atmosfera de rugaciune, infranare si pocainta). Exista si cazuri exceptionale cand se face pogoramant, admitandu se oficierea nuntii in prima parte a Postului Craciunului(pana la SF Nicolae), dar fara petrecere.In postul Pastelui este ingaduite, la nevoie, numai logodna si aceasta numai in ziua Bunei vestiri(daca nu cade in saptamana Patimilor) si in Duminica Floriilor.
   
2. 
   Nu se fac nunti in Sapt Luminata, in rastimpul dintre Craciun si Boboteaza, in Duminica Rusaliilor, in toate praznicele imparatesti, precum si in ajunul tuturor praznicelor imparatesti, pt ca veselia lumeasca a nuntii sa nu intunece sau sa eclipsese bucuria duhovniceasca a celor mai mari sarbatori crestine.
   

8. Explicarea randuielii nuntii. – Randuiala logodnei, cat si rugaciunile principale din slujba Cununiei(cele 4 binecuvantari ale mirilor) si din randuiala Nuntii a doua sunt atribuite, in cel mai vechi manuscris al Evhologhiului grecesc Barberini(sec VIII- IX), lui Metodic Marturisitorul, patriarhul Constantinopolului.

a) Logodna – actul principal din slujba logodnei este punerea si schimbarea inelelor. Intrebuintarea inelelor la logodna e un obicei stravechi, pe care Bis Crestina numai l-a preluat si l a consfiintit, prin incadrarea lui in slujba bisericeasca. Inelele, care sunt cercuri inchise, fara inceput si fara sfarsit, erau in VT simbol al puterii si increderii care se acorda cuiva. In ritualul crestin al logodnei ele sunt simbolul iubirii nesfarsite si al fidelitatii reciproce pe care si-au jurat –o logodnicii unul fata de altul, precum si semnul trainiciei legaturii dintre viitori soti. Facliile aprinse – pe care le tin nasii, iar odinioara le purtau si sfintitii slujitori, sunt simbol al curatiei mirilor, al luminii darului de sus si al bucuriei nuntasilor. In unele parti, la logodna facliile le tin logodnicii(mirii) insisi, cum prevedeau unele din vechile Molitfelnice romanesti si cum prevad si azi Evhologhiile grecesti.

b) Cununia, Psalmul 127(Fericiti toti cei ce se tem de Domnul..) cu care incepe slujba Cununiei, zugraveste fericirea vietii familiale a celor ce se tem de Domnul. Momentul principal din slujba, acela in care se savarseste consfintirea legaturii dintre barbat si femeie, este atunci cand preotul rosteste cuvintele din a treia rug de binecuvantare a mirilor: Insuti si Tu acum Stapane, trimite mana Ta din Sfantul Tau locas si uneste pe robul Tau x, cu roaba ta X(cuvite socotite ca o epicleza a slujbei Cununiei) Semnul vazut al sfintirii nevazute a acestei legaturi este unirea mainii drepte a barbatului cu dreapta femeii, de catre preot, iar actul ritual care simbolizeaza si pecetluieste savarsirea tainei este punerea cununiilor pe capetele mirilor.

Cununiile sunt facute in chipul coroanelor cu care se incununau odinioara regii si imparatii, biruitori in razboaie. Ele erau semnele puterii, ale stapanirii, ale biruintei(la barbati); ale frumusetii si curatiei virginale(la femei). Ele intruchipau cinstea si slava ce se dadea imparatilor de catre supusii lor, precum si sentimente de admiratie , recunostiinta sau omagiu datorate biruitei in lupta. SE pun pe capul mirilor ca un elogiu sau ca o rasplata adusa curatiei si fecioriei acestora, pe care au pastrat o pana la nunta si pt care sunt incununati.De aceea se canta pt miri: Doamne Dumnezeul nostru, cu marire si cu cinste incununeaza i pe dansii. Punerea cununiilor a dat si denumirea tainei, obisnuita la greci(incununare,incoronare)

Apostolol este luat din ep catre Efeseni(cap 5 20-33), in care acesta compara nunta cu legatura sfanta si indisolubila dintre Hristos si Biserica, indemnandu-i pe viitorii soti sa se iubeasca intre ei cu aceeasi dragoste netarmurita si sfanta.

Evanghelia e formata din pericopa in care se instoriseste minunea savarsita de Mantuitorul la nunta din Cana Galileii, la care El a luat parte cu mama Sa(In. 2, 1-11)

Paharul cu vin pe care preotul il binecuvinteaza si din care gusta mirii, e numit in Molitfelnic paharul comun sau de obste. El simbolizeaza bucuria si veselia nuntii, cat si soarta comuna a viitorilor soti, pe care o vor impartasi impreuna, avand acealasi necazuri si bucurii.Acelasi lucru il arata si bucata de paine, cozonac(piscot) din care se da acum mirilor sa guste, o data cu paharul de obste.Aceasta este o reminiscenta veche, precrestina, mostenita din ritualul nuntii la romani si amintind de painea comuna(un fel de placinta) care se frangea la ei cu ocazia nuntii si pe care mirii o mancau atunci impreuna. Atat paharul, cat si painea, ne aduc aminte si de impartasirea mirilor, care avea loc odinioara in acest moment al slujbei, deoarece cununia se savarsea de regula indata dupa SF. Liturghie, cand mirii se impartaseau.De aceea se canta acum Paharul mantuirii...(cantare care se canta in timpul impartasirii credinciosilor.In randuiala Cununiei ea nu se gaseste decat in Molitfelnicele romanesti mai noi(in cele grecesti nu exista)

Inconjurarea mesei de catre alaiul de nunta(slujitori, miri, nasi) in chip de hora, simbolizeaza si exprima bucuria fireasca si sentimentul de jubilare prilejuite de nunta. Ceremonia aceasta este un rest din dansul ritual(religios), care face parte integranta din cultul ebraic, ca si din cultele altor religii si popoare vechi precrestine. Deoarece nunta se face in vederea nasterii de prunci in frica Domnului, Biserica ne duce a cu gandul mai intai la nasterea Mantuitorului din Fecioara Maria prin (Isaie dantuieste). Cele 2 tropare care se canta dupa(sfintilor mucenici si Slava Tie , Hristoase)sunt stihiri mucenicesti luate din cantarile Octoihului(vecernia de vineri seara gl 7), vor sa spuna ca mirii trebuie sa fie partasi lui Hristos si sfintilor Lui, prin viata lor curata, pe care o vor duce in casnicie. Cununile care li s-au pus pe capete sunt asemenea celor cu care Mantuitorul ii incununeaza in ceruri pe sfintii si pe alesii Sai dupa moarte.

Formulele Marit sa fii, mire, ca Avraam si Iar tu, mireasa, marita sa fi ca Sarra, pe care preotu le rosteste la depunerea cununiilor sunt formulele de felcitare rituala a mirilor de catre biserica, prin glasul preotului

Obiceiul ca tinerii casatoriti sa vina a opta zi dupa cununie la biserica pt a li se citi randuiala pe care credinciosii o numesc dezlegarea cununiilor este stravechi. El are analogie cu ritualul spalarii si tunderii noului botezat, din randuiala botezului.

In vechime, se puneau pe capetele mirilor cununi de ramuri de merisor, pe care ei le purtau timp de o sapt si cu care veneau dupa 8 zile de la nunta la iserica, unde preotul le lua de pe capetele lor. Deci depunearea cununiilor se facea a 8 a zi dua cununie.Ulterior a fost incadrata in insasi slujba Cununiei, dar obiceiul ca tinerii sa vina a 8 a zi s a pastrat si azi numindu-se dezlegarea cununiilor. Tinerii stau atunci la usile bisericii(sau in pronaos) ca unii ce se socotesc nevrednici de a intra in biserica, pt ca si-au pierdut curatia feciorelnica. De aceea, preotul se roaga, in molitfa pe care o citeste, ca Dumnezeu sa i invredniceasca de a intra din nou in biserica si a se impartasi cu SF Taine, la vremea cuvenita.Odinioara, molitfa se citea dimineata, inainte de slujba, pt ca ei sa poata intra in biserica si sa participe la slujba.