| 2.Timpul săvârșirii Sfintei Liturghii. Zile liturgice și aliturgice.
În prima comunitate creștină din Ierusalim, Liturghia se oficia zilnic, cu timpul mai ales în comunitățile din diaspora, oficierea Liturghiei s-a limitat la ziua de Duminică, aceasta devenind zi liturgică. Cu timpul zilele liturgice au sporit la două (Sâmbătă + Duminică) uneori la patru (miercuri, vineri, sâmbătă și duminică) iar în unele părți din Apus se făcea zilnic.
Astăzi în mănărstirile mari + unele catedrale chiriarhale se face Liturghie zilnic după recomandarea Sf.Simeon al Tesalonicului care spune că preotul liturghisește zilnic; în mănăstirile mai mici + biserici de enorie, Liturghia se face numai duminica și de sărbători + sâmbăta uneori când sunt parastase.
Timpul săvârșirii după predania veche a Bisericii este ceasul al treilea (aprox. ora 9 dimineața) atunci când Domnul a fost răstignit pe cruce și când S-a pogorât Sf.Duh peste Sf.Apostoli. Ora variaza însă nu se poate începe Liturghie nici înainte de răsăritul soarelui dar nici după-amiază. Excepție de la această regulă fac doar câteva praznice împărătești: Sf.Paști, Crăciunul, Bobotează (când Liturghia se face după miezul noptii sau dis-de-dimineață – fiind o reminiscență a epocii Bisericii primare când serviciul divin al sărbătorilor aveau caracter nocturn, de priveghere).
Avem în cursul anului bisericesc și câteva zile aliturgice, zile în care nu se face Liturghie nici măcar la mănăstire. În aceste zile tipicul prevede ajunare deplină până seara, acestea fiind:
Dostları ilə paylaş: | 
