Liturghia crestina in biserica veche (pana la formarea Liturghiilor ortodoxe)

4. Momentul central al Liturghiei: savarsirea jertfei (sfintirea Darurilor)

Acum incepe aducerea Sf. Jertfe. Preotul strigă „Sa stam bine” pentru a atrage atentia credinciosilor.

Cuvintele „Mila pacii, jertfa laudei” = corect ar fi „Mila, pace, jertfa de lauda” care sunt elementele ofrandei spirituale, pe care credinciosii o aduc din partea lor, odata cu Jertfa adusa de preot in numele lor. Sunt cele 3 virtuti: mila, pacea si jertfa de lauda, pe care Sf. Scriptura le contrapune jertfelor materiale din Legea veche. Aducem mila pentru ca „mila voiesc, iar nu jetrtfa de animale” (Osea 6, 6) apoi pace (Mt. 5, 23-24); jertfa de lauda pentru ca asemenea jertfa cere Domnul (Ps. 49).

Atingerea stelutei de cele 4 parti ale sf. disc, in forma de cruce = cantarea celor 4 vietati din Apocalipsa, iar ridicarea stelutei = ruperea pecetii de pe mormantul Domnului.

ridicarea Cinstitelor Daruri de catre preot, in chipul Sf. Cruci = imitarea gestului de ofranda facut de Mantuitorul la Cina (gestul ritual prescris de Legea Veche la aducerea jertfelor).

In timp ce se canta imnul „Pe tine Te laudam”, iar in altar preotul rosteste epicleza, are loc savarsirea Sfintei Jertfe, prefacerea Sf. Daruri in Sf. Trup si Sange, prin puterea si harul Sf. Duh, la rugaciunea preotului. De aici inainte, Sf. Daruri nu mai sunt simboluri ci Trupul si Sangele.

Ele sunt adevaratul Trup si Sange cu care El S-a nascut din Sf. Fecioara, cu care a patimit si S-a ingropat, a inviat si S-a inaltat in slava. Acum e clipa cand prezenta lui Hristos in mijlocul Bisericii Sale nu mai e doar simbolica, ci devine reala.

Sfintirea si prefacerea Darurilor e momentul in care anamneza, adica comemorarea Mantuitorului, se transforma, din simbol, in realitate efectiva; slujba noastra devine acum o actualizare a faptului istoric de pe Golgota. Nu toata painea de pe sf. disc se preface in Sf. Trup, ci numai Sf. Agneț; restul painii se sfinteste, dar nu se preface. De aceea, la rostirea „Sfintele, sfintilor”, preotul ia in maini si inalta numai Sf. Agneț.

Acum, dupa ce Sf. Jertfa s-a savarist, preotul citeste, in taina, partea de la urma din anafora (Rugaciunea Sf. Jertfe) pe care o numim diptice, adica rugaciunea de mijlocire generala pentru intreaga Biserica, adresata Mantuitorului. Preotul pomeneste pe toti credinciosii vii si morti, rugandu-se ca aducerea Sf. Jertfe sa fie spre iertarea pacatelor si viata vesnica.

Impreuna cu acestia, preotul pomente pe toti sfintii ca ei sa mijloceasca pentru noi sa dobandim si noi, ca ei, imparatia cerurilor. Aceasta pomenire este o multumire pentru slava cu care i-a incununat Dumnezeu si un apel la mijlocirea lor pe langa Dumnezeu in favoarea noastra.

Deschiderea dverei la ecfonisul pentru pomenirea Sf. Fecioare se face prin analogie cu cea de la Cantarea a 9a a Catavasiilor din cursul Utreniei = deschiderea cerurilor si a milostivirii divine fata de noi, prin jertfa Fiului; iar cadirea care are loc in altar se face in cinstea Darurilor si a Maicii Domnului.