Lucrări extrase din experienţe cu

SABIA ALBĂ

Atunci am început a lupta strigând: "A, tu eşti cel ce ne împiedici rugăciunea si ne întrerupi firul de legătură cu Domnul?" Dintr-o dată s-a schimbat şi nu mai era un duh mic, ci un soldat înarmat cu săgeţi si a început să lupte împotriva mea. Am strigat: "Sângele Domnului Isus să te mustre Satano care nu te ruşinezi să vii la rugăciune să ne întrerupi firul rugăciunii!" Când am rostit sângele Domnului, mi s-a dat în mână o sabie albă cu care loveam pe Satan şi mă apăram. Pentru că strigam întruna, Satan a trebuit să plece. Am strigat la fraţii si surorile care luptau si ei cu Satan, spunându-le să ceară sângele Domnului Isus Hristos si Satan va fugi. Toţi au strigat: "Sângele Domnului Isus Hristos să te mustre" şi toată trupa Satanei a sărit jos de pe platforma unde se aflau credincioşii.

PĂMÂNTUL STRĂIN

Ca să nu se lase învinşi, au început să scuture cu mâinile platforma, ca să cadă jos cei ce nu au luat seama să se ţină bine. Atât au scuturat, până ce unii credincioşi au căzut jos; alţii au strâns bine cu mâinile de platformă şi n-au căzut. Jos, cam la doi metri de platformă, era trasată o linie albă. Până la linie era loc să se ridice cine a căzut, dar dincolo de linie era scris "Pământul străinului". Cine ajungea acolo nu se mai putea întoarce. Uriaşul Satan punea şapte duhuri să păzească pe cel prins ca să nu se mai poată întoarce înapoi. Am văzut pe unii căzând, dar repede s-au ridicat, alţii au fost traşi de Satan pe pământul, străinului, si păziţi de şapte duhuri care îi ţineau robi. Cu mâinile căutau prin pământ ceva de mâncare si am zis: "Vai, au ajuns să mănânce roşcovele ca fiul risipitor." Printre ei au căzut si persoane cunoscute. Cineva striga: "Smulgeţi-vă de acolo si veniţi la locurile voastre", dar ei au spus că nu se mai puteau întoarce, căci şapte demoni îi păzesc si nu-i lasă.

HORNARUL

A dispărut si această scenă si a apărut din nou uriaşul Satan, îmbrăcat în haine negre si având după umăr un cerc de fier, cum au homarii, numai că nu avea la el perii de măturat hornul, ci tot felul de unelte de schingiuire si tortură: curele groase, lacăte, lanţuri, chei, cătuşe de diferite mărimi, cârlige, cleşti, suliţe si altele la care nu le ştiu denumirea. A venit zăngănind din ele si a zis plin de răutate: "Am primit permisi­unea să vă prigonesc si să vă lovesc în carne." Ne-am dat seama ce ne aştepta si Într-adevăr a început prigoana împotriva credincioşilor. Mai întâi au fost luaţi cei socotiţi de el mai periculoşi (cei mai înflăcăraţi dintre credincioşi), cu gândul că ceilalţi se vor lepăda si se vor înfrica singuri. Slugile Satanei îi băga pe credincioşi într-o cameră de tortură si de afară se auzeau loviturile puternice, zbieretele şi gemetele credincioşi­lor; îi batjocoreau în tot felul. Atunci, parcă un duh de frică a venit peste noi şi ne întrebam cum vom putea răbda o asemenea cruzime, dar un frate care a scăpat de acolo a trecut pe lângă noi şi ne-a spus în şoaptă: "Nu vă temeţi fraţilor şi surorilor. Nu vă fie frică, căci nu veţi simţi nimic. De la Dumnezeu se va coborî o putere în clipa aceea peste voi si loviturile vi se vor părea ca şi cum ar lovi în îmbrăcăminte. Bucuria ce am simţit-o în inimă în clipa când ei mă loveau, nu am simţi-o niciodată în viaţa mea în aşa măsură. Am simţit pe Duhul Sfânt într-o dublă putere care m-a întărit şi pe Domnul L-am simţit mai aproape ca oricând, îmi erau puse pe buze cuvinte la tot ce trebuia să răspund. "Această îmbărbătare ne-a dat curaj la toţi. Într-adevăr, aşa a fost şi când am trecut noi pe acolo. Am simţit o putere dublă cu care am fost îmbrăcaţi si nu ne-a mai fost frică deloc. Cântam prin Duhul Sfânt de bucurie si loviturile nu le-am mai simţit. Răbdarea si bucuria noastră îi întărâta mai mult pe cei ce ne chinuiau, dar noi eram bucuroşi că am fost învredniciţi să suferim pentru Numele Domnului Isus. De acolo, pe unii îi lăsau să plece după ce îi anchetau si-i torturau, iar pe. alţii îi băgau la închisoare. La închisoare, singura noastră nădejde de scăpare era venirea Domnului Isus: eram despărţiţi de familii, de copii, de toţi cei dragi, nu mai ştiam nimic unii de alţii. Aşteptam să vină Domnul. Ştiam că El va veni si ne va lua la H. Am început să strigăm cu toţii: "Vino Doamne Isuse, Tu eşti singura noastră nădejde; nimic nu ne mai leagă de acest pământ. Vino, vino Doamne Isuse, vino Izbăvire, vino Salvarea sfinţilor, vino si ne. ia la Tine." De sus a apărut un nor alb ce strălucea cu mare putere coborând spre noi. Ştiam că pe norul acela alb cobora Domnul Isus. Strigam si mai puternic cu mâinile ridicate în sus: "Vino Doamne Isuse, vino Izbăvire, vino Doamne Isuse si ne ia!" M-am trezit din vis strigând cuvântul acesta "Vino Doamne Isuse".

LUMINA DATĂ DE DUHUL SFÂNT

Stând si cugetând la tot ce s-a arătat în vis, la punctele de probă prin care trebuia să trecem, mă cutremuram gândin­du-mă de vom putea ieşi biruitori prin toate aceste puternice încercări, înăuntrul meu simţeam încă puterea Duhului Sfânt clocotind si duhul meu striga: "Vino Doamne Isuse." în timp ce cugetam la această lucrare si căutam s-o memorez cât mai bine ca. să nu uit nimic, mi-am dat seama că era o înştiinţare. Deodată Duhul Domnului mi-a vorbit "Iată, vreau să-ţi fac de cunoscut lucrarea ce ţi-a fost arătată în vis. Această lucrare reprezintă încercarea credincioşilor prin unele din cele mai importante probe."

MÂNDRIA - MODA LUMII

I. Prima încercare este mândria, care vine prin moda lumii. Ea este înfăţişată prin domnişoara care vine la credincioşi în chipul veacului si zice: "Veniţi după mine." Nu mai vine subtil sau pe ascuns, ci foarte poruncitor strigă: "Veniţi după mine că nu-i păcat nici una, nici alta, căci Dumnezeu nu se uită decât la inimă." Aşa mulţi credincioşi zic că nu este păcat ceea ce odată socoteau păcat si îmbrăţişează tot ce apare la modă. Aceasta nu e altceva decât chipul veacului în îmbrăcăminte, chipul veacului în familie. Mulţi vor să se asemene cu lumea, să aibă lux si confort în locuinţe, să fie în pas cu lumea, să nu aibă nici copii mulţi (si aceasta este tot moda lumii). Chipul veacului este si în adunare: harul este înlocuit cu programe cât mai atrăgătoare, ca să placă oamenilor, dar lipsite de puterea lui Dumnezeu. "O mare parte din credincioşi sunt biruiţi de această primă probă de încercare", a spus Domnul, (ca nişte copii care au căzut la primul examen pentru că n-au înţeles cuvântul Domnului care spune că mândria merge înaintea pieirii, iar smerenia înaintea slavei. Prov. 16:18,18:12).