Ludwig van Beethoven (1770-1827)

Serghei Rachmaninov (1873-1943)

Compozitor şi pianist rus, Rachmaninov fost una dintre vedetele de concert cel mai bine plătite din timpul său, și unul dintre cei mai influenți pianiști ai secolului XX. S-a născut din părinți aristocrați, ce dețineau mai multe moșii. Ambii erau pianiști amatori, de la aceștia primind primele lecții, încă de la vârsta de patru ani. Mai târziu, la Sankt Petersburg a luat lecții de la Anna Ornatskaya timp de trei ani, înainte de prăbușirea economică a părinților săi. O influență deosebită în creația sa au exercitat-o cântecele ortodoxe ruse pe care le auzea la biserică, unde era frecvent condus de bunica sa. La 9 ani intră la Conservatorul din Sankt Petersburg unde urmează un curs de pian. Între 12 și 16 ani, continuă acest studiu la Moscova, sub îndrumarea pianistului Nikolai Zverev, pedagog renumit, dar sever și riguros, dar si a cprofesorului de compoziție, Anton Arenski. Acesta, prin intermediul vastei sale biblioteci și prin participarea la reprezentații teatrale, oferea descipolilor săi o largă deschidere culturală.

Rahmaninov a debutat cu opera Aleko, compusă în1892, care a avut premiera la Teatrul Bolşoi și s-a bucurat de succes, devenind foarte cunoscută. Pentru această piesă, al cărei libret (bazat pe "Tiganii" lui Puskin) a fost scris de Vladimir Nemirovici-Dancenko, Rahmaninov a primit Medalia de Aur la Conservatorul din Moscova. Lucrările concertistice ale lui Rahmaninov cum ar fi Concertul de pian nr. 1 și Preludiu în C minor pentru pian solo au devenit, de asemenea, foarte cunoscute și apreciate. Compusă în 1895 Simfonia nr .1 este aspru criticată de specialiștii epocii, iar eșecul îi provoacă lui Rahmaninov o stare de depresie și nu mai este capabil să compună lucrări majore timp de trei ani. După o perioadă de psihoterapie și hipnoterapie, Rahmaninov se recuperează sufletește și, în 1901, a compus Concertul pentru pian nr. 2 ce s-a bucurat de succes în spațiul occidental. Până la izbucnirea Primului Război Mondial , Rahmaninov se bucură de succes artistic și financiar. După Revoluția Rusă, în decembrie 1917 regimul leninist i-a confiscate averea si împreună cu familia, Rahmaninov pleacă în Danemarca, unde locuiește o perioadă, ca apoi să se stabiliească în Statele Unite , la New York. Aici a criticat în mod deschis guvernul sovietic în martie 1931 printr-o scrisoare către "New York Times", după ce muzica sa fusese interzisă din sălile de performanță din întreaga URSS. În America cunoaște succesul, performând intens. În 1943, Rahmaninov și soția sa primesc cetățenie americană, dar la scurt timp marele compozitor se stinge din viață în urma unui cancer de piele.

Compozițiile lui Rahmaninov sunt limitate ca număr, dar sonoritățile lor luxuriante și grandoarea le-au făcut un etalon al muzicii clasice.