Lumilor spirituale

29.ŞAPTEZECI de TREPTE Sunt ÎN LUMEA SPIRITUALĂ

Esenţa spiritualităţii este esenţa eternităţii. Căci ea nu se pierde din univers în nici un caz.Nici chiar cand este atins scopul final.Pe de altă parte, Egoismul de esenţă pămanteană, voinţă primordială venită cu omul, din momentul procreerii sale, scopul său fiind material, este menit să piară din moment ce va fi corectat.

LOC spiritual - makom ruhani - este locul ocupat pe scara ascensiunii spirituale, loc atins printr-un anumit grad de concordanţă cu însuşirile Creatorului. Toţi oamenii aflaţi pe o anumită treaptă spirituală, la care au meritat să ajungă, cu toţii percep, văd, trăiesc experienţe asemănătoare. Drumul spre Creator trece prin 70 de trepte, 70 de „feţe” diferite. Fiecare dintre ele este sesizată, identificată în mod specific, conform cu caracteristicile acelui grad. Omul care şi-a însuşit caracterul unei anumite trepte, vede o nouă lume, un Creator Nou. Cei aflaţi pe aceeaşi treaptă spirituală, văd aceleaşi fapte şi evenimente. De exemplu cei aflaţi pe gradaţia numită „Avraham”,văd şi ştiu cele spuse de Avraham lui Isaac, dat fiind faptul că se identifică cu esenţa acestei gradaţii, cu esenţa lui AVRAAM. Fiecare interpretare a TOREI a fost scrisă de pe treapta spirituală atinsă de acel autor. Fiecare din cele 70 de trepte spirituale există în mod obiectiv. Omul care atinge o anumită treaptă spirituală şi se găseşte în aceasta, primeşte şi vede tabloul lumii în mod identic cu acela primit şi văzut de tovarăşul său care se află împreună cu el pe acea treaptă, precum şi noi vedem lumea noastră la fel ca toţi oamenii.

30. „LUMINA SUPERIOARĂ” SE AFLĂ ÎN REPAOS TOTAL

Cu apariţia perceperii minimale a ceea ce înseamnă altruism, omul intră pe un traseu întortocheat al înălţărilor şi căderilor spirituale.Progresul spiritual se aseamănă cu aceea a unui copilaş care învaţă să umble cu ajutorul mamei. Ea îl ţine de mană, el se simte sprijinit, şi deodată, mama îşi retrage mainile lăsandu-l pe copilul ei cam dezorientat, totuşi continuand să înainteze spre ea. Doar în acest fel va putea să-şi înveţe copilul să meargă de unul singur. Tot astfel, Creatorul ne aşteaptă să păşim spre El cu voia noastră, iar noi ne simţim părăsiţi de dansul.Este afirmat, scris, de cei înţelepţi că lumina superioară este în repaos absolut. În lumea spirituală, repaosul înseamnă lipsa unei dinamici a voinţelor, adică acestea nu se schimbă. În lumea materială, schimbarea unei dorinţe prin alta nouă duce la înfăptuirea oricărei acţiuni ale noastre. Mişcarea este posibilă doar prin înlocuirea dorinţelor cu altele. Lumina superioară, dăruirea permanentă venită de la Creator, este în repaos absolut, fiind neschimbat, gata mereu să fie a noastră. Noi ne aflăm mereu, chiar şi acum, într-un ocean de lumină, dar din cauza egoului încăpăţanat al nostru nu putem simţi plăcerea adusă de aceasta lumină care ne inundă permanent.

31.PLĂCERILE ACESTEI LUMI ŞI DROGURILE CARE NE ÎMBATĂ - ÎNTARZIE CORECTAREA

Plăcerile acestei lumi se divid în mai multe categorii: prima este aceea a bogăţiei şi a faimei, dorită de toţi. Cea de-a doua categorie este cea a plăcerilor domestice, acceptate de toţi ca naturale. În categoria a treia intră plăcerea de a iubi, plăcerile provenite prin folosirea celorlalţi şi plăcerile induse prin încălcarea legii. Acestea din urmă sunt condamnate de societate, care le pedepseşte. Nici o societate nu acceptă folosirea drogurilor, investind uriaşe sume pentru lupta contra folosirii lor. Dauna pe care o provoacă este indirectă, cei drogaţi fiind reduşi la o singură nevoie, aceea de a li se administra drogul într-un mod regulat, neinteresandu-i nimic pe lume! Societatea nu a găsit calea să le procure acestora drogurile necesare zi de zi, acest fapt ducand la acte de violenţă şi la distrugerea propriilor familii pentru a a putea face rost de sumele mari necesare achiziţionării drogurilor.

Plăcerile acestei lumi sunt mincinoase în esenţa lor. Goana inconştientă după fericirea pierdută, ne deturneaza de la calea adevărată. Răspunsul la infinitele căutări ale paradisului, nu se află în lumea obiectelor mărginite, efemere, ci numai în lumea spirituală!Noi suntem înlantuiti de moda capricioasă, de nevoia de a ne cumpăra mereu lucruri noi, bucuria fiind de scurtă durată şi lăsandu-ne frustraţi, iar şi iar. Suntem chiar noi surprinşi cat de rapid ne pierdem interesul fata de realizările deja experimentate, proiectandu-ne scopuri noi pentru a fi atinse. Fără speranţă în viitor şi fără plăceri prevăzute pentru viitor, fără goana în căutarea acestora, ne simţim fără sens în viaţă. Oare goana pentru a ţine pasul cu moda nu e asemenea dependenţei de droguri? Prin ce oare diferă plăcerile provenite de la acestea de plăcerile oferite de restul obiectelor din viaţa materială? Oare care să fie explicaţia pentru faptul că Guvernarea supremă - Creatorul, precum şi cea de dedesubt, a statelor din întreaga lume, se împotrivesc cu atata vehemenţă folosirii drogurilor îmbătătoare, promulgand legi stricte, luptand contra lor ?!

Drogul deconectează pe om de viaţă, făcandu-l indiferent faţă de dauna cauzată de ele, împiedicandu-l prin aceasta de a se lupta, a deveni conştient de necesitatea de a se corecta. Un om de rand, care nu foloseşte astfel de substanţe îmbătătoare, ajunge treptat, în urma unor serii de încercări şi experienţe ale vieţii, să realizeze unde se află, să dorească o schimbare profundă - corectarea prin spiritualitate. Unii se apropie astfel de cabala. Omul în momente de durere, cele mai grele ale vieţii, se adresează Creatorului, invocandu-i ajutorul. Drogurile îl îmbată pe om, îl păcălesc prin plăcerea fără rost, îl poartă departe de progresul spre spiritualitate, care reprezintă adevărata împlinire a condiţiei umane .

32.Micimea omului faţă de Creator - Omul ca centru al întregii Creaţii

Pe drumul studiului cabalei, omul întampină greutăţi mari în a rămane concentrat pe direcţia sa, chiar şi cei care învaţă din proprie placere. Omul care doreşte a studia cu intenţie altruistă, de dragul Creatorului, se concentrează pentru a vedea în orice pe Creator. Deci se priveşte cu ochi critic, în continuu readucandu-se la acest punct de vedere, de fiecare dată cand uită de acest lucru.

Singura însuşire creată în noi de Creator este aceea a egoismului nostru, astfel dacă reducem ego la punctul zero, reuşim din nou să-l resimţim numai pe Creator, situaţie în care ne aflam înainte de Crearea Lumii, în care trăim contopirea trupului material cu sufletul Creatorului.Munca interioară se efectuează prin întărirea sentimentului meschinăriei omului în comparaţie cu Creatorul, pe de o parte, iar pe de alta, trezirea sentimentului de mandrie de a fi centrul ,scopul acestei CREAŢII, calitate conferită doar acelui om care se străduieşte să atingă scopul creaţiei lumii. Altfel, nu este demn de a se numi centrul creaţiei, nefiind diferit de toţi ceilalţi. Din aceste 2 situaţii contradictorii se cristalizează în om 2 feluri de adresare către Creator, una pentru a-i cere ajutor, iar a doua pentru a-i mulţumi că i-a oferit ocazia să-i devină apropiat.

33.Rugăminte şi cerinţă de a fi ajutat de către Creator - Dialogul neîntrerupt cu Creatorul

Rugămintea şi cerinţa de a fi ajutat din Ceruri sunt mijloacele principale care ajută în progresul spiritual. Rugăciunea direcţionează pe om să ceară putere şi credinţă, să fie destul de tare pentru a se lupta contra egoismului, contra raţiunii. De asemenea, să fie în stare să se încreadă în propriele forţe, în unicitatea şi maretia Creatorului, a fi destul de tare pentru a nu se teme de viitor.

Intenţii artificiale în timpul rugăminţii, ori a faptelor, nu sunt acceptate de către Creator, pe care nu-l interesează exteriorul, ci doar sentimentele venite din adancul inimii.Singurul lucru pe care omul trebuie să-l îndeplinească, este să fie sincer cu adevărat, intenţionat într-adevăr, din adancul inimii, fata de Creator, purtand un dialog permanent şi neintrerupt cu Acesta.

34.Credinţă dincolo de Raţiune - “EMUNAH LEMAALA ME HA-DAAT”

Auzul - reprezintă credinţa pentru că urechea aude ceea ce inima crede.Vederea se numeşte ştiinţă, cunoaştere, raţiune, pentru că omul nu trebuie să creadă cele ce i se spun, ci doar ceea ce vede cu ochii săi. Cat timp nu e dotat din ceruri cu proprietatea de altruism, în locul celei a egoismului, omul nu poate vedea adevărul - adevărat, pentru că tot ceea ce cunoaşte, este datorat experientei simţurilor materiale, egoiste iar acest fapt va îngreuna şi mai mult eliberarea sa de ego. De aceea, la începutul călătoriei spirituale, omul trebuie să se împotrivească pur şi simplu ego-ului, încrezandu-se în drumul său, spre atingerea sublimului, prin ceeace se numeşte „CREDINŢĂ DEASUPRA RAŢIUNII”.

35.CORPUL NOSTRU - EGAL cu DORINŢA DE A PRIMI, CONSTITUIE însuşi EGOISMUL.

ESENŢA spiritualului trebuie să fie apreciată la adevărata ei imensitate, pentru a putea transforma egoismul în altruism, cunoaşterea în credinţă, comparand această esenţă cu viaţa noastră materială, imperfectă. Este necesar să înţelegem inferioritatea muncii pentru susţinerea acestei vieţi materiale, şi înălţarea conferită prin dedicarea noastră atingerii Creatorului. Este mai plăcut şi chiar mai uşor să muncim pentru acesta, decat în serviciul corpului material, niciodată satisfăcut. Satisfactiile corpului sunt mici şi efemere. Deci trebuie să punem în balanţă şi să alegem, pentru cine preferăm să depunem eforturi. Alegerea este liberă, depinzand numai de noi. Pe cine alegem: CREATORUL sau corpul nostru? Cu cat realizăm mai profund meschinăria noastra, cu atat ne este mai uşor să alegem trecerea de partea Creatorului.

36.LUMINĂ reflectată,lumină interioară,lumină înconjurătoare.

Omului, care aspiră spre dezvoltarea spirituală, îi este necesară o gandire independentă şi originală,prin care se va elibera de prejudecăţile şi stereotipurile în care a trăit toată viaţa.Însăşi hotărarea de a acţiona conştient şi nu automat, îl transcende pe omul care a hotărat în acest mod curajos, spre dinamica evoluării spirituale. Pentru a pătrunde acest proces este indispensabil sentimentul de moarte spirituală din viaţa noastră cotidiană, pentru a începe acest proces, este absolut necesară rugăciunea. Precum samburele în pămant e dezintegrat înainte ca planta să încolţească, tot astfel explodează creşterea spirituală din senzaţia de mort viu, sesizat de omul setos de spiritual.

Pentru a ajunge la fructificare, pămantul uscat al concepţiilor precedente, trebuie să fie arat şi prelucrat, astfel dăruind bucurie, mulţumire celui care a început un drum nou de gandire originală, cu ondulările ei spirituale.Înălţarea spirituală se efectuează prin împotrivirea la egoism, iar omul, aspirand la acest scop, îşi reevaluează motivaţiile şi ambiţiile. Plăcerile pe care le consideră ca fiind apreciate de Creator, şi le permite, iar pe cele contrarii, le elimină. În limba cabalei, se spune că „forţa dorinţei fiind ecranul raţiunii, El socoteşte cantitatea de plăcere pe care este posibil să o primim, astfel încat să facem plăcere Creatorului, pe măsura exactă a dragostei noastre faţă de El, adică lumina reflectată. Cantitatea de plăcere pe care hotăreşte omul să o primească, se numeşte lumina interioară. Iar diferenţa de lumină pe care nu o primeşte pentru a nu-l întrista pe Creator, se numeşte lumină înconjurătoare -- dacă ar fi primit-o, ar fi făcut-o fără a ţine cont de Creator, ci pentru a se mulţumi doar pe sine”. În acest fel toate faptele omului sunt definite prin dorinţa aprigă de a-i produce mulţumire Creatorului său - “nahat ruah le yoţro” - , şi nu prin dorinţa de a se apropia de EL, sau de a fi îndepărtat de el, acestea din urmă fiind şi ele dorinţe egoiste.

37.A înfăptui de dragul Creatorului

Sentimentele cele mai puternice le percepem cu toată fiinţa, şi nu doar printr-un anumit organ. Omul care-şi analizează sentimentele şi dorinţele, poate judeca dacă inima şi raţiunea - muha ve liba -îi sunt identice. Pe măsura nepotrivirii acestor două, inima şi mintea, corpul arată împotrivire. De exemplu se poate verifica, în timpul citirii rugăciunii din carte, dacă gandurile, sentimentele, dorinţele, corpul, toate participă în plin acord cu cele exprimate de gură? Sau oare lucrurile sunt rostite automat? Corpul se opune dand o senzaţie de stingher fizic, tocmai în acele părţi ale rugăciunii care sunt cele mai importante şi mai eficiente. Citirea în mod automat din cartea de rugăciuni, pentru a evita aceste senzaţii, duc la pierderea efectului pentru care a fost menită rugăciunea.

Merită de verificat intenţia inimii, mesajul pe care doreşte omul să-l transmită Creatorului prin rugăciune. El este impresionat de vibraţiile inimii, ale raţiunii, a corpului, iar nu de vorbe mormăite de buze. Rugăciunea este munca inimii,în care inima este sincronizată cu cele rostite de gură. Munca cu tot corpul duce la reacţia întregului corp, în care timp corpul se împotriveşte cu vehemenţă să se despartă de egoism, pană într-atat încat se împotriveşte să ceară ajutor de la Creator, acest fapt semnaland că tocmai această rugăciune este cea perfectă pentru salvarea din exilul spiritual.

38.Evenimente istorice - rezultatul direct al egoismului şi altruismului

Tot ceea ce i se întamplă poporului este rezultatul forţelor spirituale în acţiune. Este posibil să examinăm în retrospectiva şi să observăm cum, în decurs de sute de ani au loc legături de cauză-efect în tot ce priveşte istoria noastră. CEL înţelept, mekubal, care vede viitorul, nu se mulţumeşte să aştepte evenimentele. Fiindcă are puterea să prevadă viitorul, este capabil să evite calamităţi.Realitatea din lumea noastră se creează ca rezultat direct al acţiunii forţelor spirituale, care acţionează dincolo de percepţia noastră. De aceea, înţeleptul, mekubal, are posibilitatea să observe evenimentele înainte ca să ajungă la înfăptuire, înainte să se dezvăluie în lume, şi poate să le prevină... Însă dat fiind că aceste evenimente sunt necesare corectării, ele de obicei nu sunt anulate, ele sunt mijloace trimise de SUS, ca să ne conducă spre corectare şi nu ca să ne producă suferinţă. Rolul celui MEKUBAL în lume nu este cel de magician, ci acela de a oferi ajutor tuturor, prin ridicarea nivelului de înţelegere a necesităţii corijării. De asemenea, el poate oferi ajutor indivizilor care o solicită în mod personal.

Exilul Israelului( cei care doresc pe Creator ) va continua pană la momentul în care vom fi gata să ne luăm rămas bun de la dorinţele noastre egoistice - HAGOYIM ŞE BETOCHEYNU. Cat timp nu ne vom corija egoismul, va dăinui ura, îndreptată către noi din toate direcţiile. Faptul că noi evreii menţinem egoismul, continuand să-l servim, conferă popoarelor lumii puteri să ne domine. Dacă am da importanţă cat de mică altruismului, preferandu-l egoismului, nu am fi criticaţi de nimeni, nu am fi dominaţi de nici un alt popor.În momentul în care vom difuza CABALA tuturor popoarelor, vom primi Tara şi libertatea. Toate evenimentele istorice sunt rezultatul forţelor spirituale, egoiste sau altruiste. Astfel renuntarea la dorinţe - forţe egoiste, va fi paralelă cu îngenunchierea faţă de celelalte naţiuni.

39.Detaşarea de plăcerile materiale - schimbarea inimii de piatră într-o inimă palpitandă.

Omul nu e capabil de unul singur să-şi stăpanească inima, poate să fie el cel mai deştept şi mai talentat şi mai tare în toată lumea. Singura cale spre a se schimba, este aceea de a efectua în mod mecanic „fapte bune”(cu înţelesul spiritual - adică a atribui totul Creatorului), paralel cu cererea de la Creator să ne confere o altă inimă, să schimbe vectorul dorinţelor noastre. Pretenţia trebuie să fie de a ni se da o singură dorinţă, puternică, o voinţă profundă, ea însăşi fiind rugăciunea. Această dorinţă uriaşă micşorează, pană la dispariţie toate celelalte dorinţe pe care omul ar vrea să le sublimeze. Pentru a crea această dorinţă unică, puternică, omul trebuie să I se dedice ceas cu ceas, zi de zi, neavand voie să dispere, chiar cand îşi dă seama cat de cufundat este în ego, fiindu-i prizonier. Să nu slabeasca eforturile chiar cand este foarte obosit, sau alte probleme îi pretind toată atenţia.

Trebuie să ţinem minte că această muncă nu reprezintă deocamdată muncă spirituală, ci efort egoist, pentru că efectuarea transformării adevărate - eliminarea egoismului - Îi aparţine Creatorului. De asemenea, cand omul se opreşte pentru a-şi examina realizările, el descoperă cu parere de rău că, de cand a început să studieze kabbalah, viaţa sa nu numai că nu s-a ameliorat, ci dimpotrivă a devenit mai grea, în special faţă de colegii care au continuat să progreseze în viaţa materială. Iar el în acest timp doar stă şi studiază. Numai rezistenţa la cei din jur, la obiecţiile raţiunii şi ale trupului, căleşte şi construieşte în om dorinţa adevărată – vasul spiritual “Kli Ruhani”. Şi cum să ne măsuram cu torentul de mustrări, obiectări, pretexte? Pentru că acestea sunt argumente ale ego-ului, nu are rost să intrăm în discuţie cu ele, căci oricum egoismul este menit să ne detaşăm de el. În schimb, să ascultăm de oamenii de prestigiu în studiul cabalei, care s-au ridicat la gradele superioare ale sferelor spirituale şi cărora le stă în putere să ne ajute să păşim pe drumul parcurs de ei - mekubalim.

Trebuie să acceptăm cu înţelegere faptul creşterii egoului tocmai aproape de separarea de el, şi să sperăm că acum, cu adaosul de egoism, vom reuşi să-l uram într-adevăr, astfel încat pretenţia noastră la Creator de a ne elibera de ego, va fi primită în cer, şi El va efectua corectarea noastră - hatikun. Ajutorul este trimis în măsura în care reuşim a percepe grandoarea Creatorului. Cu cat acest ajutor creşte, cu atat omul este gata să se supună de bună voie, sesizand măreţia Creatorului. Astfel reuşeşte să rupă lanţurile egoismului, ale ”dorinţei de a primi” - raţon lekabel. Această gradaţie se numeşte schimbarea inimii de piatră, care se simte doar pe sine, cu o inimă vie, palpitandă, simţindu-i pe toţi ceilalţi.

În lumea noastră,omul înaintează cu ajutorul picioarelor - organul mişcării, iar cand îşi atinge scopul,se foloseşte de mini pentru a primi. Organele spirituale funcţionează invers. Omul va atinge scopul Creaţiei numai dacă va „ridica mainile” doar pentru a dărui, şi refuzand folosirea raţiunii pe treptele scării spre spiritual.

40.Suferinţele Omului de dragul corectării - Bunăvoinţa arătată de Creator

Dacă scopul Creaţiei e acela de a ne răsfăţa pe noi, de ce atunci drumul care conduce la plăcere este presărat cu atatea greutăţi ? Omul a fost creat de Creatorul perfect. Perfecţiunea este caracterizată de repaos, în timp ce o stare de imperfecţiune, de nemulţumire, produce o deplasare, cu scopul umplerii acestui gol.Omul iubeşte repaosul, iar pentru a renunţa la odihnă el trebuie să resimtă necesităţile existenţiale, ca de exemplu hrană, adăpost, etc. Trăirea unor astfel de lipsuri împing pe om să încerce a le satisface. Cu cat suferă mai mult din cauza lor, cu atat vor fi mai mari sacrificiile pe care este gata să le facă, pentru a scăpa de suferinţa cauzată de aceste lipsuri. De aceea, dacă Omului îi sunt trimise de Creator suferinţe din cauza lipsei de spiritualitate, acesta va fi gata să depună eforturile necesare pentru atingerea spiritualităţii care-i este necesară.Iar cand va realiza acest lucru - atingerea spiritualităţii, scopul creaţiei - va avea parte prin trăirea ei de o mare plăcere, care i-a fost destinată din zorii Creaţiei lumii. De aici rezultă că, oricine doreşte să urmeze calea spirituală, nu percepe suferinţele care-i provin din egoism ca pedeapsă sau ca blestem de Sus. Exact invers, el îşi primeşte durerea cu drag, înţelegand că însuşi Creatorul i-a adus-o,pentru a încerca să-l ajute.ÎN RETROSPECT, persoanei care a atins lumea spirituală cu bucuriile care o însoţesc, îi devine clar cat de mult i-a lipsit spiritualitatea. În mod natural, lipsurile materiale produc o suferinţă mai evidentă decat lipsa plăcerii prin spiritualitate. Pentru a-l atrage pe Om spre Divinitate şi plăcerile care o însoţesc, Creatorul îi provoacă durere prin lipsa Creatorului. Sentimentul de plenitudine infinită care se resimte cu cea mai mică plăcere adusă de spiritualitate, nu se poate atinge atata timp cat ne delectăm prin materialitate.

41.A căuta spiritualul de dragul plăceriii conferite de acesta - acceptat pentru începători

Cei care se delectează prin spiritual sunt în pericol de a fi în mrejele egoului. Aceasta - cand cauza studiului cabalei este plăcerea conferită de spiritualitate - fiind mai mare decat plăcerile vieţii cotidiene, de care suntem deja plictisiţi. În acest caz lipseşte însăşi esenţa spiritualităţii, credinţa, care devine superfluă, omul dorind a se satisface, şi atat. Totuşi, aceasta etapă este ncesară pentru începători, ajutandu-i să pornească pe calea care conduce în continuare spre tikun/corectare.

42.În viaţa spirituală,eficienţă versus daună, egalează minciună versus adevăr.

Fiece persoană este convinsă că ştie cel mai bine cum trebuie să-şi trăiască viaţa. Originea acestui sentiment este concepţia egoistă căreia îi este prizonier omul, pe care nu o poate înlătura, pentru a-şi aborda Eul. Aceasta explică siguranţa în faptul că el este cel mai deştept din lume în ceea ce-l priveşte pe el şi dorinţele cele mai fierbinţi la fiecare moment dat.

Creatorul a creat în lumea noastră o guvernare supremă, care constă din legi clare, fizice, interioare - legile naturii. În viaţa din lumea noastră nu e posibil să nu te supui acestor legi. Dacă cineva sare de pe stancă, nu poate evita căderea în abis, lovitura etc. Aceste legi fixe, clare au fost create anume de Creator pentru a ne învăţa să fim grijulii în a ne păstra viaţa. Omul nu înţelege că există consecinţe profunde la fiecare faptă a sa.Omul nu cunoaşte legile care îl domină chiar dincolo de legile naturii, şi de respectarea cărora depinde supravieţuirea.

El trebuie să înveţe inca de la începutul drumului spiritual că legea cea mai importantă, prin care acţionează şi legile naturii şi pe care ne este interzis să o ignorăm,este legea care pretinde să ieşim de sub controlul plăcerilor care ne dictează acţiunile. Valorile de ADEVĂR - MINCIUNĂ sunt acelea care dictează cine va devia spre ea balanţa dintre stricăciune şi utilitate.

43.Cabala, credinţă, rugăciune - drumul spre împlinire, prin ”Lumina Creatorului”

Lumina ajunge de la Creator, şi e resimţită de noi ca o imensă plăcere. Acesta este scopul Creaţiei! - Atingerea Luminii fiind sinonimă cu atingerea Creatorului, noi percepem lumina emanată de la El, şi nu pe CREATOR. EMUNAH - CREDINŢA, este forţa care face posibilă viaţa, cu speranţa că este absolut posibilă realizarea vieţii spirituale, că e posibil să fim reanimaţi dintr-o stare care se aseamănă cu moartea spirituală. Nevoia de a resimţi aceasta credinţă creşte pe măsură ce omul se simte mai amorţit spiritual. Rugăciunea este concentrarea eforturilor din partea inimii în lucrul care-i este cel mai important omului, acela de a-L percepe pe Creator şi de a fi în stare să-i ceară viaţa însăşi. Străduinţa, efortul, rugăciunea devin posibile doar cat timp Creatorul ne este „ascuns”- haboreh nistar. Adevărata rugăciune nu vine să petindă revelarea Creatorului, ci e doar o cerere a ajutorului pentru a reuşi să ne debarasăm de ego, inamicul altruismului, al spiritualului.

Cu cat este mai sigur de a fi cucerit o anumită proporţie din altruism, cu atat are mai multă putere să înceapă a primi plăcerile de dragul Creatorului, fiind conştient de faptul că El se delectează dacă omul are plăcere. Voinţa Creatorului este aceea de a-l conduce pe om la plăcere, de a-i face bine. Apropierea dintre cei doi poate avea loc prin echivalarea dorinţelor lor, unul faţă de celălalt.

Pe langă plăcerea de a primi Lumina Creatorului, Omul caştigă delectare infinită din perceperea Aceluia care este izvorul acestor voluptăţi, sesizarea măreţiei Creatorului. De fapt, acest fel de plăcere reprezintă SCOPUL CREAŢIEI.