Lumina lumii
Yüklə 1,01 Mb.
|
| Vin din nou sărbătorile!
S-a întâmplat cu mulţi ani în urmă, în seara dinaintea primului Advent. în clădirea cercul nostru de tineret, viaţa pulsează pli- nă de veselie: se repetă încă o dată temeinic pentru serba- rea de Advent, la care se adună întotdeauna un număr mare de tineri şi oameni mai în vârstă. Administratorul, care a atârnat coroniţa de Advent, tocmai duce scara la loc. Uneori, poate să fie foarte moro- cănos, când băieţii întrec puţin măsura. însă astăzi fredo- nează încet vechia şi frumoasa cântare de Advent: Des- chide-ţi larg porţile.... Şi în timp ce mă uit zâmbind în urma lui, privirea îmi cade asupra unui tânăr. Acest tânăr zvelt şi înalt îmi este deosebit de drag. Ştiu ce viaţă grea are. Părinţii lui sunt liber-cugetători convinşi. Acasă este deci în minoritate. Căci şi-a dat seama deja de mult timp că nu poate să tră- iască fără Isus. împreună cu Petru, i-a spus şi el Domnu- lui Isus: - Tu eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului cel viu. Deci, în seara aceea îmi sare în ochi. Căci faţa lui străluceşte într-un mod de nedescris.
Şi apoi se îndepărtează repede, ca să nu văd cât este de emoţionat. Eu însă fredonez încet acest refren: „El vine iar, El vine iar, Ce fericire negrăită. 50 Se va sfârşi, al nostru chin amar, Căci Domnul vine iar." - Acum încep din nou sărbătorile! Ori de câte ori se apropie Adventul, mi se pare că-1 aud pe tânăr făcând această afirmaţie. La puţin timp după Crăciun a fost înghiţit şi el de maşinăria războiului. A fost înrolat. Şi războiul a trecut peste clădirea cercului nostru de tineret. A transformat-o în ruine. Când am ţinut din nou serbarea de Advent - în nişte condiţii foarte precare - poştaşul ne-a adus o scrisoare de la prietenul meu. Ne scria din Rusia. Din fiecare slovă a scrisorii se simţea dorul de casă şi singurătatea. însă, în scrisoare mai era scris ceva. Şi aceasta era bucuria că acum încep din nou sărbătorile. în duhul meu, scria el, sunt alături de voi şi cânt îm- preună cu voi: El vine iar, El vine iar! Ce fericire negrăi- tă. Se va sfârşi al nostru chin amar... Anul următor, când am sărbătorit din nou Adventul, nu a mai sosit nici o scrisoare de la el. Căzuse undeva în îndepărtata Rusie. Da, a căzut în mâna Mântuitorului lui, ştiind ca este răscumpărat şi mântuit de El. Şi eu ştiu: când 1-a lovit glontele fatal, pentru el a început adevăratul Advent. Atunci, Mântuitorul lui a venit la el şi 1-a luat acasă, acolo unde El pune capăt definitiv întregului nostru chin amar. 51 Yüklə 1,01 Mb. Dostları ilə paylaş:
|