Lumina lumii
Yüklə 1,01 Mb.
|
| 3. De unde ştiţi?
Camera următoare este mică. Găsesc aici numai trei bărbaţi. Unul stă la masă şi citeşte. Un al doilea, despre care voi afla curând că este din Berlin, se bărbiereşte. Cel de-al treilea îşi frige un cotlet. - Bună ziua! încep imediat plin de curaj. Sunt preotul evanghelic cu tineretul. Tocmai l-am vizitat pe unul din camarazii dumneavoastră şi de aceea am vrut să vă salut. Berlinezul rânjeşte. în timp ce-şi săpuneşte barba, îmi explică batjocoritor: - Aud tot mereu de preoţi! Nu se caută! Ce gură spartă, mă gândesc în sinea mea şi răspund: - Eu aud mereu: Nu se caută! Ce nu se caută? Atunci mă priveşte drept în faţă şi-mi spune râzând: - Dumnezeu nu se caută! Nu ne interesează lucruri din astea! Acum ştiţi exact! în mine simt cum creşte mânia: - Omule! strig la el, problema nu este dacă dumnea- voastră vă interesaţi de Dumnezeu. Problema este mult mai mult, dacă Dumnezeul cel sfânt şi viu se interesează de un astfel de individ fluşturatic, ca dumneavoastră...! în acest moment, mă cuprinde chiar şi pe mine minu- nea Evangheliei, încât adaug: -... şi imaginaţi-vă: El o face! Este uimitor, dar adevă- rat: Dumnezeu se interesează de dumneavoastră! Atunci se întâmplă un lucru uimitor: şi el a observat dintr-o dată că acest lucru este greu de priceput. Aşa că pune jos aparatul de bărbierit şi spune pün de mirare: - De unde ştiţi? De mine nu s-a interesat nimeni până acum! Şi acum nu pot altfel - decât să-i împărtăşesc mesajul Bibliei: 78 - Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu moară, ci să aibă viaţa veşnică. Şi apoi ştiu, că aici s-a spus tot ce era de spus. De ace- ea îi întind mâna: - Asta am vrut să vă comunic. La revedere! - Şi plec. în camera următoare, abia apuc să dau Bună ziua, că cei trei de alături dau buzna înăuntru, cu berlinezul în frunte: - Omule! Despre asta trebuie să auzim mai multe! Şi încă înainte ca locatarii camerei să-şi dea seama ce se întâmplă, luăm loc la masă şi eu li-L mărturisesc pe Isus, ca Mântuitorul şi Fiul lui Dumnezeu. 4. Problema Au existat desigur şi unele camere, în care nu s-a în- tâmplat nimic deosebit, în care am fost salutat cu indife- renţă şi oamenii m-au privit plictisiţi ieşind pe uşă. Şi totuşi - este greşit să spun acest lucru: ori de câte ori se pomeneşte Numele lui Isus este un eveniment - chiar da- că nu vedem nici un efect şi nici o urmă. Dar mai trebuie să vă relatez despre încă o cameră. Acolo a fost deosebit de frumos. Dar începutul nu a fost deloc frumos. Când am intrat în mica încăpere locuită de trei oameni, mai întâi mi s-a tăiat respiraţia: tot peretele era lipit cu poze obscene. Acestea fuseseră desigur tăiate din reviste şi ziare şi prin- se cu pioneze de perete. Nu am reuşit să articulez nici un cuvânt. Aşa că am rămas pironit în uşă şi m-am uitat speriat la podoaba mi- nunată. Tăcere îndelungată! 79
Din nou tăcere. - Treaba dumneavoastră! a spus în cele din urmă altul. Privirea mi-a căzut asupra celor trei tineri. Prin câte trebuie să fi trecut deja! M-a cuprins o milă mare: - Cred că pozele vorbesc despre faptul că aici există o problemă. Da, este o mare problemă când nu eşti mulţu- mit de tine însuţi. Dar - nimeni nu-şi agaţă documentele problemei pe perete! Eventual stai de vorbă cu un prieten despre problema ta. Dar - să le afişezi pe perete...! Tăcere! Deodată, unul din ei s-a ridicat încet. S-a îndreptat spre cea mai apropiată poză şi a început să o dea jos. Cei- lalţi doi au privit fără să se împotrivească cum scotea pio- neză după pioneză, dând pozele jos de pe perete. A durat mult. Şi nimeni nu a rostit nici un cuvânt. Apoi, peretele a rămas gol. A fost ca un oftat de uşurare. Acum, calea spre discuţie era deschisă. Ne-am aşezat mai aproape şi am discutat ca fraţii. Da, ca fraţii. Căci a fost de parcă am fi trăit multe lucruri împreună. Yüklə 1,01 Mb. Dostları ilə paylaş:
|