Cristos sau anticrist
Disperat mă luptam pentru casa mea. Atacul aerian
îngrozitor petrecut cu două zile în urmă a transformat
oraşul într-o mare de flăcări.
De jur împrejur luptele încetaseră. Mai rămăseseră
numai zidurile înnegrite de funingine, din care fumul
se ridica uşor.
Nu se mai puteau salva prea multe. Cele două etaje
superioare au ars deja complet. Dar dacă se reuşea
oprirea focului puteam să-mi salvez biblioteca valoroa-
să şi ceva mobilă.
Ochii erau inflamaţi de la fum şi oboseală, mâinile
erau arse. Cu bare lungi despărţeam focul. Apa se ter-
minase de mult.
Ia uite - şi toţi au ridicat capul! Ce-a fost asta? într-
adevăr telefonul încă mai merge! Era caraghios cum în
casa aceea distrusă şi în flăcări, în care pe sus se putea
vedea cerul senin de primăvară, suna telefonul.
M-am năpustit la el:
-
Aici este poliţia secretă de stat! Veniţi imediat
aici!
-
Dar nu pot. îmi ard şi ultimele lucruri pe care le
am în proprietate!
-
Când vă cheamă poliţia de stat, atunci trebuie să
apăreţi imediat. Vă aşteptăm într-o jumătate de oră!
Şi apoi mă aflam în biroul Gestapo-ului în faţa unui
funcţionar elegant, care s-a uitat fugitiv la hainele mele
arse, după care mi-a comunicat o interdicţie ridicolă
oarecare, cu care erau chinuiţi mereu lucrătorii evan-
ghelici tineri.
86
-
Mi-ar place să am grijile dumneavoastră! m-am
auzit spunând. Şi apoi m-am speriat eu însumi de acele
cuvinte. Dar domnul cu funcţie înaltă era foarte îngă-
duitor.
-
Cum aşa? mă întrebă el.
-
Păi, aici se scufundă o lume. Şi dumneavoastră vă
prostiţi să mă chemaţi aici pentru un astfel de lucru!
Atunci a devenit dintr-o dată foarte serios şi spuse:
- Pentru noi este important lucrul acesta. Vedeţi noi
v-am urmărit exact. Şi am constatat că nu aţi pierdut
nici un serviciu divin şi nici o oră pentru tineret. Când
v-au fost distruse sălile şi bisericile, v-aţi dus în be-
ciuri. Şi când se dărâma un beci, v-aţi organizat în ur-
mătorul.
A trebuit să zâmbesc: '
- Da, victoria Evangheliei continuă!
Atunci s-a ridicat în picioare:
- Şi lupta noastră privind concepţia asupra lumii
continuă şi ea! Chiar şi dacă s-ar scufîinda toată lumea!
Ne priveam ochi în ochi şi simţeam unul în celălalt
o hotărâre nemaipomenită.
-
Deci cu aceasta acceptaţi, am spus eu încet - că
tema acestor timpuri îngrozitoare este: Cristos sau an-
ticrist!
-
Aici vă dau dreptate. Se pune numai întrebarea
dacă Isus Cristos pe care vi-L imaginaţi mai trebuie să
solicite minţile dumneavoastră - sau dacă vom domina
noi şi concepţia noastră despre viaţă. Numai asta este o
chestiune actuală. Tot restul reprezintă numai acompa-
niamente.
Şi apoi am putut să-i spun că Isus Cristos nu este o
imaginaţie ci, că El trăieşte.
Când mergeam spre casă mi-am amintit de casa în
flăcări. Uitasem deja de tot de ea!
87
Şi asta a fost bine. De fapt nici nu conta casa şi pro-
prietatea. Şi în toate nevoile inima mea s-a înveselit, că
puteam să servesc unui Domn, a cărui victorie este si-
gură de când a strigat pe Golgota: S-a isprăvit!
Wilhem Busch
Dostları ilə paylaş: |