Lumina lumii

Numele Isus

Cu câţiva ani în urmă a apărut o carte ciudată. Ea

avea titlul: Scrisori din iad. în această carte cineva îşi
imaginase cum ar putea arăta iadul.

Una din scene m-a impresionat puternic în timp ce

citeam şi, nu mai pot s-o uit:

Un călător mergea printr-o stepă cenuşie, nesfârşită.

Pretutindeni vedea oameni care stăteau jos. Ei au feţe
chinuite, îşi smulg părul din cap, ei stau jos şi îşi spri-
jină greu capul pe mâini, părând a fi nedumeriţi. De
parcă s-ar gândi cu concentraţie maximă la ceva. Când
îi vezi, îţi poate părea rău de aceşti oameni.

• 
  La ce vă gândiţi? îi întreabă călătorul.
  
• 
  La un nume.
  
• 
  La un nume - dar ce nume?
  
• 
  Păi tocmai asta nu ştim. Tocmai asta este nenoro-
  cirea noastră.
  
• 
  Cum nu ştiţi asta? Vă gândiţi la un nume pe care
  nu-1 cunoaşteţi? Chiar nu pot să pricep lucrul acesta.
  
• 
  Da, au spus condamnaţii, ştim numai aşa în negu-
  ră că există un nume, un nume puternic şi minunat.
  Dacă am putea chema acest nume, am putea fi salvaţi
  

44

chiar şi din iadul acesta. în timpul vieţii am auzit odată

acest nume. Dar nu am ţinut seama de el. Şi acum -
acum nu mai putem să-1 găsim. Nu poţi să ne spui tu
numele acesta?

Apoi condamnaţii se agaţă de călător, îl imploră şi

îl roagă, cerşesc şi se tânguiesc, dacă nu le poate numi
acel nume.

Lucrul cel mai zguduitor abia a urmat. Călătorul le-

a spus acum Numele, acel Nume unic, mare şi minu-
nat: Numele Isus. Dar cât se străduia el de mult să le
spună Numele cât mai clar, se părea că ei nu pot să-L
înţeleagă. în cele din urmă el îl strigă atât de tare, că
pare a se auzi urletul unui uragan, el strigă în toate cele
patru vânturi, imaginându-şi că acest Nume trebuie să
duduie în urechile lor - dar se pare că urechile lor sunt
înfundate. Ei nu pot auzi Numele. Ei nu mai dispun de
un organ pentru a-L percepe. Atunci, el s-a întors cu
tristeţe de la ei. Cât de groaznic este lucrul acesta:
Numele există, este aici, dar ei nu mai pot să-1 găseas-
că. Şi chiar dacă li se spune Numele, ei nu-L mai pot
recepţiona.

Ţie însă, dragul meu cititor vreau să-ţi spun de ace-

ea cât mai desluşit:

- ... oricine va chema numele Domnului Isus, va fi

mântuit (Fapte. 2:21)! Ascultă de acest lucru la timp!
Adună la timp, pentru a avea în vremuri de nevoi! Re-
ţine, cu cât îmbătrâneşti cu atât te răceşti mai mult. La
început nu vrei, şi mai târziu nu poţi. De aceea crede:
In nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer
nici un alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim
mântuiţi... decât numele Isus (Fapte. 4:12).

Acesta va fi iadul cel mai îngrozitor, că nu vei mai

avea voie să cunoşti acel Nume prin care obţinem
mântuirea şi fericirea. Să ne ajute Dumnezeu ca să lu-