Lumina lumii
Yüklə 0,7 Mb.
|
| 80
Circul Sarrasani Sună telefonul: - Domnule pastor, în cartierul dumneavoastră s-a
Se stabilesc locul şi ora. în ziua următoare mă aflu în capela cimitirului.
- Ştiţi că este vorba despre o indiancă? Cortul în ca- re locuia ea în cadrul campingului circului a luat foc şi ea a decedat din cauza arsurilor! O indiancă? Oare a fost ea creştină? Şi ce căi în- tortocheate au adus-o la noi din stepele Americii de Nord? înainte ca să-mi pot ordona gândurile ce mă nă- pădesc, aud afară o muzică. Mă grăbesc să ies. O imagine pestriţă. Iată că vine mărşuind tot circul, în faţă merg trei orchestre muzicale colorate. După acestea, directorul circului. Apoi vin indienii. în frun- tea lor merge căpetenia înaltă, urmată de ceilalţi băr- baţi şi celelalte femei din tribul lor, siluete înalte, sla- be, împodobite cu pene. După aceştia, un cortegiu fără sfârşit: cazaci şi tătari, chinezi şi japonezi, negrii din Africa de Nord şi cowboy din Statele Unite, dansatoa- re. Am remarcat în mod special un rând de fete tinere în pantaloni de călărie şi cizme cu pinteni, ale căror feţe sunt supraîncărcate cu farduri şi pudră. Ei toţi um- plură gălăgioşi strâmta capelă a cimitirului. înghesu- iala este mare. Fetele tinere în ţinuta de călărie ocupă banca de la geam pentru a putea privi de sus tot cere- 81 monialul. Şi apoi directorul circului mă prezintă căpe- teniei indienilor. O imagine ciudată: preotul evanghelic în portul său de serviciu care-i strânge mâna căpeteniei indienilor cu tatuaj complet de război. Dar apoi mă apasă pe inimă predica de înmormân- tare. Nu am mai întâlnit niciodată o asemenea înmor- mântare. Va fi bine dacă voi vorbi acestui popor no- mad despre pelerinajul vieţii de pe pământ şi despre marea veşnicie? Va fi oare posibil lucrul acesta? Mă adresez cu sfi- ală directorului circului:
Atunci mă cuprinde o mare disperare. Nu ar avea nici un sens să vorbesc ceva ce nu înţelege nici un om. Totuşi, voi vorbi cel puţin pentru aceia care mă înţeleg. Cu siguranţă că directorul circului şi unul altul din cei prezenţi nu au mai călcat de mult timp pragul bisericii. Lor le voi vorbi despre veşnicie! Citesc un pasaj din Biblie şi rostesc câteva propozi- ţii. Adunarea este îngrozitor de neliniştită. Fetele de sus de la fereastră se ocupă de oglinzile de buzunar, de rujuri şi pudriere. Desigur este plictisitor, dacă nu în- ţelegi un discurs. Vorbesc despre destinul trist al acestei indience, ca- re-şi găseşte mormântul într-o ţară străină: - Voi care circulaţi mereu prin toate ţările, voi toţi sunteţi oameni fără patrie. Dar vouă vreau să vă spun, că în schimb patria veşnică a venit la voi. Sufletul nos- tru este acasă dacă este la Isus. 82 Deodată se întâmplă ceva foarte ciudat. Când am rostit numele Isus, în toată adunarea a izbucnit un freamăt. Acesta este un cuvânt pe care-1 înţeleg cu to- ţii. Şi la rostirea numelui Isus ei sunt foarte atenţi. Dar observ imediat: nu se întâmplă lucrul acesta datorită faptului că toţi cunosc acest nume; el are o putere deo- sebită. Indienii îşi pleacă capetele. Asiaticii neliniştiţi se liniştesc de tot. Ruşii mă privesc cu ochii mari. Dintr-odată am găsit un discurs pentru înmormântare. El se poate compune dintr-un singur nume: Acest nu- me măreţ Isus! Aşa rostesc o frază după alta, punând accentul pe numele Isus. Tot mereu se pleacă indienii. Dintr-odată toată adunarea este liniştită. Ochii mei se îndreaptă spre fetele uşuratice: au dispărut rujurile şi oglinzile. Uneia îi curg lacrimile transparente pe obraji. Alta îşi sprijină capul în mâini, iar gândurile lor merg înapoi într-o perioadă a tinereţii mai curată, în care au auzit pentru prima dată de numele Isus? Şi în timp ce continui să propovăduiesc numele Lui Isus şi toţi aceşti oameni din cele mai diferite colţuri ale lumii se liniştesc înainte Lui, mi se pare că trăiesc ceva din ceea ce se va întâmpla la sfârşit: în numele Lui se va pleca orice genunchi în cer, pe pământ şi sub pământ! 83
Yüklə 0,7 Mb. Dostları ilə paylaş:
|