Macroeconomie note de curs

Trebuie făcute următoarele observaţii:

 Fiecare ciclu economic decenal se caracterizează printr-o anumită durată şi o anumită configuraţie a fazelor sale.

 Ciclul economic cuprinde două stări: recesiunea (include criza economică şi depresiunea); respectiv boomul (include punctul de cotitură inferior şi expansiunea)

Fiecare din aceste stări îndeplineşte funcţii specifice; astfel:

- recesiunea restabileşte anumite echilibre economice, asigură restructurarea şi

reînnoirea factorilor de producţie ce fundamentează viitoarea dezvoltare;

- boomul generează progresul economic.

Printre explicaţiile privind cauzele evoluţiei ciclice pe termen mediu se numără următoarele:

 Crizele economice sunt generate de cauze exogene (oscilaţii periodice ale unor fenomene astronomice - cum sunt petele solare (Stanley Jevons).

 Crizele economice sunt generate de cauze de ordin psihologic- alternanţa unor stări de optimism şi de pesimism în afacerile economice;

 Crizele economice sunt determinate de cauze de natură exogenă-endogenă; ciclurile şi crizele economice sunt rezultanta confruntărilor care au loc între factorii care ţin de sistemul economiei de piaţă şi diferiţi factori extraeconomici. Se consideră că sistemul economiei de piaţă conţine în sine mecanisme destabilizatoare care determină evoluţia ciclică şi a crizelor economice iar factorii extraeconomici (condiţii climaterice, sociali, politici, militari) pot frâna sau favoriza mecanismele destabilizatoare. Această concepţia a fost lansată după marea criză din 1929-1933.

 Crizele economice sunt determinate de alternanţa unor perioade de înlocuire febrilă a capitalului fix cu altele când reînnoirea acestuia este redusă. Înlocuirea masivă a capitalului fix –posibilă pe baza inovaţiilor tehnice şi necesară din cauza uzurii sale fizice şi morale - constituie premisa şi pârghia trecerii la un nou ciclu economic pe termen mediu. Toate acestea se întâlnesc şi se interferează în faza de înviorare. (teoria ciclului reinvestiţional a lui G Haberler) .

 Crizele economice se datorează evoluţiei creditului. Creşterea creditului stimulează expansiunea dar la un punct al intensităţii sale, creditul poate genera tensiuni financiare care conduc la un moment dat la ruperea echilibrului între economii şi investiţii între cererea globală şi cererea monetară. În acest mod se marchează trecerea la criză şi apoi la depresiune.

 Crizele economice sunt explicate şi rin prisma punctului de vedere potrivit căruia ciclul economic este un proces pur monetar. Astfel evoluţia ciclică este determinată de politicile de credit adoptate de băncile centrale. Astfel , acestea stimulează investiţiile prin reducerea nejustificată a ratei dobânzii. Investiţiile astfel stimulate se dovedesc nerealizabile deoarece factorii de producţie se dovedesc a fi mai scumpi decât evaluările iniţiale ale băncilor. Faza de recesiune începe când întreprinderile îşi reduc investiţiile.

 Teoriile subconsumului explică evoluţia ciclică a economiei astfel: insuficienţa cererii determinată de marile inegalităţi în repartizarea veniturilor frânează oferta, deci producţia. Creşterea şomajului amplifică reducerea cererii. Toate aceste procese determină prin efectul lor cumulativ declanşarea crizei economice şi trecerea la recesiune.

 Marx explică evoluţia ciclică a economiei prin contradicţia dintre producţie şi consum datorită posibilităţilor nelimitate ale sistemului de a produce bunuri şi servicii şi nevoia solvabilă redusă a marii majorităţi a populaţiei. Astfel “supraproducţia relativă” determină reducerea ratei profitului.

 Keynes pune evoluţia ciclică pe seama relaţiei cu evoluţia eficienţei marginale şi cu dinamica producţiei. Dezvoltând această teorie Samuelson construieşte modelul evoluţiei ciclice prin implicarea multiplicatorului şi acceleratorului. Acţiunea conjugată a acestor factori determină fie expansiunea fie recesiunea.

 Oscilaţiile ciclice ale activităţilor economice sunt determinate de intervenţia statului în economie. Se consideră că orice intervenţie a statului provoacă dereglări în circulaţia monetară, crizele economice fiind expresii ale neconcordanţei dintre ritmurile de creştere economică şi cele ale creşterii monetare. În funcţie de sensurile de evoluţie ale celor două mărimi şi de diferenţele dintre ele în economie există inflaţie sau capacităţi de producţie nefolosite.

Dimpotrivă adepţii intervenţiei statului în economie susţin că evoluţiile ciclice se datorează ineficienţei în folosirea pârghiilor, instrumentelor şi politicilor economice elaborate şi adoptate de statul democrat. Din acest motiv o bună corelare a acestora este de natură să atenueze caracterul ciclic al evoluţiei economiei şi efectele sociale ale crizelor şi recesiunilor economice.

Ciclurile pe termen scurt, conjuncturale sau Kitchin

Apar ca o înrăutăţire a mişcării pozitive, a expansiunii în cadrul ciclului Juglar.

El exprimă o uşoară relansare în faza depresiunii şi are o durată între 3-3,5 ani.

2. 
   Ocuparea şi şomajul
   

• 
  Fenomenul şomaj: concept, cauze, forme
  

Cuvântul şomaj în limba română provine din limba franceză de la cuvântul “chomage” care la rândul său l-a preluat din limba latină care însemna latină “caumare” care la rândul său l-a preluat din limba greacă “cauma”.El însemna “căldură mare” din cauza căreia înceta orice activitate.

De-a lungul timpului s-a folosit noţiunea pentru desemnarea absenţei de activitate din diverse cauze (inactivitatea de duminică, din zilele nelucrătoare, întreruperea lucrului din cauza lipsei de comenzi, de materii prime, în timpul unei crize economice etc.). El constituie unul din viciile de fond ale sistemelor economice ce funcţionează pe principiile pieţei, una din cele mai grave consecinţe ale crizelor ce afectează economia contemporană.

În literatura de specialitate şomajul este definit în maniere diferite.

Ş

Ceea ce este comun acestor definiţii este faptul că şomajul este considerat o stare negativă a economiei care afectează o parte din populaţia activă disponibilă prin neasigurarea locurilor de muncă.
omerii sunt de asemenea definiţi în maniere diferite:

 Şomeri sunt acele persoane apte de muncă (ofertanţi de forţă de muncă) care au avut un loc de muncă salarizat şi l-au pierdut şi nu-şi găsesc alt loc de muncă.

 Biroul Internaţional al muncii consideră (B.I.T.) consideră şomeri persoanele care îndeplineau simultan în decursul unei perioade de referinţă următoarele condiţii:

 au vârsta de cel puţin 15 ani;

 nu au loc de muncă şi nu desfăşoară o activitate în scopul obţinerii unor venituri;

 sunt în căutarea unui loc de muncă utilizând în ultimele patru săptămâni toate mijloacele legale pentru a-l găsi;

 sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele 15 zile de îndată ce şi-ar găsi un loc de muncă.

 A XIV-a Conferinţă internaţională a Organizaţiei Internaţionale a Muncii din 1987 printre criteriile folosite pentru definirea noţiunii de “ocupare” a stabilit şi “criteriul căutării unei munci salariate ori nesalariale” precizând că acest criteriu este esenţial pentru definirea stării de şomaj însemnând înscrierea la un birou de plasare, ori utilizarea altor forme de căutare activă a muncii.

Lipsa involuntară de ocupare-şomajul involuntar este situaţia de “neocupare” a unei persoane active, în vârstă aptă de muncă, caracterizată prin absenţa legăturii printr-un contract de muncă sau de pregătire profesională care îi conferă dreptul de a desfăşura o activitate productivă sau de a presta un serviciu pe un loc de muncă precizat, în regim salarial sau nesalarial, situaţie pe care doreşte să o schimbe într-o situaţie de “ocupare” solicitând prin înscrierea la un birou (oficiu) specializat, să o repartizeze în muncă.

În ţara noastră, în Legea nr. 1 din 7 ianuarie 1991, privind protecţia profesională a şomerilor şi reintegrarea lor profesională se arată că “ persoanele apte de muncă ce nu pot fi încadrate din lipsă de locuri disponibile, corespunzătoare pregătirii lor, sunt considerate şomeri”.

Lipsa de ocupare voluntară sau şomajul voluntar include persoanele apte de muncă, aflate fără muncă, nedisponibile pentru muncă, ori care nu se află din motive personale în căutare de muncă.

Şomajul a devenit o problemă o dată cu dezvoltarea industrială, în perioade de recesiune economică când întreprinderile industriale îşi micşorau producţia eliberând astfel un număr însemnat de muncitori care deveneau şomeri. La început şomajul a fost considerat un fenomen conjunctural.

Realitatea din toate ţările a demonstrat că acesta are un caracter permanent. Karl Marx a demonstrat acest caracter al şomajului, denumind muncitorii aflaţi în şomaj “ armata de rezervă industrială”, foarte folositoare patronatului capitalist prin faptul că ea însăţi constituie un factor de presiune în raportul cerere ofertă, în defavoarea celor ocupanţi care se vedeau constrânşi să accepte salarii mai mici pentru a nu-şi pierde locurile de muncă. În ţările foste socialiste se discuta critic la adresa şomajului din ţările capitaliste, dar se ascundea existenţa unui şomaj mascat în cadrul primelor.

Şomajul poate fi caracterizat după următoarele criterii:

1. 
   Nivelul lui care se exprimă:
   

- absolut prin numărul şomerilor;

- relativ prin rata şomajului

2. 
   Intensitatea lui; din acest punct de vedere şomajul poate fi :
   

- total prin pierderea locului de muncă şi încetarea activităţii;

- parţial, prin diminuarea activităţii în condiţiile reducerii duratei săptămânii de lucru şi

corespunzător a salariului.

3. 
   Durata care reprezintă perioada de la momentul pierderii locului de muncă sau diminuării
   

activităţii până la reluarea normală a acestuia.

4. 
   Structura, respectiv componenţa pe categorii de vârstă, calificare, sex, rasă.
   

La baza formării şomajului stau următoarele procese:

1. Pierderea locurilor de muncă de către o parte a populaţiei ocupate; din această

perspectivă, literatura economică distinge următoarele forme de şomaj:

Forme de şomaj	Cauze
Şomaj ciclic sau conjunctural	Este determinat de ciclicitatea economică, fiind caracteristic fazei de recesiune, scăderea cererii de muncă fiind determinată de reducerea activităţii economice. În perioadele de avânt economic el se resoarbe într-o mare măsură.
Şomaj structural	Este determinat de situaţia de neocupare din motive de natură economică, situaţie care apare în fazele descendente ale ciclului economic pe termen lung, când nu se pot crea locuri de muncă durabile pe măsura sporirii ofertei de muncă. Această situaţie este determinată de procesele majore ale restructurării economiilor, în condiţiile în care aparatul de producţie existent şi-a epuizat valenţele potenţatoare ale creşterii economice, când se manifestă pregnant criza energetică şi criza de materii prime.
Şomaj tehnologic	Este determinat de înlocuirea vechilor tehnologii cu altele noi. O asemenea operaţie este condiţionată de trecerea de la ramurile propulsatoare ale vechiului mod tehnic de producţie la cele ale noului mod de producţie, cât şi de procesul centralizării şi concentrării producţiei.
Şomaj intermitent	Este cauzat de insuficienţa mobilităţii mâinii de lucru sau de decalajele între diferitele calificări disponibile şi cele cerute. Această situaţie este consecinţa practicării contractelor de angajare pe perioade scurte. Asemenea contracte decurg din incertitudinea afacerilor, ca şi din dorinţa utilizatorilor de a face presiuni asupra salariaţilor şi sindicatelor.
Şomaj de discontinuitate în muncă	Se coroborează cu reglementările privind diferite aspecte de familie.
Şomajul fricţional	Este consecinţa dezutilităţii marginale a folosirii forţei de muncă care înglobează motivele de orice natură care pot determina un om sau un grup de oameni să prefer a nu lucra decât să accepte un salariu a cărui utilitate pentru el se situează sub un anumit minim.
Şomajul sezonier	Este specific activităţilor economice care sunt influenţate de factorii naturali (agricultură, construcţii) ceea ce se repercutează şi asupra cererii de muncă. Este de regulă un şomaj de scurtă durată. Pentru combaterea lui se recomandă măsuri asemănătoare celor prevăzute pentru şomajul structural şi în special facilitarea pregătirii pentru o activitate complementară.