Magyar–román, román–magyar összehasonlító keresztnévszótár = Dicţionar comparativ maghiar–român, român–maghiar al numelor de botez = Hungarian– Rumanian, Rumanian–Hungarian Dictionary of Christian Names

GY

GYÁRFÁS m., din magh. Gerváz (formă dim. magh. v.) (p. Ghiarfaş)

GYENES m., din magh. Dénes (formă magh. v.) (p. Gheneş)

GYOMA m., din forma magh. v. Gyama? (p. Ghioma)

GYOPÁR f., din magh. gyopár ‘floare de colţ’ (p. Ghiopar)

GYOPÁRKA f., din magh. gyopár + -ka (suf. dim.) (p. Ghioparca)

GYÖNGY f., din magh. ‘mărgea’ (p. Ghionghi)

GYÖNGYI f., din magh. gyöngy ‘mărgea’ + -i (suf. dim.) (p. Ghionghi)

GYÖNGYVÉR f., din magh. gyöngyvér ‘mărgea + sânge’ (p. Ghionghiver)

GYÖNGYVIRÁG f., din magh. gyöngyvirág ‘lăcrămioară’ (p. Ghionghivirag)

GYÖRE m., György (formă v.) (p. Ghiore)

GYÖRGY m., rom. Gheorghie (DOR 65), Gheorghe (MEO 147). E: George (p. Ghiorghi)

GYÖRGYI f., rom. Gheorghe (MEO 150) (p. Ghiorghi)

GYÖRK m., din magh. György (formă dim. v.) (p. Ghiork)

GYŐZŐ m., rom. Victor (DOR 171, MEO 285). E: Victor (p. Ghiozio)

GYULA m., din magh. v. Dzsila, din tr. v. zila ‘palatin’ (p. Ghiula)

H

HADÚR m., din magh. had + úr ‘armată + domnitor’ (p. Hadur)

HÁGÁR f., din ebr. Hagar ‘pribeag, străin’. E: Hagar (p. Hagar)

HAJNA f., din magh. hajnal ‘zor’ (formă artificială) (p. Haina)

HAJNAL f., din magh. hajnal ‘zor’(p. Hainal)

HAJNALKA f., din magh. ‘zor’ + - (suf. dim.) (p. Hainalca)

HANGA f., din magh. ‘specie de iarbă (Ericaceae)’ (p. Hanga)

HANNA f., rom. Hana (MEO 175). E: Hannah (p. Hanna)

HANNIBÁL m., rom. Hanibal (MEO 157) (p. Hannibal)

HANNÓ m., din germ. v. Hagano (germ. actuală: Hagen). E: Hanno (p. Hanno)

HARALD m., din germ. Hariwald ‘armată îndrăzneţ’. E: Harald (p. Harald)

HARGITTA f., din magh. Hargita (oronim) (p. Harghita)

HARKÁNY m., din magh. v. Harkan?, din magh. v. harkály ‘ciocănitoare’ sau din magh. v. horka ‘jude’ (p. Harcani)

HARLÁM m., rom. Haralambie (DOR 73, MEO 158) (p. Harlam)

HARMATKA f., din magh. harmat ‘rouă’ + -ka (suf. dim.) (p. Harmatca)

HAROLD m., din germ. Harald, orig. Hariwald ‘armată + curajos’. E: Harold (p. Harold)

HARRI m., din eng. Harry formă dim. al numelui Henrik. E: Harry (p. Harri)

HARTVIG m., din germ. Hartwig, orig. germ. v. hart + wig ‘curajos + război, lupta’(p. Hartvig)

HASSZÁN m., din arabă ‘frumos’. E: Hassan (p. Hassan)

HAVASKA f., din magh. havas ‘înzăpezit + -ka (suf. dim.) (p. Havaşca)

HEDDA f., din germ. Hedvig (formă dim.). E: Hedda (p. Hedda)

HÉDI f., din germ. Hedvig (formă dim.) (p. Hedi)

HEDVIG f., din germ. Hedwig. E: Hedwig (p. Hedvig)

HEKTOR m., rom Hector (MEO 159). E: Hector (p. Hector)

HÉLA f., din germ. Hela, orig. germ. Helena sau Helga. E: Helen sau Helga (p. Hela)

HELÉN f., din gr. Helena (prin eng. Helen sau fr. Hélene). E: Helen (p. Helen)

HELÉNA f., din gr. Helena? helios ‘soare’. E: Helen (p. Helena)

HELGA f., din germ. Helga ‘sănătos, fericit’. E: Helga (p. Helga)

HELIODOR m., din limba gr. ‘darul lui Helios’ (Heliodor)

HELIOSZ m., din gr. v. ‘soare’ (p. Helios)

HELKA f., din magh. Helén (formă artificială dim.) (p. Helca)

HELLA f., din germ. Hela, orig. germ. Helena sau Helga. E: Helen sau Helga (p. Hella)

HELMUT m., din germ. Helmut. E: Helmut (p. Helmut)

HENRI m., din forma franc. Al numelui Henrik. E: Henry (p. Henri)

HENRIETT f., rom. Henrieta (MEO 159). E: Henriet (p. Henriet)

HENRIETTA f., rom. Henrieta (MEO 159). E: Henriet (p. Henrieta

HENRIK m., rom. Henric (MEO 159). E: Henry (p. Henric)

HÉRA f., din mitologia greacă, soţia lui Zeus. E: Hera (p. Hera)

HERBERT m., rom. Herbert (MEO 66, 243). E: Herbert (p. Herbert)

HERKULES m., din lat. Hercules, forma lat. al numelui gr. Heracles. E: Hercules (p. Herculeş)

HERMAN m., din germ. Herman, Heriman, Hariman ‘luptător’. E: Herman (p. Herman)

HERMÉSZ m., din gr.’vestitor’ (p. Hermes)

HERMINA f., din germ. Herman (varianta feminină). E: Hermine (p. Hermina)

HERMIUSZ m., din lat. Herminus, orig. gr. v.’vestitor’ (p. Hermius)

HEROLD m., din germ. Harald. E: Harold (p. Herold)

HERTA f., din germ. formă diminutivă al prenumelor care încep cu Her- şi Hert-. E: Hertha (p. Herta)

HETÉNY m., ?din magh. v. Heten, orig. magh. v. heted ‘şapte’ + -n (suf. dim.) (p. Heteni)

HIADOR m., din magh. Heliodor (formă magh. v.) (p. Hiador)

HIERONIMA f., din lat. Hieronymus (formă fem.) (p. Hieronima)

HILÁRIA f., din lat. Hilarius (formă fem.). E: Hilaria (p. Hilaria)

HILÁRIUSZ m., din lat Hilarius ‘vesel’. E: Hilary (p. Hilarius)

HILDA f., rom. (MEO 161). E: Hilda (p. Hilda)

HILMÁR m., din germ. Hildemar, orig. germ. v. hiltja + mar ‘vestit + război’ (p. Hilmar)

HIPPIA f., (din Tragedia omului de Imre Madách), orig. Hippolita (formă scurtă) (p. Hippia)

HIPPOLIT m., rom. Hipolit (MEO 161). E: Hippolytus (p. Hipolit)

HIPPOLITA f., formă feminină al numelui Hipollit. E: Hippolyta (p. Hipolita)

HÓDOS m., din magh. hód ‘castor’ + -s (suf. dim.) (p. Hodoş)

HÓFEHÉRKE f., din magh. hófehér ‘albă ca zăpadă’ + -ke (suf. dim.) (p. Hofeherche)

HOLDA f., din magh. hold ‘luna’ + -a (suf. dim.) (p. Holda)

HOLLÓ m., din magh. holló ‘corb’ (p. Holo)

HONORÁTA f., din lat. Honoratus (formă feminină). E: Honora (p. Honorata)

HONORÁTUSZ m., din lat. Honoratus ‘stimat’. E: Honor (p. Honoratus)

HONÓRIA f., din lat. Honorius (formă fem.) E: Honoria (p. Honoria)

HONÓRIUSZ m., din lat. Honorius ‘stimabil’. E: Honorius (p. Honorius)

HONT m., din orig. germ. v. hun’ proprietar de câine’ (p. Hont)

HORÁC m., din germ. Horaz, din lat. Horatius. E: Horace (p. Horaţ)

HORTENZIA f., rom. Hortensia (MEO 163). E: Hortensia (p. Hortenzia)

HÓVIRÁG f., din magh. hóvirág ‘ghiocel’ (p. Hovirag)

HUBA m., din magh. v. huba ‘?’ (p. Huba)

HUBERT m., rom. Hubert (MEO 66). E: Hubert (p. Hubert)

HUBERTA f., din lat. Hubert (formă fem.). E: Huberta (p. Huberta)

HUGÓ m., din germ. Hugubert, Hugwin, Hugbald (formă scurtă). E: Hugh (p. Hugo)

HUNOR m., din lat. hunnus ‘om bun’ + -r (magh. v. suf. dim.) (p. Hunor)

HÜMÉR m., din lat. Himerius ‘om din regiunea Himera’ (p. Humer)