| 2. Principalele tipuri de polifuncţionalitate adverbială. Pentru această descriere, vom avea în vedere adverbele2 care indică locul, timpul, modul, cuantificarea şi o relaţie discursivă (adverbialele conectori discursivi3) şi între care există „treceri” sistematice de tipul: loc → timp, loc → cuantificare, loc → mod, timp → cuantificare, mod → cuantificare, relaţie de tip spaţial → relaţie discursivă, relaţie de tip temporal → relaţie discursivă, mod → relaţie discursivă.
În exemple, vom folosi cu precădere adverbe nemorfematice şi care nu provin din conversiunea adjectivului; vom exclude şi adverbele relative şi interogative, precum şi structurile corelative (vezi Chircu 2008) sau adverbele repetate (mai-mai, doar-doar, aşa şi-aşa etc.), polifuncţionalitatea acestora necesitând o descriere amănunţită.
De asemenea, vom neglija numeroasele situaţii în care diverse valori pot fi atribuite concomitent unui adverb: mod şi cantitate (repede, încet, tare, puternic), mod şi timp, aspect (dintr odată, iarăşi, îndelung, întotdeauna, mereu, mai, necontenit, neîncetat, neîntrerupt, tot; antebelic, antum, anual, lunar, periodic), mod şi loc (acvatic, anaerob, apical, interzonal, intervertebral, local, maritim, regional, subteran) etc.
Dostları ilə paylaş: |
