Manual biblic

Rezolvarea problemelor cu care e confruntat creştinismul
Dacă loţi creştinii s-ar îndemna

La o viaţă de credincioşi

în pi ivi aţa acestei datorii creştine de bază

Aceasta ar face să progreseze intluienţa bisericii

Şi u lui Cristos, pe care II reprezintă biserica,

MAI MULT DECÂT TOATE ACTIVITĂŢILE

ÎNTREPRINSE DE BISERICĂ

ADUNATE LA UN LOC

Pentru ce există Biserica? Să-L ÎNALŢE PE CRISTOS in vă/ul
oamenilor. Biserica nu a fost inventată de oameni. Oamenii au folosit-o
şi o folosesc greşit de multe ori, dar biserica a fost întemeiată de Cnstos.
El este inima bisericii şi Domul ei. Biserica există pentu a-L mări pe
Cristos. Cristos însuşi, şi nu biserica este puterea care transformă vieţile
oamenilor. Misiunea bisericii este de a preamări pe Cristos, aşa încât El
însuşi să-şi poată îndeplini lucrarea Sa binecuvântată în inimile
oamenilor.

Metoda bisericii. Să SE ADUNE ÎMPREUNĂ în numele lui Cristos.
Cuvântul "biserică" înseamnă "adunare chemată afară", "scoasă", adică
strângerea acelora care au ieşit afară din tabără. Pentru a jealiza lucrarea
Sa în inimile oamenilor, Cristos trebuie să fie prezentat în minţile lor.
Astfel, adunările bisericii trebuie să fie frecvente.

Cât de frecvente? Săptămânal. în prima zi a săptămânii, în ziua
Domnului (duminica). Aşa a rânduit Domnul însuşi. Deducem din Fapte
20:6, 7 că până şi Pavel a trebuit să aştepte la Troas prima zi a săptămânii
ca să-şi strângă ucenicii laolaltă. Dumnezeu a instituit Biserica; El a
rânduit prima zi a săptămânii ca zi de strângere a Bisericii lo-iă
Creştinătatea a recunoscut ucest fapt şi a făcut clin această zi
odihnă, în care încetează activităţile lor.

Alte întâlniri. O biserică bine organizată are multe întâlniri pentru
diferite grupuri şi scopuri. Şcoala Duminicală este serviciul următor Câ
importanţă. în mod hotărât, serviciul religios de duminică seara ore un
loc însemnat în viaţa bisericii. Dar vrem să subliniem că există
unanimitate de păreri în cadrul Creştinătăţii cu privire Ia faptul că serviciul
de dimineaţă este serviciul principal al bisericii, cea mai importattă
strângere a bisericii. Un fel de oră biblică în sine, şi la oricât de multe
servicii am asista pe lângă acesta, pe acesta avem datoria să-1 frecventăm
mai întâi de toate, în afaiă de cazurile când suntem bolnavi sau reţinuţi

FRECVENTAREA BISERICII

821

din alte motive de forţă majoră.

Metoda nu se va schimba niciodată. Inventarea tiparului, prin
intermediul căruia Biblia şi literatura în general au devenit atât de ieftine
şi accesibile încât oricine poate acum să citească şi singur despre Cristos;
apariţia radioului - ba, mai mult, a televiziunii, prin care în unele ţări, se
predică Cuvântul, aşa încât acum putem sta acasă ascultând comozi predi-
cile de la radio sau vizionându-le la televizor - toate acestea nu vor fi în
stare să înlocuiască niciodată nevoia de a merge la biserică. Dumnezeu
a rânduit ca poporul Lui, copiii Lui din orice comunitate a lumii, la
vremea stabilită, să se adune în acest mod public pentru a-L cinsti în
mod PUBLIC pe Cristos.

Jalnica situaţie actuală. în mod normal frecventarea serviciului de
duminică dimineaţa ar trebui să fie în proporţie de sută la sută. Dar,
luând lucrurile în mare, dacă ar fi să numărăm membrii care vin la
serviciul de duminică dimineaţa în fiecare săptămână, an de an, şi vara,
şi iarna, şi pe vreme bună, şi pe vreme rea, am constata că numai o
treime până la o şesime din membrii bisericii se încadrează în această
frecvenţă. Iată SLĂBICIUNEA PRINCIPALĂ A PROTESTAN-
TISMULUI! Indiferenţa faţă de instituţia care îl reprezintă pe Cristos,
în modul principal de funcţionare al ei, este fără îndoială cea mai mare
piedică în calea progresului lucrării lui Cristos.

Strângerea de duminică dimineaţa a bisericii este în mare măsură

modul de verificare a interesului pe care îl au oamenii pentru Cristos.
Fie că recunoaştem fie că nu, adevărul este că atitudinea noastră faţă de
serviciul religios de duminică dimineaţa indică atitudinea noastră faţă
de influenţa pe care ar trebui s-o aibe Cristos în comunitatea noastră.
Dacă suntem credincioşi în această privinţă, îl vom ajuta negreşit. în
schimb, dacă suntem indiferenţi îi vom face numai rău.

"Frecventarea este un act de închinare". Prin aceasta vrem să

spunem că motivul care ne determină să mergem la biserică este dorinţa
de a ne închina Lui. Să facem din frecventarea bisericii o chestiune de
principiu creştin, un act conştient de închinare lui Dumnezeu, fără să ne
pese prea mult de persoanele cu care ne vom întâlni sau lucrurile pe care
le vom auzi. Ba chiar, dacă e nevoie, să mergem la biserică şi atunci
când nu vom auzi ce dorim. Da, este un act de închinare, prin faptul că
ne îndeplinim datoria faţă de Dumnezeu, şi aceasta e de ajuns pentru a
ne da mulţumire. Desigur, asta presupune că vom încerca să fim la timp
la biserică; şi că vom lăsa scaunele din spate pentru cei care vin mai
târziu; şi nu ne vom aşaza la marginea unei bănci ca să nu mai poată
trece nimeni de noi; şi mai înseamnă că vom asculta în linişte, amabili şi
respectuoşi, fiind atenţi la ceea ce se spune.

822

"Atât de puţin se vorbeşte despre Cristos în serviciile noastre"

spune câte unul; "serviciile sunt sărace"; e atât de puţină religie adevărată

în muzica de la biserică uneori; predicile sunt "lipsite de duh"; apoi auzi
la biserică atâtea lucruri pe care n-ai dori să le auzi; atât de puţină
învăţătură din Biblie se predică, etc. Cum putem zice că mergem la
biserică pentru Cristos, când de fapt suntem obligaţi să credem că Cristos
adesea lipseşte de la serviciile noastre? Ei bine, cu regret trebuie să o
spunem că de multe ori toate acestea sunt adevărate.Totuşi este lucrarea
lui Cristos, chiar dacă ea se află în mâini omeneşti, de multe ori lipsite
de vrednicie. Cu toate slăbiciunile, majoritatea serviciilor religioase,
din majoritatea bisericilor protestante, sunt de folos pentru suflet; şi,
dacă vom rămâne într-un duh smerit, bine va fi de noi!

Şcoala Duminicală şi Biserica. Şcoala Duminicală este cea mai im-
portantă ramură a lucrării bisericeşti. E o greşeală uriaşă din partea unei
biserici să-şi neglijeze copiii din comunitate. Ce minunat privilegiu să
fii învăţător al Şcolii Duminicale şi să ajuţi la păstorirea copiilor! Dar
Şcoala Duminicală conduce spre biserică şi nu o înlocuieşte cu nimic.
Educaţia religioasă care nu leagă copilul de biserică nu e vrednică de
numele pe care îl poartă. Dacă nu-şi formează copilul obiceiul de a merge
la biserică în timpul cât frecventează Şcoala Duminicală, puţine şanse
sunt că o va face mai târziu.

Grupuri şi adunări auxiliare. Bisericile, pentru a fi rodnice, trebuie
să aibă o bună organizare. O mare parte a lucrării creştine poate fi realizată
cel mai bine în grupuri mici. Dar nu trebuie să permitem ca loialitatea
pentru grupul respectiv să înlocuiască loialitatea pentru biserică.
Frecventarea unei întâlniri a grupului nu trebuie să fie considerată o
înlocuire a serviciului religios principal. Duminică dimineaţa este vremea
rânduită pentru biserică să se strângă laolaltă; şi activitatea de orice fel
a lucrării creştine nu poate fi considerată o scuză pentru absentarea de la
serviciul de duminică dimineaţa, decât în cazuri de forţă majoră.

Radioul. "Oare nu ar fi mai bine să stau acasă să mă hrănesc cu o
predică bună, decât să aud una slabă la biserică?" NU, duminica
dimineaţa! Nu mergem la biserică numai ca să ascultăm predici, ci ca
act de închiare lui Dumnezeu, chiar dacă uneori trebuie să îndurăm şi
predici mai puţin bune. Radioul nu ne scuză cu nimic de la această datorie
creştină. Mai mult, predicile de la radio nu sunt întotdeauna mai bune
decât cele de la biserică.

"Oare nu e deajuns să ai o frecvenţă parţial bună". NU! Majorita-
tea membrilor care vin la adunare doar câteodată sunt răspunzători pentru
starea jalnică în care se află biserica. Dacă aceştia ar frecventa biserica

FRECVENTAREA BISERICII

823

în mod absolut regulat, bisericile noastre ar fi pline până la refuz în

fiecare duminică. Ar însemna putere pentru biserică. Fiecare duminică
aparţine lui Cristos.

Fiecare credincios trebuie să meargă la biserică. Principala nevoie a

Protestantismului este aceea ca membrii bisericilor noastre să facă din
frecventarea adunării o chestiune de conştiinţă, şi nu una de convenienţă.

Sunt pur şi simplu lamentabile scuzele invocate de unii membri ai
bisericii pentru a nu veni la biserică duminică dimineaţa: "Nu mai sunt
îndemnat". "Nu simt nevoia să merg astăzi". "Vreau să dorm puţin în
dimineaţa aceasta". Sau: "Astăzi aş dori să mă relaxez" Sau: "Am
oaspeţi". Sau: "Sunt un romantic şi la ora când se ţine serviciul aş prefera
să comunic cu păsările şi cu izvoarele", etc. etc, etc. Toate acestea pot
fi rezumate într-un singur cuvânt: INDIFERENŢA membrilor unei
biserici pe care Cristos "îi va vărsa din gura Lui"

Cei care lucrează Duminica. Unii oameni sunt obligaţi de împre-
jurări să lucreze când se ţine serviciul la biserică. Pentru aceşti oameni
credem că Dumnezeu va accepta închinarea lor şi la alt serviciu al bisericii
decât cel de duminică dimineaţa.

Cum să-i determinăm pe oameni să aibă o frecvenţă bună

Scoate în evidenţă faptul că e vorba de un act de ÎNCHINARE din
partea lor să participe la Şcoala duminicală şi la serviciile bisericii. Apoi
STĂRUIE asupra acestui fapt. Preflică-1 de la amvon, şi stăruie în cadrul
Orei biblice. Subliniază mereu că este DATORIA creştinului faţă de
DUMNEZEU, din copilărie până la bătrâneţe, să fie prezent la biserică,
în măsura în care este posibil, în fiecare duminică dimineaţa. Oamenii
trebuie învăţaţi, învăţaţi şi iarăşi ÎNVĂŢAŢI.

Apoi, serviciul religios trebuie condus plecând de la convingerea că

este un serviciu de ÎNCHINĂCIUNE. Biserica este casa lui DUMNEZEU.
Dumnezeu este prezent acolo.

Dă locul cuvenit CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU. Oferă adunării

prilejul să ia parte la Cuvântul lui Dumnezeu. Lasă adunarea să CÂNTE
laude lui Dumnezeu.

"MANUALUL" are două convingeri profunde:

1. Fiecare creştin ar trebui să fie conştiincios în ce priveşte citirea
Bibliei şi frecventarea cu regularitate a Bisericii.

2. Serviciile obişnuite ale bisericii să fie alcătuite mai mult din

învăţătura biblică şi participarea întregii biserici la cântări comune.

IATĂ HOTĂRÂREA PE CARE PROPUNEM

ca fiecare s-o ia în inima lui:

AVÂND CREDINŢA CĂ

Cristos este Cel care a înfiinţat Biserica;

Că Biserica există

Pentru a propaga influienţa lui Cristos;

Că metoda prin care Biserica realizează acest lucru

Este strângerea ei frecventă în Numele lui Cristos;

Că Dumnezeu însuşi a rânduit să ne strângem

săptămânal;

Şi ne-a dăruit o zi pentru aceasta,

Respectiv, duminica, ziua Domnului;

Şi întrucât aceasta e practica recunoscută unanim

Ca Biserica să se adune duminica dimineaţa;

ÎMI IAU ANGAJAMENTUL CA,

Atâta timp c£t voi trăi, oriunde m-aş afla,

Dacă nu sunt reţinut din motive de boală sau forţă majoră,

Să FRECVENTEZ ETERICA DUMINICA DIMINEAŢA,

Străduindu-mă să fac aceasta dintr-un singur motiv:

pentru Cristos;

Şl SĂ MĂ SILESC Să FIU LA TIMP,

Şl Să AM 0 ATITUDINE RESPECTUOASĂ ÎN BISERICĂ

Şl

Să fiu toată viaţa UN CITITOR AL CUVÂNTULUI LUI

DUMNEZEU

SERVICIUL DE DUMINICĂ DiMINEAŢA

ÎN BISERICILE NOASTRE

Serviciul de duminică dimineaţa e considerat a fi expresia principală

a Bisericii în comunitatea de oameni în mijlocul căreia trăieşte. Atunci
când e condus şi frecventat cu credincioşie, el va fi un mijloc suficient
de realizare a principalei lucrări pe care Biserica are datoria s-o aducă la
îndeplinire.

Un serviciu de duminică dimineaţa ţinut aşa cum trebuie va fi în mod

neîndoios CEA MAI MARE BINECUVÂNTARE PE CARE O POATE
AVEA O COMUNITATE DE OAMENI. Nu vom fi niciodată în stare
să-i subliniem îndeajuns importanţa.

Participăm la acest serviciu ca act de închinăciune lui Dumnezeu.

Totuşi cei care îl conduc au şi ei datoria să-1 facă cât mai frumos şi cât
mai interesant. Cele două laturi importante ale acestui serviciu sunt:
cântarea creştină în comun şi instruirea din Cuvântul lui Dumnezeu.

Lecţia din Scriptură, aşa cum este ea practicată de obicei, se bucură
de prea puţină importanţă în cadrul serviciului, predica fiind punctul
central în jurul căreia se rotesc toate. Ce greşeală! Să ridici predica atât
de mult, şi să cobori lecţia din Scriptură la citirea fără viaţă a câtorva
versete, la începutul serviciului, la care să mai adaugi cuvintele: "Fie ca
Domnul să binecuvinteze Cuvântul Său în inimile noastre"! Cu alte
cuvinte, Domnul să binecuvinteze un lucru pe care predicatorul îl consi-
deră de aşa mică importanţă! Prea adesea suntem ispitiţi să credem că
biserica este mai degrabă casa predicatorului, decât casa lui Dumnezeu!

Ar fi cu mult mai bine dacă, în locul acestei citiri de formă a unui

text la început ca un ritual, lecţia din Scriptură ar fi combinată cu predica,
pentru a forma baza şi miezul predicii, cadrul ei de desfăşurare, însăşi
structura ei; având astfel Cuvântul lui Dumnezeua pe planul din faţă, iar
predicatorul mai mult sau mai puţin pe planul din spate.

Nici citirea pe rând a versetelor de la om la om nu e de ajuns şi nu

poate înlocui Lecţia din Scriptură. Singura ei valoare este că dă
posibilitate adunării să participe la serviciu. Dar textul respectiv din
Biblie ar putea fi citit cu mai mult efect de vestitorul respectiv al
Cuvântului, în vreme ce adunarea poate participa cel mai bine la serviciu
prin cântări.

Rugăciunile. Serviciul de duminică dimineaţa e destinat închinării
Şi rugăciunii, laudei şi mulţumirii aduse lui Dumnezeu. Să nu pierdem
acea-ta din vedere, şi să intrăm în biserică într-un duh al rugăciunii,
încercând să ne menţinem pe parcursul serviciului în acest duh al

825

826

rugăciunii. Iar rugăciunile nu trebuie să fie lungi, deoarece atunci au

tendinţa să scoată biserica din duhul rugăciunii. Mai bine rugăciuni scurte
intercalate cu alte puncte din serviciu. Multe din cântările care se cântă
sunt rugăciuni - de multe ori foarte eficace! Apoi însăşi acordurile line
ale orgii sau harmonului pot fi o expresie a rugăciunii bisericii.

Rugăciunea pastorului nu tebuie să fie niciodată o parafrazare a cântării

care s-a cântat mai înainte - căci dă impresia că i s-au terminat ideile -
nici nu trebuie să fie o predică.

Rugăciunea trebuie rostită într-un duh al cererii smerite. Am auzit cu

toţii predici rostite nu într-un spirit de umilinţă, ci mai de grabă pe un
ton poruncitor de comandă, de parcă i-am da instrucţiuni lui Dumnezeu.

O oră. Uneori anumite servicii ocazionale pot necesita mai mult timp.

Dar în cazul serviciilor obişnuite, unde oamenii ascultă pe acelaşi predi-
cator săptămână de săptămână, şi an de an, o singură oră e de ajuns, mai
ales dacă oamenii participă la mai multe servicii în acea zi. Douăzeci de
minute pentru cântări în comun; douăzeci de minute pentru predică; şi
douăzeci de minute pentru rugăciune, colectă şi anunţuri.

Dacă fiecare punct din serviciu este pregătit cum trebuie şi timpii

morţi sunt eliminaţi, iar muzica şi învăţătura din Cuvântul lui Dumnezeu
se bucură de locul primordial, ceasul acela poate fi extrem de folositor
şi plăcut în viaţa oamenilor.

Muzica

Cântatul în comun, în afară de învăţătura din Biblie, este cea mai
bună parte a serviciului religios, cel mai eficace mod de a predica
Evanghelia. Biserica unde se cântă va fi întotdeauna frecventată.
Oamenilor le place să cânte. O biserică unde se cântă şi un amvon de
unde este predat Cuvântul lui Dumnezeu.

Moise a cântat şi a îndemnat poporul la câtare. Miriam a cântat, Debora

a cântat, la fel şi Barac. David a cântat şi a scris Psalmii pentru a fi
cântaţi. Isus şi ucenicii au cântat. Pavel şi Sila au cântat, îngerii cânta.
în cer toată lumea cântă.

Puterea cântării în comun. Tocmai acest mod de a cânta imnurile
lui Luther cu toată biserica a fost elementul care a purtat mesajul lui de
vestire a Cuvântului în toată Europa şi a zguduit lumea făcând loc
Reformei. Muzica a stat la baza trezirii din Ţara Galilor. A fost vreo
trezire care să nu conţină muzică? Cel mai bun mod de a trezi bisericile
la viaţă ar fi să le facem să cânte.

Mai multă cântare în comun. Prea puţin se cântă duminica dimineaţa
în unele biserici. Ar trebui să fie de zece ori mai multă cântare în comun,
iar dacă nu e de ajuns timp ar trebui scurtată puţin predica şi eliminate

SERVICIUL DE DUMINICĂ DIMINEAŢA

827

elementele de spectacol clin programul corului, făcând loc cântatului în

comun, care are locul cuvenit în cadrul serviciului religios de duminică
dimineaţa şi nu trebuie pus deoparte de un cor ambiţios sau de un predi-
cator care predică lung. Are dreptul la o treime sau o jumătate din întreg
serviciul.

Un serviciu continuu de cântare este mai bun decât unui întrerupt
permanent de remarci din partea celui care conduce cântarea. Cântatul
în comun este mai bun decât comentariile din partea celui care conduce
muzica.

Cântă aceleaşi cântări adesea. Numai atunci le vor învăţa oamenii.
Cântările pe care le cunoaştem le şi iubim mai mult. Nu vor putea fi
opriţi oamenii de a veni la biserică atunci când se vor cânta imnuri
cunoscute.

învaţă cântările pe dinafară. Biserica trebuie învăţată să memo-
reze anumite cântări, cel puţin anumite versete (strofe)

învaţă copiii să cânte cântări şi să le înveţe pe dinafară. Este cea mai

bună educaţie religioasă, care va stimula creşterea spirituală şi va tinde
să-i lege de biserică pe viaţă.

Conducătorii cântatului în comun. în general se cântă atât de puţin
în comun încât nu este numit un conducător la cântări. Rezultatul: cântări
de formă, când de fapt ele ar trebui să formeze o parte principală din
serviciu şi să fie un mod de exprimare a laudei aduse lui Dumnezeu.

Fiecare adunare ar trebui să aibă un conducător pentru cântări, dar nu

unul care imită un anumit tip de evanghelist renumit, făcând din asta un
prilej de a se da în spectacol şi a face tot fe!ul de comentarii potrivite şi
nepotrivite; ci unul care crede în cântatul în comun.

Corul. Nu se poate sublinia îndeajuns importanţa unui cor bun, dar
el depinde de cei care cântă în el. De câte ori nu am auzit cântări ale
corului care nu au adăugat nimic la valoarea religioasă a serviciului!

Cel mai bine însă e ca toţi oamenii să cânte, şi nu doar să asculte

pasivi muzica.

Bine ar fi să transformăm întreaga adunare într-un cor. Sub conducerea

cuvenită a unui conducător bun de cântări imnurile intonate de biserică
pot răsuna ca vuietul unui ocean, făcându-i chiar pe îngeri să-şi aplece
urechea să audă astfel de cântări.

Predicarea Cuvântului

Predicarea este cea mai importantă lucrare a Bisericii. Cuvântul rostit

828

nu va putea fi înlocuit niciodată ca principalul mijloc de răspândire a
Evangheliei lui Cristos. Dar predicarea trebuie făcută în stilul
ÎNVĂŢĂRII, şi nu al cuvântărilor fără sfârşit. Amvonul este catedra
Bisericii. Din păcate se predică prea mult şi se învaţă prea puţin.

Predici cu text "motto".De prea multe ori textul luat din Biblie e
folosit pentru a se alegoriza şi metaforiza predica, pentru a crea o impresie
de autoritate biblică, în vreme ce predicatorul se simte liber să-şi
clădească propriile sale idei în jurul adevărului. Foarte des asistăm la
astfel de predici în bisericile noastre. Oamenii ascultă toată viaţa astfel
de predici şi rămân într-o groaznică ignoranţă cu privire la adevăratul
Cuvânt al lui Dumnezeu: Biblia. Ne întrebăm cum pot crede predicatorii
că ascultătorii lor sunt totuşi lipsiţi-de inteligenţă.

Predicile de expunere, ca metodă sau tehnică de vestire a Cuvântului
lui Dumnezeu, sunt net superioare predicilor care au doar un text de
pornire la început. O predică expoziţională are de obicei ca subiect un
întreg pasaj din Scriptură, un capitol sau o parte din el, un grup de capitole
sau o parte dintr-o carte a Bibliei şi are drept scop să prezinte în ordine
ideile principale sau lecţiile care se desprind din pasajul respectiv. Aceasta
e predicarea adevărată. Cel puţin ea dă impresia că acordă Cuvântului
lui Dumnezeu locul de autoritate ce i se cuvine.

Un predicator care îl auzise predicând pe Spurgeon, Beecher, Phillips,

Brooks, Joseph Parker şi toţi predicatorii renumiţi ai generaţiei anterioare
a afirmat că cea mai puternică predică pe care a auzit-o în viaţa sa a fost
cea predicată de Alexander Whyte, marele predicator scoţian, care la
predică, doar a citit Epistola către Filipeni, cu un mic comentariu ici şi
colo. Ce lecţie însemnată pentru fraţii noştri de la amvon! Dar orice
predicator care ar avea curajul să încerce o metodă atât de minunată va
trebui să se pregătească mult dinainte.

Una din cele mai bune predici pe care le-am auzit şi noi a fost un

capitol din Epistola către Efeseni. Predicatorul care a predicat din ea ne-
a spus că a citit capitolul respectiv de O SUTĂ DE ORI şi 1-a studiat
verset cu verset, scriind gândurile pe hârtie, aranjându-le, condensându-
le şi rescriindu-le până când a ajuns la forma finală în care le-a redat în
predică. Nici nu e de mirare că efectul a fosl minunat.

Serviciul de duminică - o minunată şcoală biblică. De ce nu? Poate
fi un serviciu mai bun? Dacă un pastor ar avea o adunare de cititori ai
Bibliei, aşa cum am sugerat la paginile 805-813, iar dacă adunarea ar
avea un pastor care ar coopera cu ei în predicile sale, învăţându-i din
Cuvântul lui Dumnezeu, ce lucru binecuvântat ar fi!

Douăzeci de minute. Există ocazii speciale, din când în când, care
justifică şi predici mai lungi. Dar la serviciile obişnuite ale bisericii.

SERVICIUL DE DUMINICĂ DIMINEAŢA

829

unde se adună în cea mai mare parte aceeaşi oameni de fiecare dată, şi

trebuie să asculte pe acelaşi predicator săptămână de săptămână, lună de
lună şi an de an. Douăzeci de minute sunt suficiente pentiu o predică.

Supralicitarea amvonului. Multe predici sunt insuficient pregătite
şi ţinute cu efortul evident de a impresiona prin ţipete, lovirea amvonului
cu pumnul, rotirea mâinilor, şi alte gesturi exterioare menite să sublinieze
ceea ce cuvintele sunt prea slabe să redea. Un duh smerit este cu mult
mai potrivit pentru un predicator decât un duh aprins. în plus, toate gestu-
rile posibile nu vor fi în stare să acopere lipsa IDEILOR.