Manual biblic
"Generaţiile lui Sem", 11:10-26
Yüklə 4,02 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- "Generaţiile lui Terah". 11:27 la 25:11
- Cercetările arheologice de Ia Ur, Cetatea lui Avraam
- Capitolele 10 şi 11. De la Potop la Avraam
- Cele 31 de dinastii ale lui Manetho
- Cele trei epoci mari ale istoriei egiptene au fost
- Capitolele 10, 11. de la Potop la Avraam
"Generaţiile lui Sem", 11:10-26 Al şaselea document ce compune cartea Genesei (vezi pag. 58). în capitolul 10:21-31, sunt numiţi descendenţii lui Sem. Aici linia genealogică merge direct pe firul de la Sem până la Avraam, parcurgând 10 generaţii (427 de ani). E posibil ca însuşi Sem să fi consemnat întreaga genealogie. La pagina 85 este un tabel cu vârstele oamenilor de la Adam până la Potop, aşa cum sunt date ele în capitolul 5, (vezi paginile 70, 71); precum şi de la Potop la Avraam, aşa cum sunt date în capitolul 11.
Conform acestor cifre: De la Adam până la Potop au fost 1656 de ani- 427 de ani de la Potop până la Avraam. Viaţa lui Adam se suprapune peste cea a lui Metusala cu 243 de ani. Viaţa lui Metusala s-a suprapus peste cea a lui Noe cu 600 de ani, iar a lui Sem cu 98 de ani. Au fost 126 de ani între moartea lui Adam şi naşterea lui Noe. Noe a trăit 350 de ani după Potop; a murit cu 2 ani înainte de naşterea lui Avraam. Sem a trăit de la 98 de ani înaite de potop până la 502 ani după Potop. Sem a trăit pana la 75 de ani după intrarea lui Avraaam în Canaan. Adam a fost în viaţa când i s-au născut stră-stră-stră-stră-strănepoţii lui. Noe a trăit până a a noua generaţie a propriilor lor descendenţi. în coloana din dreapta, toţi in afară de Peleg şi Nahor, sunt în viaţă la naşterea lui Avraam. într- o perioadă de asemenea longevitate, populaţia s-a înmulţit foarte mult mane de Potop oamenii trăiau foarte mult. După aceea lungimea vieţii a scăzut treptat. "Generaţiile lui Terah". 11:27 la 25:11 Al şaptelea document ce compune cartea Genesei (vezi pag.58) Istoria ui Avraam, este consemnată probabil de Avraam şi Isaac. Capitolele 10 şi 11. De la Potop la Avraam Perioada respectivă pe fundalul istoriei babiloniene dirJT'^'n străvechi babiloniene, după ce numesc pe cei zece regi de Pas iv,a P' ad3Ugă: "Atunci Potopul a cuprins toată ţara" (vezi r b- n). Apoi, pentru perioada dintre Potop şi Avraam, sunt numiţi o 86 sută de regi, a douăzeci de cetăţi diferite, sau dinastii. Pe tăblii, corespunzător cu această perioadă primară, există o bruscă reducere a lungimii domniei de la cifre enorme până la altele mai rezonabile, marcând astfel linia despărţitoare dintre "istoric", adică consemnări ale unor evenimente contemporane şi "pre-istoric", termen care se referă la evenimente anterioare. Regate-cetăţi La începutul perioadei istorice au existat aşezări omeneşti la Kiş, Lagaş, Erech, Ur, Eridu, Nippur, Accad, Babilon, Larsa, Fara precum şi în alte localităţi. Ele erau nişte cetăţi mici fortificate, conduse fiecare de un rege-preot. Erau într-un permanent conflict unele cu altele. Uneori o cetate reuşea să stăpânească peste celelalte, formând astfel un mic imperiu. Dominaţia respectivă dura o bucată de timp, după care se destrăma sau se extindea la altă cetate sau cetăţi. Regii aceştia îşi consemnau faptele de vitejie pe tăblii de lut ars, de felul cărora s-au dezgropat cu miile în ultimii ani. Dar tăbliile nu indică în ce măsură dinastiile cetăţilor au fost contemporane, consecutive sau sprapuse. Astfel cronologia perioadei respective este foarte nesigură. Dinastiile principale care au dominat în Babilonia, conform acestor tăblii, între Potop şi Avraam sunt numite pe pagina următoare. Notă: centrele acestea de populaţie se găseau grupate în jurul lui Eridu, Edenul tradiţional şi Fara - după tradiţie locul de baştină al lui Noe. Susa Eridu * Harta 24. Babilonia antică Dinastia Kiş Numită pe tăblii Prima Dinastie după Potop. Kiş a fost o suburbie a oraşului Babilon, lângă vatra Turnului Babei, fiind cel mai vechi oraş mare din perioada post-diluviană, capitala principală a Babiloniei imediat după Potop. (Vezi pag. 78). Dr.Langdon a găsit aici şi resturile unor GENEZA
87 depuneri din perioada Potopului. Dinastia Lagaş Lagaş a fost capitala primului regat sumerian sau hamitic, de după Potop, în Babilonia de sud, după cum Kiş a fost capitala primului regat semitic, în Babilonia de nord la vreo 160 km depărtare. Lagaş a fost un centru cu biblioteci, excavat de Sarzec (1877-1901, vezi paginile 46-48) Dinastia Erech Erech, cunoscut şi sub denumirea de Uruk sau Warka, una din cetăţile lui Nimrod, se afla la numai 80 de km de Grădina tradiţională a Edenului. Unul din regii săi, Lugalziggissi, s-a nimit pe sine "Domnul lumii". Erech a fost excavat de Koldewey (1913), şi de către Noldeke şi Jordan (1928-33). Ei au fost de părere, în urma săpăturilor, că se află în faţa unuia dintre cele mai vechi oraşe ale lumii, cu 18 straturi pre-istorce distincte de civilizaţie. A fost centrul principal al închinării la ziţa Iştar, unde prostituţia era obligatorie. Dinastia Acaad Acaad, nimit şi Sippar, a fost încă una din cetăţile lui Nimrod şi un alt centru renumit de biblioteci (vezi pag.48). Se află la vreo 160 km nord-est de căminul tradiţional al lui Noe, Fara. El este cel care 1-a dat pe Sargon I, unul din cei mai renumiţi războinici din vremurile pre- avraamice, care a domnit din Elam până la Muntele Sinai. El a fost un mare cuceritor, costructor şi promotor al învăţământului. A înfiinţat o mare bibliotecă. Se crede despre el că ar fi fost contemporan cu Cheops, constructorul Marii Piramide din Egipt. Dinastiile Ur Aflat la numai 20 km de Eridu, pentru o vreme Ur a fost eclipsat de celelalte cetăţi din jur, după Potop. Dar mai târziu, pe vremea lui Avraam, a devenit între timp cetatea de seamă a lumii (vezi paginile următoare). Sub doi din regii săi mai renumiţi, Ur-engur şi Fungi, Ur a stăpânit peste teritoriul de la Golful Persic până la Marea Mediterană Dinastia Babilon Cam în vremea migraţiei lui Avraam spre Canaan (2000 înaite de Cristos), sub domnia lui Hammurabi, Babilonul a ajuns la supremaţie. Hammurabi, un mare războinic care a zidit templele şi a alcătuit un cod legal, este identificat în mod curent cu "Amrafel" din Genesa 14-1 (vezi Pag.50). Cercetările arheologice de Ia Ur, Cetatea lui Avraam Ur, numit şi Mugheir sau sau Mugayyar, a fost cândva un port la golful Persic, în locul de vărsare a râului Eufrat, 20 km depărtare de ţndu, locul în care susţine tradiţia că ar fi fost Grădina Eden (vezi harta de la pag.65). O cetate de dinaite de Potop; nimicită de Potop; apoi ¥ rezidită. în perioada imediat premergătoare lui Avraam, a fost oraşul cel mai frumos din lume; un centru manufacturier, agricol şi de construcţii de vase, aflat într-un ţinut nemaiîntâlnit de fertil şi bogat, ale cărui caravane se deplasau până în ţări întepărtate în toate direcţiile şi ale cărui vase străbăteau apele mării de la docurile oraşului Ur, până la Golful Persic, încărcate cu cupru şi piatră tare. Ulterior pe vremea lui Avraam, a ajuns să fie eclipsat de Babilon, dar a rămas în continuare o cetate importantă până în vremea perşilor, când Golful se retrăsese iar Eufratul îşi schimbase cursul, cu 16 km mai la est iar Ur a fost părăsit şi îngropat în cele din urmă de furtunile de nisip ale deşertului. Ruinele de la Ur, mai multe cetăţi îngropate una peste alta, cu cetatea lui Avraam aşezată aproape la stratul cel mai de jos, constau dintr-o movilă înaltă, înconjurată de movile mai scunde, ce acoperă toate o zonă de vreo 3 km lungime nord-vest şi sud-est şi o lăţime de aproape 1 km. Rămăşiţele unui zid de împrejmuire cu o grosime de 21 m şi o înălţime de 24 m au putut fi urmărite pe o distanţă de 4 km. Zona Sacră, ocupată de temple şi palate, a fost înconjurată de un zid interior de 365 m lungime, cu o lăţime de 182 metri. O expediţie comună condusă de University Museum of Pennsylvania şi British Museum, sub îndrumarea lui C.L.WooUey, în cadrul a 12 sesiuni - de câte 4-5 luni fiecare, între anii 1922-34, lucrând cu vreo 2000 de oameni, a explorat în întregime tainele acestor ruine. Ziguratul sau templul-turn, zidit după modelul turnului Babei, este în prezent movila cea mai înaltă iar în vremea lui Avraam era clădirea cea mai proeminentă din oraş. A fost rezidită de Nebodinus, în secolul 6 î.C.r., pe ruinele templului care se înălţa acolo în zilele lui Avraam. Acesta, la rândul lui, fusese rezidit peste temeliile (încă existente) ale altuia, ce se găsea acolo din timpuri preistorice. Turnul, aşa cum fusese văzut de Avraam, era pătrat, având terase solide din cărămidă, iar terasele succesive fiind plantate cu pomi şi arbuşti. La vârf se afla un sanctuar închinat zeului-Luna. Fig. 23. Secţiune transversală a movilei, arătând depunerile din timpul Potopului.
GENEZA
89 Templele. Cele două Temple principale au fost ale zeului Lunii Nannar, şi zeiţa Lunii, Ningal; un vast complex de altare, cămăruţe şi locuinţe ale preoţilor, preoteselor şi îngrijitorilor: toate acestea fiind zeităţile la care s-a închinat tatăl lui Avraam. Mormintele Regale. Una din cele mai uimitoare descoperiri a fost descoperirea comorilor bogate ale mormintelor reginei Subad, Mes-kalm-dug şi un rege fără nume, în straturile inferioare ale Cimitirului datând dintr-o perioadă plasată între Avraam şi Potop. împreună cu osemintele reginei s-au găsit: o coroană de aur, argint şi pietre semi-preţioase, ceşti, farfurii, farfurioare, cutii de toaletă, borcane cu vopsea şi o harpă de aur; apoi oasele a 40 de servitori de la curte care fuseseră jertfiţi cu ocazia înmorântării reginei, alături de o nesfârşită varietate de scule de cupru, bronz, piatră şi cremene, menite să-i fie de folos reginei pe lumea cealaltă; resturile unui car cu oasele animalelor care l-au tras. Acestea toate pot fi văzute la University Mu- seum din Philadelphia. Ele adeveresc un foarte înalt grad de meşteşug şi pricepere, într-o perioadă atât de îndepărtată de timp, precum şi faptul că se practicau jertfele umane şi exista credinţa într-o viaţă viitoare. Capitolele 10 şi 11. De la Potop la Avraam Perioada aceasta văzută pe fundalul istoriei egiptene Istoria Bibliei îşi are începuturile în Babilonia, se continuă curând în Egipt, pentru ca aceasta să fie foarte pregnant în Vechiul Testament. Egiptul a fost întemeiat curând după potop, de către Mizraim, fiul lui Ham. A fost numit "Ţara lui Ham". în timp ce civilizaţia se dezvolta în Babilonia sub conducerea lui Nimrod, Sargon şi Hammurabi, ea a făcut paşi uriaşi sub domnia celor douăsprezece dinastii care au cuprins perioada de la potop până la Avraam Fig. 24. Ur. Vedere generală a ruinelor din vremea lui Avraam Fig.25. Ur întrări intrusive neo-babiloniene 90
Manetho, un egiptean, a scris prin anul 250 î.de Cr. o istorie a Egiptului
Dinastia II Dinastia IE Dinastia IV Piramidele Sargon? Dinastia V
Dinastia XH 2000 î.de Cr. Avraam Dinastia XIII
Dinastia XVI 1800 î.de.Cr. Iosif? Dinastia XVII Dinastia XVIII 1580-1340 Moise Dinastia XIX 1340-1200 Dinastia XX 1200-1100 Dinastia XXI 1100-950 David Dinastia XXII 950-750 Dinastia XXIII 750-720 Dinastia XXIV 720-712 Dinastia XXV 712-663 Dinastia XXVI 663-525 Dinastia XXVII - XXXI" 525-332 Persană Perioada greacă 332-30 î.de Cr. Septuaginta Perioada romană 30 î.de Cr. era cre.Cristos La început Egiptul se compunea din mai multe grupuri de familii sau triburi mici, un "regat". Ele şi-au avut perioada lor "pre-istorică", adică perioada de dinainte de apariţia datelor scrise referitoare la evenimentele contemporane. Astfel au existat tradiţii despre zei primari cu viaţă foarte lungă, semi-zei şi regi. Ei cunoşteau întrebuinţarea aurului, argintului, aramei, plumbului şi cremenei. Construiau bărci şi corăbii. Cele trei epoci mari ale istoriei egiptene au fost: Regatul vechi: Dinastiile DI-VI. Era construirii piramidelor. Plasată GENEZA 91
anului 2700 sau 2400 î.Cr. Regatul de mijloc: Dinastiile XI şi XII. Era construirii canalelor. Mare prosperitate. în jurul anului 2000 Î.Cr. Pe vremea lui Avraam. Perioada Imperiului: Dinastiile XVm şi XIX. 1600-1200 î.Cr. Primul imperiu mondial. Domnia lui se întindea de la Etiopia până la Eufrat. A fost perioada şederii poporului lui Israel în Egipt. Cronologia egipteană E destul de bine stabilită până în anul 1600 î. Cr., dar după această dată e destul de nesigură. Astfel, Menes, primul rege istoric, e datat de egiptologi în mod diferit, după cum urmează: Petrie, 5500 î.Cr.; Brugsch, 4500; Lepsius, 3900; Bunsen, 3600; Breasted, 3400; Meyer, 3300; Scharff, 3000; Poole, 2700; G. Rawlinson, 2450; Wilkinson, 2320; Scharpe, 2000. Astfel, se poate observa că Petrie şi Breasted, doi dintre cei mai renumiţi egiptologi, diferă cu mai bine de 2000 de ani în ce priveşte momentul de început al istoriei egiptene. Aceleaşi persoane se deosebesc cu 1000 de ani în aprecierea datei piramidelor şi cu 700 de ani la perioada Hyksos. Tendinţa actuală este de a micşora datele, atât la cronologia egipteană, cât şi la cea babiloneană, plasându-se Marea Piramidă în 2400 sau 2500 î.Cr. Cronologia biblică şi cronologia egipteană. Egiptenii au avut tradiţii privitoare la Potop care se întind în trecut până în perioada preistorică. Civlizaţia piramidelor s-a dezvoltat după Potop. A trebuit să treacă suficient de mult timp pentru ca familia lui Noe să se dezvolte într-o populaţie mare. Textul Bibliei pare să plaseze potopul cam la anul 2400 î.Cr., în vreme ce majoritatea egiptologilor plasează începutul perioadei istorice a Egiptului cam la anul 3000 î.de Cr. (vezi mai sus); astfel ei plasează cu 600 de ani înainte de Potop acele evenimente care au avut loc după Potop. Pare deci să existe aici un conflict între cronologia egipteană şi cea biblică. Se poate însă observa, din paragraful referitor la cronologia egipteană, că unii egiptologi aduc începutul istoriei egiptene până la limita anului 2400 Î.Cr. Apoi, nu trebuie uitat faptul că Septuaginta şi Pentateuhul samaritean socotesc data biblică a Potopului cu mult mai în urmă, la 3000 î.Cr. (vezi titlul "Cronologie", pag. 32, 33). Astfel numai unele din sistemele cronologice egiptene sunt în conflict cu unele din sistemele biblice, în vreme ce altele sunt în perfectă armonie. Capitolele 10, 11. de la Potop la Avraam Perioada aceasta văzută pe fundalul istoriei egiptene Prima dinastie. Menes (Mena), primul rege istoric, a consolidat diversele triburi şi a unit Egiptul Superior cu cel Inferior. A cucerit Sinaiul Şi i-a preluat minele de turcoaz. Numele lui e identificat de unii învăţaţi cu Mizraim, fiul lui Ham. S-ar putea să fi fost contemporan cu Nimrod; 92 în timp ce Nimrod punea temeliile imperialismului în statele mici ale Babilonului, Menes făcea acelaşi lucru în Egipt. Mormântul lui a fost descoperit la Abydos; s-a găsit în el un vas emailat de culoare verde purtând numele său. Dinastia aceasta a avut 9 regi. Dinastia II. 9 regi. Numele semitice indică faptul că au existat legături cu Babilonul. S-a continuat exploatarea minelor de la Sinai. Dinastia III. 5 regi. Au continuat mineritul la Sinai. Au construit vase de 50 m lungime pentru comerţul pe Marea Mediterană; au făcut călătorii pe mare în Liban. începutul perioadei piramidelor. Zozer a ridicat "Piramida în trepte," de la Sakkarah, la 3 km vest de Memfis, cu 6 terase înclinate, cam după modelul templelor-turn babiloniene. Sneferu (Seneferu) 1-a imitat apoi pe Zozer, dar a umplut terasele, creând pante line şi construind prima piramidă adevărată la Meydum, aflat la mică depărtare. Dinastia IV. 7 regi. Apogeul perioadei piramidelor. Cele .trei mari piramide: Cheops (Khufu), Khafre (Cephren), Menkure (Menkau- ra), de la Ghiseh, aflat la 12 km vest de Cairo. Cea mai mare este a lui Cheops, unul dintre cei mai mari domnitori ai Egiptului. Apoi urmează cea a lui Khafre, lângă care acest rege a pus să se sculpteze Sfinxul, ca un portret al său. Mumia lui Menkure a fost găsită în această piramidă. Dinastia V. 9 regi. Continuă mineritul la Sinai. Expediţii co- merciale pe Marea Mediterană, în Fenicia, Siria şi Ofir. Egiptenii aveau o puternică credinţă în viaţa viitoare. în partea de vest a piramidei reginei Khent-Kawes din dinastia V s-a des- coperit o barcă de 33 m lungime şi 4,5 m lăţime, pe care ea pusese să se sape în piatră ca să-i transporte sufletul pe lumea cealaltă. Mormintele faraonilor erau bine aprovizionate cu comorile acestei lumi pe care ei credeau că le pot duce cu ei dincolo. Dinastia VI. 6 regi. Sfârşitul Vechiului Regat. Pepi II, cel de al cincilea rege, a domnit 90 de ani, cea mai lungă domnie din istorie. Dinastiile VII, VIII, IX şi X. 20 regi. Perioada dezintegrării multora din regate, aflate în competiţie unele cu'altele. Dinastia XI. 7 regi. începutul Marelui Regat de mijloc, care a durat până în timpul dinastiei XII. Dinastia XII. 8 regi. Amenemhet al III-lea a zidit templul lui Serabit din Sinai unde Petrie a descoperit recent cea mai veche scriere alfabetică din lume. Au existat în această perioadă legături frecvente cu Siria. S-a construit un canal de la Nil până la Marea Roşie. Senusert I a zidit Obeliscul lui On care mai dăinuie şi astăzi. Senusert al Il-lea e considerat a fi fost faraon pe vremea când a vizitat Avraam Egiptul. 1 GENEZA
93 Yüklə 4,02 Mb. Dostları ilə paylaş:
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||