Manual biblic

Damasc

GENEZA

103

DEŞERTUL
ARABIEI

Harta 27. Lumea lui Avraam

Capitolul 25:1-11. Moartea lui Avraam

Sara murise la vârsta de 127 de ani, când Avraam avusese 137 de ani.

El a mai trăit după aceea 38 de ani, căsătorindu-se cu Chetura. Aceasta
i-a născut 6 fii, din care au luat fiinţă madianiţii. 500 de ani mai târziu,
Moise avea să se căsătorească cu o madianită (Exod 2:16-21). în toate,
Avraam a fost "cel mai mare, cel mai curat şi cel mai venerabil dintre
patriarhi, respectat şi venerat deopotrivă de evrei, mahomedani şi
creştini". Un "prieten al lui Dumnezeu", "Părintele credincioşilor",
generos, altruist, un caracter superb, cu o încredere fără margini în
Dumnezeu.
"Generaţiile lui Ismael". 25:12-18

Al optulea document ce compune cartea Genezei (vezi pag. 58). Ismael

a fost fiul lui Avraam prin Agar, roaba egipteană a Sarei (capitolul 16).
Ismaeliţii şi-au făcut casă în Arabia şi au devenit cunoscuţi în general
sub numele de arabi. Astfel, Avraam a fost părintele actualei lumi arabe.
Rivalitatea dintre Isaac şi Ismael a persistat de-a lungul secolelor prin
antagonismul dintre evrei şi arabi.

Arabia e o peninsulă de vreo 4000 de km lungime, şi aprox. 2000 km

lăţime, cam de vreo 150 de ori cât Palestina (vezi Harta 5). Este în cea
mai mare parte un deşert, cu oaze ici şi colo, şi o populaţie rară de
triburi nomade.
"Generaţiile lui Isaac", 25:19 la 35:29

Al nouălea document ce compune cartea Genezei. Istoria lui I.-:^lc>c şi

a lui Iacov, transmisă de Iacov fiilor săi.

Capitolul 25:19-34. Naşterea lui Iacov şi a lui Esau

Esau, întâiul născut, a fost moştenitorul natural al promisiunilor

avraamice. Dar Dumnezeu, cunoscând dinainte de a se naşte ei calităţile
lor, 1-a ales pe Iacov să fie transmiţătorul preţioasei moşteniri, fapt pe
care 1-a sugerat mamei lor (23); care a constituit fondul tranzacţiei dintre
Iacov şi Esau (31).

Pe linia făgăduinţei, toţi fiii lui Avram au fost eliminaţi, cu excepţia

lui Isaac. Dintre fiii lui Isaac, Esau a fost eliminat, singur Iacov rămânând
cel ales. Cu Iacov procesul de eliminare a fost încheiat; şi toţi urmaşii
lui Iacov au fost cuprinşi în Neamul Ales.

Capitolul 26. Şederea lui Isaac între filisteni

Nu ni se spune prea mult despre viaţa lui Isaac, dincolo de acest

incident dintre Abimelec şi Rebeca, precum şi cearta pentru fântâni. El
moştenise majoritatea turmelor de oi şi vite ale tatălui său; a prosperat şi
a fost bogat; om paşnic; viaţa sa a fost lipsită de evenimente deosebite.

Isaac s-a născut când Avraam avea 100 de ani iar Sara 90. A avut 37

de ani când i-a murit mama. 40 când s-a căsătorit. 60 când i s-a născut
Iacov. 75 când a murit Avraam. 137? când a fugit Iacov de acasă. 157?
când s-a întors Iacov. 167 când a fost vândut Iosif. A murit la vârsta de
180 de ani, în anul în care Iosif a devenit dregător al Egiptului.

Avraam a trăit 175 de ani. Isaac 180. Iacov 147. Iosif 110.

IMPORTANT: "Poruncile, orânduielile şi legile" lui Dumnezeu (5).
Pare a fi o dovadă biblică a faptului că începuturile Cuvântului Scris al
lui Dumnezeu exiatau deja pe vremea lui Avraam.

Capitolul 27. Iacov obţine binecuvântarea tatălui său

El cumpărase deja drepturile de întâi născut de la Esau (25:31- 34).

Acum însă era nevoie ca tatăl lor să valideze acest transfer. A realizat
lucrul acesta prin înşelăciune. Evaluând calitatea morală a faptei comise
de tânărul Iacov, trebuie să luăm în considerare mai multe lucruri: 1.
Mama lui a fost cea care 1-a îndemnat să facă acest lucru. 2. El a dorit
din toată fiinţa lui să aibă acest drept de întâi năcut, acesta fiind canalul
prin care Dumnezeu promisese să binecuvânteze întreaga lume. 3. Proba
bil că se gândea că era singura lui şansă de a-1 obţine. 4. Lui Esau nu i-
a păsat câtuşi de puţin. 5. Iacov a plătit scump pentru frauda sa (vezi la
capitolul 29). 6. Dumnezeu însuşi, punând temelia unor planuri mondiale,
(Romani 9:10-13), a făcut alegerea înainte de a se fi născut băieţii (25:23).
Prezicerile lui Isaac (19,40). Dumnezeu trebuie să fi pus aceste cuvinte
^ln gura lui Isaac căci ele s-au împlinit întocmai. Urmaşii lui Iacov au
atins într-adevăr o poziţie dominantă între naţiuni; şi, la vreamea potrivită,
L-au dat pe Cristos, prin intermediul căruia se îndreaptă acum triumfători
^sPre un imperiu universal. Urmaşii lui Esau, edomiţii, au fost supuşii
sraelului; din nou, la timpul potrivit, au scuturat jugul asupririi din partea

104

Israelului (2 Regi 8:20-22), după care au dispărut din istorie.
Capitolul 28. Viziunea lui lacov de la Betel

Transferul dreptului de întâi născut de la Esau la lacov fusese validat

de Isaac. Acum el este validat de Cer, Dumnezeu însuşi dându-i asigurarea
lui lacov că de acum încolo el este recunoscut ca beneficiar al
promisiunilor. Scara era o aluzie la faptul că promisiunile aveau să
culmineze prin Acela care avea să arunce o punte între Cer şi pământ.
Isus a spus că El este această scară (loan 1:51).

Se crede că lacov a fost de 77 de ani în vreamea aceasta. El a avut 15

ani când a murit Avraam iar când s-a căsătorit a avut 84 de ani. 90 când
s-a născut Iosif, 98 când s-a întors în Canaart. 120 când a murit Isaac.
130 când s-a dus în Egipt. 147 de ani când a murit.

Primii săi 77 de ani au fost petrecuţi în Canaan. Următorii 20 în Haran.

Apoi 33 iarăşi în Canaan. Ultimii 17 i-a petrecut în Egipt.

Capitolele 29, 30. Şederea lui lacov în Haran

Haran se afla la 650 de km nord est de Canaan. Era locul unde crescuse

Rebeca, mama lui lacov, şi de unde migrase bunicul său Avraam cu
mulţi ani în urma. Laban a fost unchiul lui lacov. lacov a stat acolo 20
de ani. Au fost ani grei de suferinţă. I-a fost dată o soţie nedorită, cu sila,
prin înşelăciune, întocmai cum luase şi el binecuvântarea tatălui său.
începuse a culege ceea ce semănase.

Familia lui lacov

A avut două neveste şi două concubine, pe care, cu excepţia uneia, nu

le-a dorit, fiindu-i date cu sila. De la acestea i s-au născut cei 12 fii.
De la Lea: Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Zabulon.
De la Rahela: Iosif, Beniamin.
De la Zilpa, roaba lui Lea: Gad, Aşer.
De la Bilha, roaba Rahelei: Dan, Neftali.

Aceată familie poligamă, căreia i se pot atribui multe lucruri ruşinoase

a fost acceptată de Dumnezeu, în mare, pentru a constitui obârşia celo:
12 seminţii care au devenit Naţiunea Mesianică, aleasă de Dumnezei
pentru a-L aduce pe Mântuitorul în lume. Faptul acesta dovedeşte: 1. G
Dumnezeu foloseşte, fiinţele umane aşa cum sunt, pentru a sluji scopurilor
Sale ji, a-1 putea forma, pentru a face tot ce se poate cu materialul pe
care II are la dispoziţie.

2. Aceasta nu înseamnă că oricine este astfel folosit de Dumnezeu va

fi mântuit pentru veci. E posibil ca cineva să fie util planurilor lui
Dumnezeu în lumea aceasta, şi totuşi să nu se califice pentru lumea
cealaltă, în ziua în care Dumnezeu va judeca tainele oamenilor în vederea
dispoziţiei finale (Romani 2:12-16).

3. Este o mărturie adusă veridicităţii scriitorilor Bibliei. Nici o altă

carte nu mai relatează cu atâta candoare, fără nici un înconjur, slăbiciunile
eroilor săi, precum şi fapte atât de contrare idealurilor pe care îşi propune

GENEZA

105

să le promoveze.

Capitolele 31, 32, 33. întoarcerea lui lacov din Canaan.

El plecase din Canaan în urmă cu 20 de ani, singur şi cu mâna goală.

Acum se întoarce în calitate de prinţ tribal, bogat în turme de oi şi vite,
cu mulţi slujitori. Dumnezeu şi-a ţinut promisiunea făcută lui lacov
(28:15). Despărţirea lui lacov de Laban (31:49) a prilejuit rostirea acelei
minunate binecuvântări de la Miţpa, atât de mult folosită în prezent:
"Domnul să ve gheze asupra mea şi asupra ta, când ne vom pierde din
vedere unul pe altul". La plecarea lui lacov din Canaan, îmgerii i-au urat
binecuvântarea lui Dumnezeu pentru drum (28:12). Acum, la întoarcere,
tot îngerii sunt cei care îi urează bun venit acasă (32:1).

Isaac mai era în viaţă. Avraam murise de 100 de ani. lacov intra

acum în Ţara Promisă a Canaanului. Dumnezeu fusese cu el până aici.
Acum simţea că are nevoie de Dumnezeu mai mult ca oricând (32:24-
30). Esau jurase că-1 va ucide (27:41). lacov tot se mai temea de el. Dar
ei s-au întâlnit şi s-au despărţit în pace.

Capitolul 34. Dina este răzbunată de Simeon şi Levi

Sichem a fost primul popas al lui lacov în Canaan, la întoarcerea sa.

Acolo el a cumpărat o bucată de pământ pe care a ridicat un altar lui
Dumnezeu, ca şt când ar fi plănuit să-şi întemeieze căminul acolo pentru
o vreme. Dar o faptă sângeroasă a lui Simeon şi a lui Levi 1-a făcut să
devină o scârbă pentru vecinii lui, astfel că nu mult după aceea s-a mutat
la Betel.

Capitolul 35. Dumnezeu reînnoieşte legământul la Betel

Betel a fost locul, unde cu 20 de ani înainte, când fugea din Canaan,

lacov a văzut scara cerească şi Dummezeu 1-a făcut moştenitor al
promisiunilor avraamice. Acum Dumnezeu îl asigură din nou că acele
promisiuni se vor împlini negreşit. După asta lacov s-a mutat la Hebron,
căminul lui Avraam şi Isaac.

"Generaţiile lui Esau". Capitolul 36

Al zecelea document ce compune cartea Genezei (vezi pag. 58). O

scurtă relatare privitor la istoria edomiţilor.

In ce priveşte caracterul său, Esau era "firesc", "nereligios", "şi-a

dispreţuit dreptul de întâi născut": lacov, comparat cu Esau, a fost mult
mai nimerit să devină tatăl naţiunii mesianice a lui Dumnezeu.
Edomiţii şi ţara lui Edom. (vezo pag. 361. Harta de la pag. 142).
Amaleciţii (12) au fost o ramură a descendenţilor lui Edom. Au fost un
tnb rătăcitor, situându-se mai mult în jurul Kadeşului, în partea de nord
^a peninsulei Sinai, dar migrând pe circumferinţe foarte largi şi ajungând
chiar şi în Iuda şi mai departe de răsărit. Ei au fost primii care i-au atacat
P^e israeliţi când aceştia au plecat din Egipt, iar pe vremea Judecătorilor
^au oprimat Israelul.

106

"Iobab" (34) e considerat de unii drept "Iov" din cartea cu acelaşi
nume. "Elifaz" şi "Teman" (10, 11) sunt amintiţi în cartea Iov. Se poate
ca acest capitol să fie chiar cadrul cărţii Iov.

"Generaţiile Iui Iacov". 37:2 la 50:26

Al unsprezecelea şi ultimul document ce compune cartea Geneza.

Istoria lui Iosif şi migrarea lui Israel în Egipt: completată fără îndoia
de însemnările de familie primite de la Avraam şi păstrate cu străşnicie
în tot timpul şederii lor în Egipt.

Capitolul 37. Iosif este vândut în Egipt

Haina "pestriţă" (3) a fost un semn de favoritism, indicând probabil

faptul că Iacov intenţiona să-1 facă pe Iosif moştenitor al dreptului de
întâi născut.

Ruben, întâiul născut al lui Iacov, ar fi fost moştenitorul natural al

dreptului de întâi născut, dar a fost deposedat de el din pricina relaţiilor
sale ilicite cu una din concubinele tatălui său (35:22; 49:3, 4; 1 Cronici
5:1, 2). Simeon şi Levi, ocupând locurile doi şi trei în linia succesiunii
(29:31-35) au fost însă ocoliţi din pricina crimei lor de la Sichem (34:25-
30; 49:5-7). Iuda, al patrulea fiu al său, a fost următorul pe linia
descendenţei şi se poate ca în cercul familiei să fi existat speranţe ca el
să primească dreptul de întâi născut.

Dar Iosif, deşi al 11-lea fiu al lui Iacov, era totuşi întâiul născut al

Rahelei. Or, Rahela era soţia cea mai iubită a lui Iacov iar Iosif fiul ei
cel mai iubit (37:3). în felul acesta, haina a părut suspectă. Iar viziunea
lui Iosif despre înălţarea sa (5-10) n-a făcut altceva decât să complice şi
mai mult situaţia.

Astfel, Iuda şi Iosif par să fi fost rivali încă de la naştere. Faptul

acesta pare să explice rolul activ jucat de Iuda în vânzarea lui Iosif
în robie (26, 27). Rivalitatea dintre Iuda şi Iosif s-a transmis
urmaşilor lor. Seminţiile lui Iuda şi Efraim ( fiul lui Iosif) au
concurat Ia poziţia de supremaţie. Sub David şi Solomon, Iuda a
preluat conducerea. Apoi, sub conducerea lth Efraim, cele zece
seminţii s-au scindat între ele.

Capitolul 38. Copiii lui Iuda

Se poate ca acest capitol să fi fost cuprins şi el în carte datorită faptului

că Iuda a fost strămoşul lui Mesia. Apoi era în acord cu planul Vechiului
Testament ca însemnările de familie să se păstreze pe tot firul urmaşilor,
chiar atunci când nu cuprindeau date prea vrednice de lăudat.

Capitolul 39. Iosif în temniţă

Iosif a avut un caracter ireproşabil, superior fiind înzestrat cu un dar

minunant de conducător şi cu capacitatea de a folosi cât mai bine si.uaţiile
neplăcute. S-a născut în Haran, la 75 de ani după moartea lui Avraam,
cu 30 de ani înainte de a muri Isaac, când tatăl lui avea în jur de 90 de
ani, cu opt ani înainte de a se întoarce în Canaan. La 17 ani a fost vândut

GENEZA

107

în Egipt. A stat 13 ani în casa lui Potifar şi în închisoare. La vârsta de 30

de ani a devenit dregător al Egiptului. A murit la vârsta de 110 ani.

NOTĂ ARHEOLOGICĂ: Iosif şi soţia lui Potifar. "Povestea celor
doi fraţi", expusă în prezent la British Museum, scrisă în timpul domniei
lui Seti al II-lea, la puţin timp după Exod, se aseamănă atât de mult cu
istoria lui Iosif şi soţia lui Potifar încât editorul ediţiei engleze a "Istoriei
Egiptului" scrisă de Brugsch, a presupus că ea îşi are originea chiar în
incidentul real care a avut loc între Iosif şi soţia lui Potifar, incident care
trebuie să fi fost consemnat de analele curţii egiptene: un bătbat căsătorit
îşi trimite fratele mai tânăr, necăsătorit, să aducă nişte seminţe de porumb.
Soţia fratelui îl ispiteşte dar el nu se lasă ademenit. Atunci, înfuriată, ea
se plânge soţului că fratele lui a încercat s-o siluiască. Soţul plănuieşte
să-1 ucidă, dar el fuge, devenind mai târziu regele Egiptului.

Capitolele 40, 41. Iosif este făcut dregător al Egipului

Iosif s-a căsătorit cu o fiică a preotului din On; şi, deşi a avut o nevastă

păgână şi a stăpânit peste un regat păgân, locuind în centrul unei cumplite
idolatrii, el şi-a păstrat credinţa din copilăria lui, în Dumnezeul părinţilor
săi, Avraam, Isaac şi Iacov.

NOTE ARHEOLOGICE:

Palatul lui Iosif din On. Sir Flinders Petrie (1912) a descoperit ruinele
unui palat considerat a fi palatul de odinioară al lui Iosif.

Cei şapte ani de foamete. Brugsch, în cartea sa "Egiptul sub faraoni"

(Egypt under the Pharaohs) vorbeşte despre o inscripţie pe care el o
numeşte o " remarcabilă şi luminoasă confirmare" a acestei păreri. într-
un mormânt familial săpat în stâncă a unui oarecare Baba, guvernator al
cetăţii El-Kab, la sud de Teba, ridicat în dinastia a XVII-cea, con-
temporană cu dinastia a XVI-cea din nord, în timpul căreia a domnit
Iosif, există o inscripţie în care Baba pretinde să fi făcut pentru cetatea
sa ceea ce Iosif a făcut pentru Egipt: "Am cules grâne în calitatea mea
de prieten al zeului secerişului. Iar când a venit o foamete care a durat
mulţi ani, eu am distribuit grâne cetăţii, în fiecare an al foametei".
Brugsch afirmă următoarele: "întrucât perioadele de foamete sunt foarte
rare şi întrucât Baba a trăit cam în acelaşi timp cu Iosif, nu ne rămâne
decât o singură concluzie corectă, anume că acei "ani mulţi" de foamete
din zilele lui Baba sunt de fapt cei "şapte ani de foamete" din zilele lui
Iosif.

Capitolele 42 la 45. Iosif se face cunoscut

Pasajul acesta a fost una din cele mai frumoase istorii din toată

literatura existentă. Incidentul cel mai mişcător din istorie este momentul
când Iuda, cel care condusese vânzarea lui Iosif în sclavie (37:26) se
oferă acum să rămână ostatec în locul lui Beniamin (44:18- 34).
Capitolul 46, 47. Iacov se stabileşte cu familia în Egipt

Dumnezeu plănuise ca Israel să fie pentru o vreme în Egipt, ţara cu

108

cea mai avansată civilizaţie din vremea aceea. Când a ieşit Iacov din

Canaan, Dumnezeu 1-a asigurat că urmaşii lui aveau să se întoarcă înapoi
(46:3, 4).
Capitolul 48, 49. Binecuvântarea şi profeţia lui Iacov

Iacov pare să fi împărţit în două dreptul de întâi născut, de semnându-

1 pe Iuda să fie canalul Făgăduinţei Mesianice (49:10), şi totuşi prevestind
un prestigiu naţional pentru fiul lui Iosif, Efraim (48:19-22; 49:22-26; 1
Cronici 5:1, 2).

Profeţia lui Iacov privitoare la cele 12 seminţii urmează cu mare

exactitate istoria seminţiilor aşa cum s-a petrecut ea în realitate. ".Silo"
(10) este considerat a fi o referire la Mesia. Seminţia lui Iuda 1-a dat pe
David iar familia lui David 1-a dat pe Cristos.

Capitolul 50. Moartea lui Iacov şi a lui Iosif

Trupul lui Iacov a fost dus înapoi la Hebron pentru a fi îngropat acolo.

Iar Iosif i-a pus pe fraţii lui să jure că atunci când se vor întoarce înapoi
în Canaan, poporul israelit îi va duce şi osemintele sale. Credinţa con-
form căreia Canaan avea să fie patria lor, nu era uitată nici după 400 de
ani. Când Israeliţii au pornit spre Canaan ei au luat cu ei osemintele lui
Iosif (Exod 13:19).
EXODUL

Cei 400 de ani petrecuţi în Egipt

Ieşirea din Egipt

Cele zece porunci

Cortul

Moise scrisese Geneza din documentele existente anterior. Odată cu

Exod începe istoria propriu-zisă a lui Moise. Viaţa şi opera sa constituie
subiectul cărţilor Exod, Levitic, Numeri şi Deuteronom, care au fost
scrise chiar de el. Istoria lui Moise cuprinde cam o şeptime din Biblie şi
e de vreo două ori mai mare decât Noul Testament.

Capitolul 1. Israel în Egipt

Există un spaţiu gol între Geneza şi Exod de aproape 300 de ani de la

moartea lui Iosif până la naşterea lui Moise; sau un total de 430 de ani
de la migrarea lui Iacov în Egipt până la Exod (12:40, 41). în acest timp
israeliţii s-au înmulţit nespus de mult (1:7). După moartea lui Iosif,
schimbarea dinastiei a dus la transformarea lor într-un popor de robi. în
vremea Exodului erau 600000 de bărbaţi. Peste 20 de ani, înafară de
femei şi copii (Numeri 1:46), cifra totală fiind de 3000000. Pentru ca 70
de persoane să atingă numărul acesta în 430 de ani ar însemna că ar
trebuie să se dubleze la fiecare 25 de ani, lucru foarte posibil. Creşterea
populaţiei Statelor Unite în 400 de ani, de la 0 la peste 200000 de milioane,
fără ca această cifră să se datoreze în întregime fluxului de emigranţi,
face ca uriaşa dezvoltare a israeliţilor să nu fie greu de crezut.

însemnările de familie ale lui Avraam, Isaac şi Iacov fuseseră, fără

îndoială, duse în Egipt şi, de-a lungul atâtor ani de robie, s-a cimentat şi
mai mult dorul şi nădejdea Promisiunii potrivit căreia ei aveau să fie
odată la ei acasă, în Patria lor.
Egiptul şi Biblia

în primul rând, Egiptul a fost populat de urmaşii lui Ham. Şi Avraam

^a petrecut câtva timp în Egipt. Naţiunea ebraică, în faza coplăriei ei, a
stat 400 de ani în Egipt. Moise a fost fiul adoptiv al reginei Egiptului şi,
^{ln ca}drul pregătirii sale pentru funcţia de Legiuitor, pe care avea s-o
ocupe mai târziu, el a fost instruit în toată înţelepciunea şi învăţătura
Egiptului. Religia Egiptului, închinarea la viţel, a devenit religia Regatu
} ţ?^e Nord a Israelului. Ieretnia a murit în Egipt. De la captivitate şi
pana la Cristos, a existat o populaţie destul de numeroasă evreiască în
kgipt. Traducerea Vechiului Testament numită "Septuaginta" s-a făcut

109

110

în Egipt. Egiptul a devenit un centru important al creştinismului de la

începuturile acestuia.

Egipt

O vale de 3 până la 500 km lăţime, cu o

lăţime medie de 16 km şi o lungime de 1200
km. Străbătută de fluviul Nil, pe la capătul
de răsărit a deşertului Sahara, de la Aswan
până la Marea Mediterană (vezi harta de la
pagina 117), cu un podiş deşertic de fiecare
parte, la o înălţime de 300 de m.

Albia văii este acoperită cu depuneri

aluviale de culoare închisă, provenind din
solul bogat al ţinuturilor muntoase ale
Abisiniei, sol de o fertilitate nemaiîntâlnită,
mereu reînnoit prin revărsarea anuală a
Nilului.

încă din zorii istoriei era irigat printr-un

vast sistem de canale şi rezervoare. Barajul
de la Aswan, recent construit de britanici,
reglează cursul Nilului, făcând astfel ca
foametea să devină ceva de domeniul
trecutului. "înconjurat şi apărat de deşert, aici
s-a dezvoltat primul mare imperiu din istorie
şi nicăieri altundeva nu s-au păstrat mai bine
mărturiile civilizaţiei antice".

Populaţia actuală este de 24.000.000. în

timpul romanilor era de 7.000.000 şi probabil
aceaşi sau mai mică în timpul şederii
Israelului acolo.

Delta Nilului are o lungime de circa 160 de km, de la nord la sud şi

cam 240 km lăţime est-vest, de la Port Said la Alexandria, (vezi harta de
la pagina 125). Este cea mai fertilă parte a Egiptului. Ţinutul Gosen,
centrul principal al vieţii israeliţilor, se află la est de deltă.

Harta28. Egiptul

Religia Egiptului

Sir Flinders Petrie, renumitul arheolog egiptean, spune că religia

iniţială a Egiptului a fost monoteistă. Dar încă înainte de zorii perioadei
istorice, s-a dezvoltat o religie în cadrul căreia fiecare trib îşi avea zeul
său reprezentat de un animal.

Ptah (Apis) a fost zeul oraşului Memfis, reprezentat printr-un taur.

Amon, zeului Tebei, a fost reprezentat printr-o vacă.

EXOD

111

Mut, nevasta lui Amon, printr-un vultur.

Horus, zeul cerului, printr-un şoim. Ra, zeul soarelui, printr-un uliu.

Osiris, zeul celor morţi, printr-o capră. Isis, nevasta lui, printr-o vacă.

Set (Satan), zeul inteligenţei, printr-o maimuţă. Heka, o zeiţă, printr-o

broască.

Nechbet, zeiţa pudului, printr-un şarpe.

Nilul a fost sacralizat. (Vezi şi la pag. 122).

Bast, o zeiţă, printr-o pisică.

Existau mulţi alţi zei. Faraonii erau de asemenea zeificaţi.

Capitolul 1. Israel în Egipt

Istoria paralelă a egiptenilor

în timpul şederii lui Israel în Egipt, între anii 1800-1400 î. Cr., Egiptul

a devenit un imperiu mondial. După plecarea Israelului, Egiptul a căzut
în declin, devenind o putere de mâna a doua. (Pentru istoria egipteană
veche vezi pag. 92).

PERIOADA de Ia IOSIF la EXOD,

aprox. 1800 şi 1400 î.Cr.

Dinastiile XIII, XIV, XVII: 25 de regi care au domnit în sud.

Dinastiile XV, XVI: 11 regi care au domnit în nord. Aceştia su fost
hicsoşii, sau regii păstori, o speţă semitică de cuceritori din Asia, înrudiţi
cu evreii, care au năvălit în Siria şi au unificat partea nordică a Egiptului
cu Siria. Apepi al II-lea, prin anul 1800 î. Cr., făcând parte din dinastia
XVI, este considerat a fi fost faraonul care 1-a primit pe Iosif. Sub hicsoşi,
israeliţii au fost favorizaţi. Dar atunci când hicsoşii au fost alungaţi,
odată cu încheierea dinastiei XVIII, israeliţii au devenit robi.